2,414 matches
-
pic de talent și numai faptul că ești nepotul rectorului nu ajunge ca să conduci o revistă literară.“ Mă privește cu ură. (luni) Discut Îndelung, aproape la fiecare curs de literatură, cu poeta G.M. despre Ion Barbu. Azi, când ieșim din amfiteatrul Odobescu Împreună, ea Îl vede deodată pe N.S. și se face albă la față: „Am uitat să-ți spun, să nu mai ieșim Împreună. Dacă mă vede N. cu tine, mă bate“. O privesc să văd dacă nu cumva glumește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aprilie 1963 (sâmbătă) Ca să vezi ce poate face autosugestia! Am venit la facultate absolut bolnavă, capul mă durea, tâmplele-mi pocneau, nu vedeam bine, eram amețită... Am chiulit la orele de seminar la slavă veche. Eram absolut dezamăgită. Când, din amfiteatru, l-am văzut pe Fredy; dintr-odată, totul mi-a trecut. M-a anunțat că vom face antrenament 17 ore pe săptămână; bicicletă, Înot etc. Sunt fericită. Sunt fericită acum! Adormi, dragul meu Arthur. Mie Încă nu mi-e somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În cap de lipsa condițiilor propedeutice“. „Înscrie-l pe listă, pentru consultații speciale“, Îi arunc În treacăt. Observ că nea Costică (portarul) este la locul său, mă salută din gheretă cu respect, raportându-mi scurt: „Un mandat de bani de la Amfiteatru, două de la Viața românească, unul de la Contemporanul, unul de la Tomis; au Întrebat de dumneavoastră 15 fefeiști și este o fată ce vă caută zilnic de o săptămână. Acuși trebuie să pice!“. Îi fac semn că am luat cunoștință și, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
rector (1930), deputat în Parlament (Cortes). În același an moare soția sa. Rector pe viață (1934). Nu colaborează cu republicanii, dar nici cu Franco, deși îi privise cu simpatie revolta. Arestat la domiciliu de naționaliști după un discurs radical în Amfiteatru Mare al Universității din Salamanca (12 oct. 1936). Moare la masa de lucru, odată cu anul, în urma unui stop cardiac. Operă vastă în toate genurile. Eseuri filozofice și literare: En torno al casticismo (1895, 1916); Vida de Don Quijote y Sancho (1905
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ultima meserie pe care-ar trebui s-o facă este aceea de redactor de beletristică”, Llosa) , o decizie În chip evident contra naturii: mi se accepta transferul În interes de serviciu de la dispensarul medical Pietroșița la redacția revistelor Cuvîntul și Amfiteatru. Domnea o confuzie totală prin direcțiile sanitare la acea dată, o neliniște paralizantă, toți erau dezorientați, nu mai știau numele anotimpului, cui să-l raporteze, erau amețiți, am profitat. S-au pus așadar imediat semnăturile și ștampilele, peste tot, pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o bunicuuță, tare supăraată. Și-a Împușcat-o lupul. Că plîngea. Textele din această Scufiță roșie pe care o citiți cu ochelari sînt aproape la fel de vechi ca basmul: „BÎlciul presei” (titlu inventat de Radu G. Țeposu) a apărut În Cuvîntul, Amfiteatru și Cuvîntul de ambe sexe, sub pseudonimul H. Parcea, În anii 1990 - 1992; rubricile de cinefil datează din 1998; eseurile au fost tipărite În România literară și Cuvîntul (serie nouă) prin 2005, cronichetele literare („Cartea de noapte”) și chestionarele s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Ne-au invadat orașul. Dac-aș avea o pușcă. În clipa următoare se aude o Împușcătură și bărbatul cade Împleticindu-se, cu o expresie de nesfîrșită uimire. Cer parțial senin, vînt moderat. Tăiat la: Cadru interior: Redacția revistelor Cuvîntul și Amfiteatru. Ziaristul intră În clădire. Radu G. Țeposu e În Franța, Buduca la spital, dar Radu Călin Cristea, George ȚÎra, Filip Florian, Constantin Rudnițchi, Mircea Țicudean și cu mine stăm pe scaune și ne uităm unul la altul. N-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
odă, de marș În metru antic. Noroc că pe la mijlocul emisiunii Păunescu a venit un prieten de-al lui, medic acupuncturist, și s-a apucat să cînte. MEMORIU Subsemnata dedesuptul rîndurilor, H. Parcea, gospodină, angajată În scop de zîzanie la revista Amfiteatru În travestiu, care nici pînă acum nu mi-au descoperit-o, identitatea mea de femeie, ceea ce nici eu nu le-am dat ocazia fiind cinstită din tată-n fiu din pomu’ meu genealogic, m-am trezit În situația să scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Anca Costescu (București). O foarte plăcută surpriză, mă refer la fotografie, nu la text. Simt nevoia să vă precizez, concursul Miss a luat sfîrșit În urmă cu un an și jumătate, și a fost organizat de revista Cuvîntul, nu de Amfiteatru. Mai trimiteți poze. Colibri nu este o pasăre, ci o revistă cultural distractivă, adică independentă. Dovadă articolul „Scrînciobul”, unde Florentin scrie: „Mirajul copilăriei noastre, a celor care ne-am născut și am crescut o bună și mare parte din pruncie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
