9,447 matches
-
fi Dumnezeu atât de milostiv încât mi-a lăsat brațele libere să aibă de ce mă crucifica?! Ești irecuperabil, copile, pentru lumea de dincolo, ești complet irecuperabil pentru lumea de dincoace. Pentru tine nu mai există timp, vârstă, bine, rău, dulce, amar, noapte, zi, lumină, întuneric... Ai 20 de ani, dar ai rămas blocat în șotron, șotronul te scuipă în prezent ca pe o măsea stricată, tu o iei de la capăt. Te rog, pleacă, m-ai obosit. Ana, scoate tâmpitul ăsta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dificili martori; chiliile, biserica, clopotnița trăgeau cu urechea din fiecare cărămidă; vântul culegea șoaptele dimpreună cu frunzele uscate și le trântea de stânci până se făceau țăndări; norii cu burțile pline de schije își rupeau apele deasupra schitului, ploua cu amar peste amarul fiecăruia. Părinții Gherasim și Ilarion sfredeleau cu briceagul o bucată de cer: Ochii nu trebuie să vază, gura nu trebuie să vorbească, nasul nu trebuie să miroase, urechi da, mai decupează o ureche și încă una, întoarce felia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mere coapte. Petru a pășit în pronaos, a îngenuncheat în fața Ușilor Împărătești, a plecat fruntea în cenușă, apoi, ca un copil ce crede că nu este văzut dacă nu vede, și-a ascuns ochii în palme. Ultimele lacrimi mereu sunt amare sau poate că trupul în sine era o otravă ce încă se mai suporta sub rădăcinile limbii. 74. Spațiul. Ruinele îl strângeau ca o menghină. Stare de spațiu îngust peste pagini de nerostire. În ușa bisericii, o cochilie de melc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
satisfac orgoliul, abdicînd abia observat, în fața dorinței, printr-un singur cuvînt de laudă ("însușirile Voastre") nemeritată de mediocrul Lorenzino de Medici. Dedicația se citește cu plăcere, de la un capăt la celălalt, pentru jocul inteligent al analogiilor și unda de ironie amară în care se răscumpără însuși gestul dedicator. Cartea, spune autorul, e fără podoabe encomiastice, fără ficțiune; prețul ei e noutatea conținutului practic. Nici un dar mai prețios decît ceva util. Principele e cea mai veche, mai sistematică și mai durabilă carte
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
este periculos de a arăta dispreț oamenilor și de a-i umili prin rușine, pentru că nimic nu face să-i irite mai mult și să le trezească indignarea decît aceste injurii, aceste reproșuri, fie ele fondate sau nu; căci batjocura amară, mai ales cînd se referă la ceva adevărat, lasă în inimă o rană adîncă." (II, 23) "Principii și republicile înțelepte trebuie să se mulțumească cu victoria, căci adesea, vrînd să cîștige prea mult, vor pierde totul." (II, 24) "Insolența pe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nu este nevoie. Fragmentele pe care le-am prezentat sînt suficiente pentru a demonstra că aprecierea pesimistă a oamenilor nu este accidentală, ci fundamentală în spiritul lui Machiavelli. Ea se află în toate operele lui, reprezentînd o convingere sigură și amară. Trebuie să ținem cont de acest punct de plecare, esențial pentru a urmări toate dezvoltările succesive ale gîndirii lui Machiavelli. Este, de asemenea, evident că acesta, judecînd oamenii cum o făcea, nu-i avea în vedere doar pe aceia din
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
începutul (protou) Evangheliei lui Marcu: de aici Protoevanghelie. Origen o citează cu titlul, probabil corect, Cartea lui Iacob. Autorul, un creștin elenofon din Egipt, își propune să justifice, prin câteva episoade puternice, fecioria Mariei ante partum (capitolul 6: proba apei amare), in partu (cap. 19-20: verificarea de către o moașă necredincioasă) și post partum (explicația oferită expresiei evanghelice „frații Domnului”: aceștia erau fii ai lui Iosif dintr-o altă căsătorie). Această apocrifă care urcă, cel puțin fragmentar, până în secolul al II-lea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
declanșat în mod spontan și oarecum irațional, este plânsul în care izbucnește Abraham atunci când se apleacă deasupra apei binecuvântate. Plâns stârnit din senin, ca o presimțire tainică și, în același timp, plâns molipsitor. Căci, văzându-și tatăl podidit de lacrimi amare, Isaac începe și el să plângă, iar arhanghelul Mihail nu se poate abține nici el, contemplând scena. Lacrimile sale cerești se transformă în pietre prețioase. Aplecat deasupra picioarelor oaspetelui, Abraham culege „semnele” și le ascunde în sân, sincer încredințat că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
