4,800 matches
-
cuvânt ce va trebui înțeles într-un anume context 44. Traducerile textului respectiv efectuate în limbi înrudite îi pot oferi și ele sugestii utile. Respectul față de termenul original, strădania de a-i păstra pe cât e cu putință polisemia și chiar ambiguitățile, precum și congruenta stilistica în context constituie o cerință obligatorie pentru o traducere onestă. Adesea este o întreprindere foarte dificilă; abordată însă cu răbdare, cu o serioasă competența lingvistică și cu convingerea că sensul referențial este oricum traductibil, iar cel putin
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a lor într-o limbă țintă constituie un suport teoretic solid pentru analiză noastră. Considerațiile despre dezambiguizare, determinista (rezolvabila prin analiza microcontextului) sau probabilista (rezolvabila prin apel la macrocontext sau la date statistice), precum și ideea necesității de a retransmite unele ambiguități ca atare în limba țintă caracterizează multe cazuri concrete de care ne ocupăm. Procedeele de traducere, descrise de autoare în scop didactic, pentru a forma traducători buni, sunt de folos și pentru descrierea mecanismelor care au stat la baza unor
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
39, 4; 40, 16). În vreme ce al doilea nume a fost înțeles și tradus cu diverse nuanțe și conotații, pe care le vom cerceta când ne vom ocupă de el, prezentând pe larg și contextele 83, primul este lipsit de orice ambiguitate. Apare și că predicat nominal (w"≤idun) avându-l ca subiect pe All"h (29, 46/45; 37, 4) și că epitet al lui il"h: il"h w"≤id: „un singur Dumnezeu” (2, 133/127.163/158; 4, 171
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
idea of honour, aș given by others to the person whose attribute it is. Both these ideas are summed up în nobility”. Semnificații de bază: măreț (:ó al-mal"l) + care are cinstire (’ikr"m). Toate cele trei variante românești păstrează ambiguitatea celui de-al doilea termen ca subiect sau obiect al cinstirii. 2.1.5.11. Karm: SOI „darnic” (27, 40)/„cel cinstit” (82, 6); ASM „Mărinimos”; GG „Dăruitor” (27, 40)/„cel Sfânt” (82, 6); Marr „munificus”; RB „généreux” (27
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
33). În privința acestui nume, traducerile citate au înlocuit toate semitismul „Dumnezeul veșniciei” cu mai firescul substantiv + adjectiv, dar nu variază între ele. Veșnicia este un atribut al divinității la toate popoarele și acesta este unul din puținele nume lipsite de ambiguitate. Doar referentul - ideea pe care și-o fac diverși oameni din diferite locuri și epoci despre veșnicie - poate să difere. Se spune de mai multe ori despre Dumnezeu, mai ales in rugăciune, că este me ‘Äl"m - din veșnicie, dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
31,15): „Oare Cel care m-a făcut din pânteceșle mameiț nu l-a făcut și pe el? Unul singur ne-a întocmit din sânșul mameiț!” (t.n.) Traducerea cea mai adecvată ni se pare „unșulț singur”: este lipsită de ambiguitate și are aceeași forță că a originalului: adăugarea lui „singur” suplinește imposibilitatea de a plasa acest nume în poziția de maximă accentuare pe care o are în ebraică, si anume la sfarsitul frazei. Din punct de vedere gramatical, ’eƒ": este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
2Sam 7,11-14, aplică acest pasaj regelui Mesia.276 Asumându-și acest nume, Isus exprimă de fapt legătură indisolubila care îl unește cu „Tatăl”. În evangheliile sinoptice, el preferă, după cum am văzut, să-și spună „Fiul Omului”, pentru a evita ambiguitățile legate de așteptările mesianice ale contemporanilor săi, și numai atunci cand părea a fi părăsit de Dumnezeu, în fața judecății Sinedriului care îl condamnă la moarte, își recunoaște public acest titlu (Lc 22,70). La moartea să însă, credința creștină, exprimată de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
la forme de Dieu”, où le moț „forme” désigne leș attributs essentiels qui manifestent au dehors la „nature”...279. (BJ); „în the form of God” (RSV). Și în limba română, daca expresia se traduce cu „chipul lui Dumnezeu”, stăruie o ambiguitate deloc neglijabila: cititorul sau ascultătorul are în minte formularea din Gen 1,27: „l-a facut Dumnezeu pe om după chipul sau”. Recentă versiune românească înzestrata cu note, a lui B.V. Anania, precizează în legătură cu expresia paulină: „Pavel nu folosește cuvântul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
pe de altă parte. La acestea se adaugă și componența stilistica. Rezultatul este până la urmă o interpretare, mai mult sau mai putin fidelă. După cum era și firesc, cele mai multe nume s-au bucurat de soluții variate de traducere. Cauza este fie ambiguitatea, polisemia lor, fie existența în limba română a unei game largi de posibilități lexicale și morfo-sintactice de echivalare.tc "5.3. Se spune ca traducătorul este silit adesea să opteze între fidelitatea față de text în conținut și expresie, pe de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