diagonala mare. În Evul Mediu nu era plasmă, cetățenii se duceau În piață pentru spectacol, pe urmă povesteau nepoților cum s-a sfărîmat vertebra cervicală pînă la mărul lui Adam, În varianta antică nici nu se mai povestea, deoarece În amfiteatre intra Întregul oraș ca să se distreze privind cum sunt mîncați de vii oamenii de lei. Încă nu se inventase țeapa, nu doar mai ieftină decît un tigru, dar și cu efecte speciale mai intense, asigurînd emoții pentru cîteva zile, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
internaționale, Leonid Boicu • România și Antanta, Dumitru Preda Colecția MEMORII • Am vrut unitatea Germaniei, Helmut Köhl • Caietele privitorului tăcut, Constantin Ciopraga • Jurnal politic -vol. 1, Ioan Hudiță • Jurnal politic vol. 2, Ioan Hudiță • Jurnal politic vol. 3, Ioan Hudiță • Memoria amfiteatrelor, Titus Raveica • Memorii și amintiri, Ion I. Lapedatu • Muntele suferinței, Nicu Păun LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile colecției MYTHOS ET RELIGIO ALBA-IULIA Librăria Mircea Eliade, str. Cloșca, bloc CH1 ARAD Librăria Corina, str. Mihai Eminescu nr. 2, tel. 0257
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
bun Bel Air (##notă: Zonă rezidențială exclusivistă din Los Angeles, California.##) și Left Bank (##notă: La Rive Gauche - district parizian renumit pentru viața sa artistică și intelectuală.##). Vizavi de poarta Clubului Nautico era un cinematograf În aer liber cu un amfiteatru tăiat În coama dealului. O pancartă de lîngă chioșcul de bilete anunța un sezon de filme cu Katharine Hepburn și Spercer Tracy, culmea unui anume gen de șic intelectual. În Clubul Nautico era liniște și răcoare, Încă nu Începuseră activitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
finalul spectacolului de seară. 13 Vedere de pe cornișa superioară Crima devenise spectacol artistic În Estrella de Mar. Îl duceam cu mașina pe David Hennessy de la Clubul Nautico pînă În port, și dealul cu serpentine de la marginea orașului Îmi părea un amfiteatru Încălzit de soarele blînd al dimineții. Locuitorii ieșiseră În balcoane, unii dintre ei cu binocluri, ca să urmărească motonava Guardiei Civil remorcînd rămășițele șalupei furate pînă În zona de mică adîncime de sub drumul de cornișă. — Scufundători...? Întrebă Hennessy, arătînd către capetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
sunt pradă acelorași sentimente. O conving pe soție să pornească urcușul greu de Întoarcere. O voi prinde din urmă. Mă Îndrept singur spre cea mai detașată și izolată dintre dumbrăvi, ultima și cea mai Înaltă, spre nord. Crește Într-un amfiteatru natural mic și se dovedește a fi cea mai luxuriantă, complicată și minunat de verde din toată seria. Poposesc În tăcerea ei, sub unul dintre cei mai contorsionați arbori, un stejar pitic patriarhal. Botanistul din mine observă o colonie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Masei și Energiei... În cuptorul lulelei, jarul tutunului avu iar câteva licăritoare pulsații. Relația aceasta vi-o voi reda mai închegat în următorul enunț. Iată-l! Folosind peretele placat în smalț mov, ca pe o tablă școlară dintr-un închipuit amfiteatru studențesc, Profesorul desenă lăbărțat, cu o bucată de cretă de croitorie, pe care o sustrăsese absent, la o ședință de probă pentru vestimentație a soției, câteva litere mari, pronunțându-le solemn pe fiecare dintre ele: E = mc la pătrat. Privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Ernő (regia: Verebes István) și „Don Juan și Faust“ de Christian Dietrich Grabbe (regia: Alexander Hausvater). ( S. P.) Rezidențiat 2005 Doamna dr. Georgiana Ivănescu, consilier în cadrul D.S.P. Timiș, ne-a informat că duminică, 27 noiembrie, de la ora 8,30, în Amfiteatrul Facultății Medicină II (Splaiul Tudor Vladimirescu nr. 14 - vizavi de Spitalul CFR), candidații clasificați în limita numărului de locuri publicat (site-ul oficial M.S. ) la concursul de rezidențiat vor alege specialitatea și centrul de pregătire ca medici rezidenți. Reamintim că
Agenda2005-48-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284437_a_285766]
-
timpuri? Cine altul, dacă nu un contemporan, îi putea ghida? Nici Platon și nici Hegel nu mai erau vii, ca să le vorbească despre timpul existenței lor. Și când spuneam: tovarăși studenți! o tăcere absolută se așternea până în ultimele rânduri ale amfiteatrului. Domnii mei! li se adresase Hegel prin 1816, la Heidelberg, și cursul său devenise filozofie și spiritul său fusese stimulat de acești tineri domni care îi sorbeau avizi cuvintele. Cu ce poftă mă întorceam eu însumi acasă și făceam după