aș juca în viața mea cu așa ceva își spuse ea; era făcută din petece și pănuși de porumb), dar cu cât se uita mai mult cu atât simțea urcând în piept o bucurie cum nu mai cunoscuse niciodată : dulce și amară, tristă și plină de soare, caldă și care-i făcea inima să tremure... Păpușa aceea o privea și parcă bucuria ieșea de acolo... Deodată se simți trasă de mână: era prichindelul care tare vroia să vina și ea la colinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cine știe de pe unde - a dedus tata Toader, prin analogie cu Sărăria... Când au ajuns În fața „hanului” lui Petrică, Gruia i-a oprit și l-a Întrebat pe tata Toader: ― Mai știi cum arată fratele matale Petrică? ― Apoi, după atâta amar di vremi, cini știe cum a mai arăta la chip? ― Întâi trebuie să batem zdravăn În poarta asta de cetate și om vedea cine ne deschide: portarul cetății sau Însuși vodă... Spunând acestea, Gruia a cerut bastonul de la tata Toader
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
apoi a mai luat o Înghițitură... Când s-a dumirit ce minune de vin are În ulcică, a vorbit: ― Apoi vinul aista Îi o doctorie nu alta. Da’ cum de te-o răbdat inima să-l lași În fundul beciului atâta amar de vreme, frati Petrachi? ― Păi, știa El Dumnezeu că o să ne revedem! Și, drept dovadă că totul a fost sub Îndrumarea Celui de Sus, n-a fost nici o clipă când să mă gândesc la acest vin. Nici când ni s-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Pajalusta, Costea... De multe ori, când pleca, mă lua cu el o bucată de drum, să-mi arate cum se conduce un tractor pe șenile... Cei care ne păzeau nu erau prea severi, fiindcă nu aveai unde să dispari... După amar de vreme, când am tot Înotat prin troiene, a venit și moloșagul. Omătul a Început să se topească și Încetîncet a dat colțul... Drumul devenise greu chiar pentru un tractor pe șenile. S-a renunțat la una din platforme... Într-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
rămas cu ochii ațintiți la Gruia și la Maria, care mergeau la braț. ― Mergi acasă cu speranța că totul va fi bine - a sfătuit-o Gruia. ― Abia aștept clipa când voi putea afla rezultatul muncii tale fără preget, depusă atâta amar de vreme, dragul meu. ― Și eu o aștept cu aceeași nerăbdare și cu emoție neînchipuită. La revedere, scumpa mea... După plecarea Mariei, Gruia a rămas În poartă, urmărindu-i mersul o bucată de vreme. În cele din urmă, s-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În lumina lustrei cu șapte brațe care spânzura în mijlocul tavanului, lentilele ochelarilor săi păreau să azvârle mici fulgere de mânie. Valentin își strivi încet restul de țigară în scrumieră și se uită la cei adunați în jurul său cu un zâmbet amar. Domnii mei și dragii mei, prieteni..., grăi el prevenitor, am să vă rog să mă ascultați cu atenție și apoi să chibzuim ce e mai bine de făcut... Și începu să istorisească cum se petrecuseră lucrurile, de când fusese ridicat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
țigară, se îndepărtă repede împreună cu colegul său. De ce l-ai mai întrebat pe ăsta, tată?! îi reproșă Valentin nemulțumit. Parcă nu știi ce fac ei cu locuințele luate cu japca?... ...Palate pentru aleșii poporului!... răspunse medicul Gutman, cu o grimasă amară. Stelian și cu Mișu Leibovici își mai luară încă o dată rămas bun de la cei care plecau și care le promiseră să nu-i uite și să le scrie deîndată ce aveau să ajungă pe pământul făgăduinței. Apoi vechiul Ford condus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
jos și îi azvârli încruntat în focul din sobă. Uluit, copilul rămase câteva clipe cu gura căscată, privind la grămada de bancnote colorate, verzi, roșii, albastre și portocalii, care ardeau sfârâind în sobă, apoi începu să se bocească cu lacrimi amare. Surprinsă de ieșirea soțului ei, Mariana se înroși, rostind câteva cuvinte drept scuză, în timp ce Grigore, la fel de surprins și el, se foi pe scaun și tuși stânjenit. Ia lasă, ginere, că n-o fi foc!... Niște bani vechi acolo, ce atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