pe de altă parte. La acestea se adaugă și componența stilistica. Rezultatul este până la urmă o interpretare, mai mult sau mai putin fidelă. După cum era și firesc, cele mai multe nume s‑au bucurat de soluții variate de traducere. Cauza este fie ambiguitatea, polisemia lor, fie existența în limba română a unei game largi de posibilități lexicale și morfo‑sintactice de echivalare." 5.3.1. Mai ales in Coran, contextul nu este totdeauna suficient pentru eliminarea ambiguității semnificațiilor. Făcând apel la numeroasele comentarii
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
variate de traducere. Cauza este fie ambiguitatea, polisemia lor, fie existența în limba română a unei game largi de posibilități lexicale și morfo‑sintactice de echivalare." 5.3.1. Mai ales in Coran, contextul nu este totdeauna suficient pentru eliminarea ambiguității semnificațiilor. Făcând apel la numeroasele comentarii exegetice, traducătorul constată că ele sunt de multe ori divergențe deoarece comentatorii pornesc de la sensul primar al rădăcinii cuvântului și „teologhisesc” pe baza lui. Examinarea traducerilor realizate în alte limbi este de folos în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Dumnezeul credincios/adevărat.” La fel și pentru ’Pl gemulÄÖ, soluțiile sunt: - calcul structural: „Dumnezeul răsplătirilor”; - parafrază denotativa: „Dumnezeu e Cel ce le dă răsplată”, „un Dumnezeu care răsplătește.” 5.3.5. În sfârșit, traducătorii s-au străduit uneori să păstreze ambiguitatea de fond a unor nume, de teama de a nu le distruge aură misterioasă, iar alteori au ales soluția dezambiguizării. Un astfel de nume este al-Ð"hir, al-B"”în: el a fost tradus prin „Cel din afara și cel dinlăuntru”, expresie
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de realizat este dirijată, de cele mai multe ori, În etape progresive; și mai departe, fiecare etapă definește ceea ce este de făcut În cadrul acesteia, oferind informații corespunzătoare dar și cerând răspunsuri explicite, precise. Dacă utilizarea metodelor nestructurate lasă să planeze mai multă ambiguitate În răspunsurile care trebuie formulate de către elevi, mai multă imprecizie și echivoc, ori admit apariția greșelilor (ambiguitatea și greșeala fiind privite ca un privilegiu, deoarece ar forța elevul la reflecție), metodele structurate, dimpotrivă, pretind, adesea, răspunsuri precise, caută să prevină
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
este de făcut În cadrul acesteia, oferind informații corespunzătoare dar și cerând răspunsuri explicite, precise. Dacă utilizarea metodelor nestructurate lasă să planeze mai multă ambiguitate În răspunsurile care trebuie formulate de către elevi, mai multă imprecizie și echivoc, ori admit apariția greșelilor (ambiguitatea și greșeala fiind privite ca un privilegiu, deoarece ar forța elevul la reflecție), metodele structurate, dimpotrivă, pretind, adesea, răspunsuri precise, caută să prevină apariția ambiguităților și a greșelilor În Învățare. Așadar, dacă metodele nestructurate sunt proprii situațiilor de Învățare deschise
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
răspunsurile care trebuie formulate de către elevi, mai multă imprecizie și echivoc, ori admit apariția greșelilor (ambiguitatea și greșeala fiind privite ca un privilegiu, deoarece ar forța elevul la reflecție), metodele structurate, dimpotrivă, pretind, adesea, răspunsuri precise, caută să prevină apariția ambiguităților și a greșelilor În Învățare. Așadar, dacă metodele nestructurate sunt proprii situațiilor de Învățare deschise, libere, care se construiesc spontan, ca În cazul dialogului, discuției,dezbaterii, jocului didactic etc., metodele structurate sunt adecvate situațiilor Închise, construite În prealabil, cu final
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
desfășurarea mai rapidă și cu economie de efort intelectual sau motric, și de timp, făcând posibilă, datorită eliberării relative a controlului central, efectuarea concomitent a mai multor operații sau activități. Structurarea riguroasă a operațiilor și instrucțiunilor nu lasă loc la ambiguități, la apariția greșelilor de Învățare. După I.K. Babanski (1979), algoritmizarea Învățării se justifică În abordarea situațiilor didactice complexe; În situațiile care cer subiecților o gândire convergentă și Își propune să dezvolte această formă de gândire. Este un tip de Învățare
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
analizei, scenariul filmului numit valoare. Și ce poate fi mai interesant Și mai captivant decât prezentarea pe scena contabilității a actorilor - preț, bogăție, adevăr în lumina reflectoarelor - utilitate Și piață, sub bagheta regizorului - evaluare. Etimologia Și istoria cuvântului valoare explică ambiguitatea sa. Termenul de valoare descinde etimologic din verbul latin valere, al cărui sens primitiv era de a putea, a fi puternic, a procura satisfacție. Valoarea desemnează calitățile stabile, perene, constatabile empiric ale lucrurilor. Este ceea ce ne conduce la concluzia că