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și latina fusese scoasă din învățămînt, iar franceza redusă la o oră pe lună sau ceva în genul ăsta. Oricum, fizica va rămâne... O adâncă tristețe însă îmi spunea, gândind toate acestea, că niciodată n-o să mai intru într-un amfiteatru și să predau studenților mei pe care începusem sa-i cunosc și să țin la ei. Diferența de vârstă între noi era mică, dar inocența lor era mai mare. În cursurile mele despre gnostici strecurasem ideea mea că abia atunci
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zice-se, te pândeau lunea și vinerea cu sexul înfierbântat. Ziua, la parter, putea fi observată o pisică alb cu gri, traversând din secretariat spre biroul decanului (secretarele spuneau că face treabă bună, pentru că mai prinde din șoareci), iar în amfiteatrul „Odobescu“ rămânea un cerșetor peste noapte. Excursia se termina abrupt, ca și arhitectura clădirii. Din holul principal, imens, inutil, săreai ca într-o piscină, spre ieșire; o treaptă lipsea - dacă nu erai atent, îți puteai rupe picioarele pe marmura postpașoptistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în seamă. Știam foarte bine ce fac. De când intram în sala de curs și până când simulam ultimul zâmbet social, pe coridoare. Oamenii ăștia creduli trebuiau deformați, mecanismele vieții lor disciplinate și insipide, care se reproduceau cu fiecare generație ce invada amfiteatrele, meritau sucite, date peste cap, îmbâcsite de neadevăruri fine și colorate. Ni se cerea să pregătim „profesori“, care să-și facă pe trei milioane meseria cu „seriozitate și competență“? Abia așteptam să scot din Facultate niște derbedei culturali, o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vizitatorii crăpau ușor geamurile în spatele meu, să ies înțepenit de la ore; vara, dimpotrivă, închideau toate geamurile, până sus, cu cârligele de lemn, să clachez în etuvă. Mai încercau și-alte metode, mai puțin subtile, dar la fel de eficiente: clămpănitul ușii de la amfiteatru (la Litere toate ușile sunt descentrate), vorbitul tare pe holuri sau târșitul scaunelor pe ciment. Dacă nimic nu mergea, intrau resemnați în sală. La început, studenții mă decupau cu privirea, căutau să-și agațe curiozitatea de ceva, un braț, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Miza lipsea, confruntarea nu mai avea nici un sens. Când număram doar 4-5 studenți la seminar, mă simțeam jignit, iritat. I-aș fi strâns de pe stradă, prietenește, ca la o partidă de fotbal. Mai încercau o dată, la examene. Se regrupau în amfiteatru, cu hainele zburlite, privindu-mă intens și foșnind din cărți și fițuici. Trepidau din pantofii lor clonați. Alianțele se formau pe loc, rânduri întregi căutau să mă supună, în grup, mișelește. Fetele se uitau fix, cu cârligele de rimel în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
căutau să mă supună, în grup, mișelește. Fetele se uitau fix, cu cârligele de rimel în colțul ochilor; băieții, mai puțini și mai prudenți, mă urmăreau pe sub sprâncene sau bretoane. Nu le mergea. Zâmbeam neclintit, mă plimbam printre ei, sfidând amfiteatrul desfăcut îndrăzneț, ca un fluture Cap-de-mort. În plus, aveam ochii verzi și, dacă nu mă născusem fiul unei vrăjitoare, asemenea lui Corto Maltese, fusesem oricum inițiat în tainele privirii: cinci ani în „Autotransport“, „German“ și „Maiorescu“ mă învățaseră să înfrunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
slăbiciunile, părintește, sever, cuviincios. La sfârșitul-sfârșitului, când ultimul poponeț foșnea din mătăsuri și tútú-ul alb-orbitor se lipea de retină cu delicatețea unei mângâieri, când propria mea operă bufă se încheia în plescăitul șlapilor și-n forfota blugilor spre ieșirea din amfiteatru (urmăriți de turma de elefanți a sacoșelor credincioase), ceva se rupea în mine, undeva în lanțul precis de sinapse care mă țineau în picioare, viu și puternic, și începeam să mă zbat, să urlu, să lovesc în ziduri invizibile, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cronologică. De data asta, nu mai păream eu pretențios, și nici exagerat. Nimerisem într-o lume robustă, arhaică, mirosind a oțet, transpirație și învățătură. După cum observa Blaga, veșnicia se născuse la sat, iar acesta, la rândul lui, se mutase în amfiteatrul „Bălcescu“. N-ai fi crezut că-ți poți găsi jumătatea aici. Și totuși, memoria o reține pe Felicia, colega mea de grupă din Constanța. Nu eram doar colegi, ci și prieteni sau amanți (nici noi nu știam foarte clar, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]