2,758 matches
-
Făt -Frumos purtător de fericire telenovelică" (C 29.04. 2002) - dar și substantivizat (pentru a denumi o, să zicem, categorie estetică): "Un clasic, poate singurul în care patetismul nu cade în telenovelic" (agenda.liternet.ro/film) sau chiar adverbializat: "mingea amețește clasic, flirtînd ba cu "roșii", ba cu "galbenii", pînă cînd, rușinată, termină telenovelic în brațele strașnice ale unui mustăcios din tribună" (Monitorul de Cluj, arhivă, 9.10.2001). în fine, adjectivul telenovelistic, cel mai frecvent, poate apărea și fără conotații
"Telenovelist", "telenovelic", "telenovelistic" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15196_a_16521]
-
în București de dinaintea primului război mondial. Dar și în perioada trist numită interbelică. A fi membru în Jockey-Club era o distincție asemănătoare primirii unei decorații sau a unui secretariat de stat, pe cartea de vizită, între gentlemanul care ieșea, puțin amețit de fumuri, de la club și burghezul înstărit ce ieșea de la Capșa, de pildă, era o certă diferență. Distanța creștea considerabil între primul și cetățeanul ce părăsea, turmentat, cârciuma. Dacă fericitul purtător al insignei clubului se putea coborî în acele hale
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
s-a mai întors din Portugalia), a apărut primul număr. Am fost singura gazetă fără editorial, singura revistă de literatură în care directorul, fiind critic literar, nu deținea cronica literară în ziarul lui. A mers un pic belaliu, un pic amețit LA&I-ul vreo 6-7 luni, pînă cînd a intrat pe făgașul lui. Nici acum nu cred că are o platformă-program fermă. Eu aș vrea tare mult să-l fac un fel de work in progress - aș vrea să-l
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
publicul, în timp ce osanalele săreau în văzduh ca niște sîmburi de dovleac, se exterioriza instinctiv ca la concertele rock, ca la festivalul Woodostock. Subtil de tot, cenaclul „Flacăra” propunea tineretului un afrodiziac nou și îmbătător: patriotismul. Se putea regula ca lumea, amețind fetele cu poșircă patriotică. Fetele părea că și-o trag pentru progresul țării”. Nici morala postcomunismului nu sună mai bine, literar vorbind: „...succesul de care se bucură „Muzeul Comunismului” se vede și la o simplă răsfoire a Cărții de onoare
Elucubrații din blocul comunist by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3651_a_4976]
-
Florin Zamfirescu și Marius Stănescu - cuplul cel ciudat - dezvoltă povestea mai mult tehnic și mai puțin emoțional. Florin Zamfirescu merge mult mai tare pe povestea de iubire în sine, accentuînd inocența în fața unei "femei" orientale cu alte mijloace de seducție, amețit de esențele tari și insinuante, necunoscute, care-i trezesc și-i provoacă simțurile. Pare, într-un fel, că șocul în fața momentului dezvăluirilor nu are greutatea așteptată în interpretare. Reacțiile sînt mult prea calculate, iar situația pusă cumva în paranteză, deși
Feminin-masculin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17337_a_18662]
-
are unde să doarmă... să-ți lovești propria femeie, trezită brusc din somn, și... cînd? Cînd anume? Atunci cînd te crezi cel mai frumos, mai singuratec, mai neînțeles... atunci cînd ești cu adevărat singur, neînțeles și frumos (inimile vulgare spun 'amețit' sau 'beat' pentru că nu-ți suportă flacăra nouă din priviri!), da, tocmai atunci să-ți lovești femeia, amanta, femeia... aceasta să fie singura revoluție pe care poți să o faci, singura dreptate?! Tu, în care s-a trezit pentru cîteva
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