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
compun o organizație sunt cele care induc cultura organizațională, ar trebui evaluate convingerile subiective, „însușirile inconștiente”, atitudinile, așteptările și alte fenomene observabile, ce sunt în legătură cu eroii, riturile, ritualurile și normele comportamentale. Trebuie recunoscut însă că o „măsurare” conține elemente de ambiguitate, relevate de altfel de numeroasele dezbateri pe această temă. Rolul inconștientului individului și unicitatea organizației evidențiază natura subiectivă, unică, interactivă și nestandardizată a culturii organizaționale. În plus, există o deosebire de perspectivă între abordările din interiorul organizației și cele din afara
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
acestea au devenit unul dintre subiectele la modă ale managementului strategic, fiind nelipsit din manualele universitare standard. Succesul lor ar putea fi explicat prin impresia de obiectivare și raționalitate pe care o introduc într-un domeniu dominat de subiectivism și ambiguitate, unde succesul se bazează, de obicei, pe încălcarea regulilor stabilite de teorie și pe inovare. Rezultatul „palpabil” al acestor tehnici este reprezentat de niște instrumente manageriale cu o reprezentare vizuală - „care se văd”-, sub forma unor caroiaje regulate, asemănătoare unor
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
deciziilor, cunoașterea ca resursă inepuizabilă, adaptarea la schimbare, prețuirea creierelor, folosirea IT&C etc. Activitatea organizațională devine din ce În ce mai complexă. În zilele noastre, indiferent de natura sau sectorul de activitate, procesele și sistemele de management sunt caracterizate prin complexitate, incertitudine și ambiguitate. Managementul Cunoașterii face ca toți acești factori să se transforme În atuuri pentru organizațiile care doresc să interacționeze cu fluxurile externe de informații. Piețele, din ce În ce mai instabile, necesită o „abandonare” rațională. Noile condiții apărute pe piață pot pune o organizație Într-
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
Ahile și Ulise, apare Nestor, „cel mai înțelept - sofw/taton”, a cărui figură rămâne în umbră, dând de înțeles că nici Ahile, nici Ulise nu posedă vreo formă supremă de înțelepciune. Structura dialogului este foarte simplă și mizează pe o ambiguitate: mai întâi Socrate lămurește faptul că, independent de Homer, reținem în Ahile figura celui incapabil de minciună întrucât mintea lui, impulsivă și lipsită de reflexivitate, este orientată astfel încât dobândește adevărul fără nici o conștiință a posesiei acestuia și îl rostește spontan
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de tinerețe, o emblemă posibilă a conștiinței de sine manifestă în mod asumat (e(kw/n). Totuși, nu am fi reținut acest dialog ca pe unul major în dilema rostirii falsului dacă el nu s-ar fi încheiat cu o ambiguitate menită să trimită la cercetări ulterioare ale lui Platon, ale căror urme ar putea fi găsite și în alte texte. Socrate, folosind mai multe exemple analogice, îi argumentează lui Hippias superioritatea lui Ulise: de pildă, între arcașul care își atinge
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
decât la nivelul teoretic și general al definiției și rămân vacante două poziții pentru filosof: sau să posede integral știința politică și să conducă (precum în Republica), sau să aibă o funcție normativă în stat, stabilind legile (ca în Legile). Ambiguitatea raportului provine din faptul că se caută deosebirile, și nu asemănările celui în măsură să guverneze cu ceilalți. De multe ori aspectele dialectice preiau întâietatea în discursul personajelor. Aceasta a făcut ca, încă din Antichitate, dialogul să fie pus în
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
rolul omului e cu totul altul decât cel pe care îl consacră lumea modernă. Omul e un străin, un rătăcitor, căzut într-o lume ale cărei reguli nu le stăpânește și pe care le poate cunoaște numai parțial, călăuzit de ambiguitatea sentințelor oraculare. Pentru mit, regulile sunt date illo tempore (și de aceea recursul la trecut - la modelul arhetipal - e necesar), iar claritatea asupra totalității lumii e apanajul zeilor (și al celeilalte dimensiuni). Când omul revendică pentru sine ceea ce e propriu
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în celălalt. E nevoie de altceva. Diferența este esențială: „la Diotima, iubirea se depășește spre altceva decât ea însăși, în timp ce la Agathon ea nu se poate depăși decât spre sine, ceea ce, de fapt, exclude orice depășire”. Și Agathon lasă loc ambiguității când își încheie intervenția: „ăsta-i, Phaidros, cuvântul meu. Asta-i închinarea pe care o fac zeului. Am dat o dreaptă măsură fanteziei și seriozității, pe cât mi-a stat în putere”. Și pentru ca ambiguitatea să nu se disipe cumva, când
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]