a ciugulit din peștele oceanic. Începe să înțeleagă spusele tinerei că în spital mâncarea nu este bună. Gânduri și întrebări o copleșesc din nou : Oare de ce am decis să mă expun acestei operații când durerea ce mă bântuie de atâta amar de vreme nu era insuportabilă ? Oare am gândit bine la ce mă expun ?" Nechemat îi vine în minte Omul cu Umbrela, Justin, internat la spitalul de tineri cu probleme psihomotorii din Orașul din Alsacia unde locuiește. Îl întâlnise când urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
anamneza cum numesc oamenii în alb antecedentele stării de sănătate a pacientului. Ce notă ați putea da, pe o scară de la unu la zece, durerii dumneavoastră în momentul acesta ? Ce notă aș putea da durerii-arsură care s-a instalat de amar de vreme în locul greu de definit și cu care azi aproape m-am obișnuit ? Și pe ce scară ? Există o scară a durerilor omenești ? Ce am suportat până acum în viață este oare reprezentativ pentru această scară ?", se întreabă Dora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
speculațiile metafizice și să vedem ce mai putem face pentru pacienta noastră, căci efectul anestezicului scade și nu trebuie să o lăsăm să aibă dureri. Dora simte că tubul rigid îi eliberează dinții și gura devine arzător de uscată și amară. Un tampon răcoros îi curăță limba și buzele. O să-i mai facem o doză de tranchilizant ca să doarmă bine ; somnul este cel mai bun reparator. Ai citit cu atenție fișa ? Examenele preoperatorii au pus în evidență o insuficiență cardiacă, avizul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Determinarea cu care face Dora aceste precizări nu lasă loc nici unei îndoieli asupra hotărârii ei. Dragoș și Ciprian cad pe gânduri ; amândoi doresc să o ajute pe această femeie, apărută ca din cer ca să tulbure cursurile vieților lor devenite, după amar de vreme, pașnice. Amândoi doresc ca voiajul pe care ea este hotărâtă să îl ducă la bun sfârșit să nu o pună în pericol. Motivațiile celor doi frați sunt diferite și se poate bănui că acțiunile lor vor fi ecoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
s-o văd și asta e mai greu, stau departe, trebuie să mă ia cu sania. Dacă te-ai odihnit bine pot să încep să răspund la multele întrebări care cu bună seamă te frământă și te-au adus atâta amar de drum până în acest loc uitat de lumea de azi. Ce crezi, ești pregătită ? Sunt nerăbdătoare să aflu cât mai multe, răspunde fără ezitare Dora. Bine... Cred că e bine să încercăm să urmăm întrucâtva firul timpului pentru ca istorisirile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de moloz pentru a ajunge, în sfârșit, în încăperea largă care fusese desigur foarte luminoasă. Pe un perete se mai poate ghici urma unui fost tapet un buchet de flori de câmp : maci, albăstrele, margarete. Printre scândurile bătute vai și amar cum în locul fostelor ferestre vântul suflă fără nici o opreliște ridicând în vârtejuri haotice zăpadă amestecată cu frunze. Ai zice că este un dans al spiritelor care continuă să sălășluiască în vechiul conac, spirite care bocesc un trecut care nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
stoicism cu credința că fiicei lui îi va fi mai bine. Refuzul lui obstinat de a veni să locuiască cu noi, cu Victor și cu mine : Am obligații, trebuie să termin lucrarea vieții mele", zicea el pe ton de glumă amară. Iar eu, în afara câtorva întrebări din vârful buzelor, uitate deîndată ce erau puse, nici nu m-am interesat cu adevărat la ce lucra, ce anume îl preocupa. Poate aici, în reproșul amar de a nu-l fi cunoscut și iubit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vieții mele", zicea el pe ton de glumă amară. Iar eu, în afara câtorva întrebări din vârful buzelor, uitate deîndată ce erau puse, nici nu m-am interesat cu adevărat la ce lucra, ce anume îl preocupa. Poate aici, în reproșul amar de a nu-l fi cunoscut și iubit suficient se găsește și explicația hotărârii mele nestrămutate de a-i căuta urmele. Și iată că acum îl descopăr în memoria altei femei, amanta lui, mama surorii mele vitrege, femeia pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
întrerupt-o. Nu o să mă opresc prea mult asupra vieții din colonia de detenție căci timpul nu ne îngăduie. Au mai rămas doar patru zile până la plecarea ta și mai sunt atâtea... Sunt totuși câteva episoade prin care mărturia mea amară poate lăsa ceva posterității. Se pot povesti săptămâni în șir și scrie mii de pagini despre nebănuita bestialitatea care poate sălășlui în om. Gândesc însă că experiențele personale, precum ale mele, sunt plusul de autenticitate din care oamenii ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]