pierzi inevitabil imaginea întregului, calitatea nu e neapărat mai bună, nici măcar bună uneori, și nu poți varia viteza lecturii - mai repede unde nu te interesează, sărind peste paragrafe, revenind apoi în funcție de ce descoperi pe următoarea pagină - altfel decît riscînd să amețești. Nu sînt o entuziastă a acestei metode de păstrare a revistelor și ziarelor, dar nu am încotro (sau cel puțin așa credeam), trebuie să apelez la ea măcar din cînd în cînd. Și chiar dacă mass-media nu m-ar preocupa în
Distrugerea bibliotecilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16088_a_17413]
-
i-l arăți lui Garbo. O sa aranjez eu să te primească. Spre surprinderea mea, fabuloasă doamna m-a primit singură în apartamentul ei de la Ritz Tower. Am stat în salon și am băut rachiu de ienupăr. Eu m-am cam amețit și am început să-i povestesc subiectul scenariului Dormitorul trandafiriu. Frumusețea ei stranie și androgina avea ceva care ma extrăgea din caracteristică mea timiditate. îi povesteam subiectul și ea murmura întruna: - Minunat! Și se aplecă spre mine cu o privire
Tennessee Williams - Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7113_a_8438]
-
reflectează, când fructifică acele formule ritmico-melodice de certă proveniență folclorică, devenite componente structurale ale stilului său, ori când glosează pe marginea unor soluții bătătorite de muzica occidentală. Consecința? Un anume vertij profitabil asediază ascultătorul, așa cum, situat la mare altitudine, te amețește, copleșindu-te, perspectiva. Gestul componistic e unul torențial, Tiberiu Olah certându-se și împăcându-se permanent cu propria-i personalitate creatoare, față de care îndrăznește să-și camufleze violențele și să-și reprime senzualitatea. Că reușește sau nu, asta-i o
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
în poeme decorativ desfășurate aidoma unor cozi de păun, ca de pildă, acest monden-melancolic tablou vivant, ritmat de jazzul incipient al vremii ce ea însăși îl melancolizează pe cititorul de azi: ,Doamnă, din orchestră-au șerpuit/ pe terasa de var amețită de mare,/ vuietele, glasurile, vîntul și eșarfele/ și culorile, din toate viorile.// Pașii metalici lunecă pe pîntece sparte./ Unde sînt valsurile? și mai departe/ unde sînt harfele?// Ritmic destinul bîntuie-n trupuri. Fără de preget/ tobe l-asmut./ Inimii-mi fii leagăn
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
spre telefon pentru a da ordin de tragere, locotenentul realizează că nu-și mai poate întoarce privirea de la ținta devenită între timp obiect al dorinței. „Dezmierdarea razelor tremurătoare începea să i se pară dulce ca o sărutare de fecioară îndrăgostită, amețindu-l încât nici bubuiturile nu le mai auzea.” Secvența, capitală în economia romanului, corespunde perfect definiției date de Jean Baudrillard seducției, care pândește sistemul în chiar punctul său de inerție. În absența oricărei reprezentări posibile, traiectoriile deviază, iar obiectul se
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
putea masca situația gravă. Datoriile făcute fără niciun fel de garanții și fără acoperire își vor scoate capul hidos la suprafață. Și dacă stai să o privești așa, au dreptate. Am plimbat banii de la unii la alții de i-am amețit, deci trebuie să vină și un capăt de linie la un moment dat. De la DeCe News aflăm cam ce au discutat liderii PDL la ședința ultrasecretă de la vila Lac. De fapt ei nu prea au discutat nimic important, poate doar
Regia întâlnirii PDL de la vila Lac. Băsescu absent motivat () [Corola-journal/Journalistic/25069_a_26394]
-
sătul să mă tot privesc/ sub cele o mie de chipuri firave,/ multicolore, dezordonate șei speriate" (Influențe livrești). Dar autorul cunoaște și momente de ezitare pe drumul metamorfozei geometrizante, notificînd fazele ei intermediare, pitorești. Nefiind un Arhimede, compasul său e amețit aidoma unui biet animal, iar o șuviță de sînge trece " bizară transfuzie " din brațul său în brațul metalic al instrumentului. Cercul ce ia naștere astfel e, la rîndu-i, nedesăvîrșit, indecent: Stau în firavul cerc și ascult/ cum punctele lui bîzîie
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
tipuri de sticle de bere australiană. La categoria rezervată Fizicii, premiul Ig Nobel a fost câștigat de cercetătorii Philippe Perrin, Cyril Perrot, Dominique Deviterne, Bruno Ragaru și Herman Kingma care au încercat să determine științific de ce atleții care aruncă discuri amețesc, în timp ce aruncătorii de ciocan nu amețesc. Prezicătorii sfârșitului lumii din toate epocile au primit premiul Ig Nobel onorific pentru Matematică pentru că ne-au învățat să fim foarte atenți atunci când lucrăm cu probabilități. Premiul Ig Nobel pentru Siguranță Publică a fost
De ce cască ţestoasele - premiul Ig Nobel pentru Fiziologie. Primarul din Vilnius, Ig Nobelul pentru Pace () [Corola-journal/Journalistic/68827_a_70152]
-
La categoria rezervată Fizicii, premiul Ig Nobel a fost câștigat de cercetătorii Philippe Perrin, Cyril Perrot, Dominique Deviterne, Bruno Ragaru și Herman Kingma care au încercat să determine științific de ce atleții care aruncă discuri amețesc, în timp ce aruncătorii de ciocan nu amețesc. Prezicătorii sfârșitului lumii din toate epocile au primit premiul Ig Nobel onorific pentru Matematică pentru că ne-au învățat să fim foarte atenți atunci când lucrăm cu probabilități. Premiul Ig Nobel pentru Siguranță Publică a fost câștigat de John Senders pentru extraordinarul
De ce cască ţestoasele - premiul Ig Nobel pentru Fiziologie. Primarul din Vilnius, Ig Nobelul pentru Pace () [Corola-journal/Journalistic/68827_a_70152]
-
întreaga Americă, aceasta fiind afirmația cea mai disproporționată pe care am găsit-o, până și britanicii sunt mai indulgenți. Am explicat cât de intricată e trama. La care adăugați fascinația halucinantă a lui Gilliam pentru detalii vizuale, unghiurile care te amețesc - face și în acest film figura lui preferată cu macaraua care pornește de la un amănunt și se ridică la o imagine extrem de încărcată - și n-o să știți la ce să vă uitați întâi, numai de somn nu o să vă ardă
Cu și de Terry Gilliam by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11191_a_12516]
-
excentricități tolerabile doar în intimitatea unui grup. Deși unele nici acolo plăcute, precum, să spunem, tăiatul unghiilor. S-a servit masa și s-a băut, și, pe rând, câte un invitat a citit fragmente din biografia gazdei. Unii s-au amețit către final, precum Florin Fieroiu. Care, prinzând curaj, fapt sinonim cu a nu mai avea control complet asupra sa, a început să prezinte într-o lumină nefavorabilă episoade din biografia gazdei. Justificându-se prin nevoia de sinceritate absolută și, probabil
Amprenta - al doilea episod by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8341_a_9666]
-
oameni, un om care vindecă oameni/ Taie din rană și cu leacuri alină durerea“ (Homer). În toamna anului 1960 eram studentă a Facultății de Medicină Generală din Timișoara. „Copilul este ca o fereastră...... sau poate ca o oglindă care te amețește puțin», citez tot din scrierile lui Antoine de Saint-Exupéry. Ați intrat la Medicină Generală și, în 1968, după absolvirea Facultății și doi ani de internat, cum se făceau la vremea aceea, erați asistent stagiar la... Pediatrie. De data aceasta, doamnă
Agenda2004-8-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282084_a_283413]
-
Am avut, tot timpul, la mine, un mic talisman, o medalie, pe care mi-a trimis-o pe vremuri"... Un serios sprijin moral i-au fost scrisorile de încurajare, primite de la o mulțime de necunoscuți: "Pur și simplu m-au amețit... Era ca și cînd aș fi băut ceva. E o senzație plăcută să știi că există oameni care se gîndesc la tine... Am obiceiul să dramatizez, să fac din țînțar armăsar; apoi, după ce m-am convins că diagnosticul nu e
Sofia Loren, un mit intact by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17954_a_19279]
-
în 2009. Scrisesem un articol pentru The Guardian în care explorăm modalitatea prin care tehnicile de stand-up comedy ar putea fi folosite pentru a explica istoria artei moderne într-o manieră care mai degrabă să implice publicul decît să-l amețească. Părea că funcționează: spectatorii au ris puțin, mi s-au alăturat și, judecind după felul cum s-au descurcat la «examenul» de la final, au învățat destul de multe despre arta modernă.” Cine este Will Gompertz Will Gompertz este arts editor la
O lecție de istorie a artei moderne, semnată de cel mai bun profesor pe care nu l-ați avut () [Corola-journal/Journalistic/42202_a_43527]
-
nu-l mai văzusem de aproape patruzeci de ani. Păstram în memorie imaginea somptuoaselor edificii baroce, a puzderiei de turnuri crenelate, a podurilor flancate de statui, dar și a cenușiului intens de care erau pe atunci acoperite. Azi toate strălucesc, amețesc ochiul cu izbucnirea culorilor reînviate. Au avut multe de făcut, în ,orașul de aur", artiștii restauratori, dar ce au făcut le-a izbutit de minune. Primul Simpozion Internațional de Studii Românești în Cehia, astfel s-a intitulat oficial reuniunea de
Întâlnire la Praga by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11019_a_12344]
-
din nou în voia bucuriilor „unei cine familiale de gală cu Mumm Cordon Vert Champagne de două ruble de persoană”. Pe măsuțe, se zăreau meniurile atrăgătoare, azurii, fixate în suporturi din metal alb. Conținutul lor, care îi provocau negustorului Anghelov, amețit de băutură, un plictis apăsător, era seducător și neobișnuit pentru un tînăr de vreo șaptesprezece ani ce stătea chiar lîngă scenă, alături de o „verișoară” ieftină și coaptă bine. Tînărul mai citi o dată meniul: „Șalău paupiette. Friptură de pui. Castraveciori puțin
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
lipite, unde mai încape doar patul în care Pan Dombrowski doarme noaptea, de la 12 la 4, dar și... o selecta colecție de ziare recuperate de la containere etc., etc. Îi întind mîna pentru despărțire, privirea lui hipnotica, de Niebelung rătăcitor, mă amețește. Ca să închei, întreb: și-acum, domnule Dombrowski? Ce? Acum ce lucrați? mai deschideți vreo expoziție? Nu. De ce? Să-mi văd întîi memorialul ridicat. Va fi cel mai original din lume. Aha, zic. La revedere. La revedere. Fiți atenți! Dacă dați
Desen într-o ureche by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/18163_a_19488]
-
o etnografie crescută din tihna senzuală a unei duminici fără sfîrșit”: „Era o zi senină de vară, cînd menta/ colorează în verde lumina,/ iar ei erau cu toții veseli,/ erau puțin înroșiți de vin și emoție/ (îmi amintesc: erau cu toții ușor amețiți),/ au ieșit împreună în curte,/ pe gard au pus un covor (să nu-i vadă/ moartea ascunsă în ochii vecinului!)/ și fotograful i-a așezat după un fel consacrat/ (bunicul, de-abia sosit din America/ desigur, în mijloc, pe scaunul
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
Sorin Lavric AȘa cum sunt oameni cărora le e rău de înălțime sau care amețesc atunci cînd se deplasează cu viteze prea mari, tot așa există o specie de oameni cărora le e rău de infinit. Nu e vorba de nici o maliție aici, ci de o constatare statistică. De fapt, specia în cauză e atît
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]