1,796 matches
-
apostolic al Episcopiei de Alba Iulia. La 24 decembrie 1938 a fost numit de către papa Pius al XI-lea episcop romano-catolic de Alba Iulia. Este consacrat ca episcop la 12 februarie 1939 în Biserica Sf. Mihail din Cluj de către arhiepiscopul Andrea Cassulo, nunțiul apostolic în România, asistat de către episcopul Augustin Pacha de Timișoara și de episcopul István Fiedler de Satu Mare-Oradea. În atenția Serviciului Secret de Informații din România au intrat și anumiți preoți maghiari de diferite confesiuni, din cauza propagandei revizioniste
Áron Márton () [Corola-website/Science/301028_a_302357]
-
Servetus (1511 - 1553) au descris circulația pulmonară, numai că lucrările acestora nu au avut niciun ecou. Primul care a pus sub semnul întrebării teoria lui Galenus a fost Andreas Vesalius, care în 1555 arată că nu există nici un orificiu interventricular. Andrea Cesalpino afirmă existența a 2 circulații (mare și mică). Hieronymus Fabricius, profesorul lui Harvey de la Padova, descoperă existența valvulelor venoase, dar fără a înțelege rolul acestora. Harvey nu este mulțumit de explicațiile date de maestrul său și se angajează să
William Harvey () [Corola-website/Science/300065_a_301394]
-
și cea italiană de „buggerone” (pederast). Această interpretare coexistă cu prețuirea acordată orfismului și lui Orfeu ca artist promovând autonomia esteticului de către neoplatonicienii din anturajul familiei de Medici, care este evidentă mai ales la Marsillio Ficino și la Angelo Poliziano. Andrea Mantegna reprezintă conform acestor concepții uciderea lui Orfeu pentru prima oară în cadrul unui ciclu de fresce în grisaille dedicat cântărețului din palatul ducal din Mantova (1464-1474), apoi, probabil mai liber, într-o compoziție care n-a dăinuit decât într-o
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
au apărut unele modele cu influențe din zonele din jur (bănețene sau sibiene) care erau bogat ornamentate. Încălțămintea Piciorul era încălțat la început cu ciorapi de lână (colțuni), de lungime până sub genunchi unde se legau cu ață, împletiți cu andrelele în casă. În cursul timpului ciorapii au evoluat spre diferite forme, lungimi și motive florale. Bărbații care purtau iarna opinci aveau peste ciorapii de lână obiele, cofecționate din pănură albă, care înfășurau laba piciorului și glezna până sub genunchi și
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
să au trăit și au creat personalități renumite precum: Luigi Pulci, Poliziano, Marsilio Ficino, Cristoforo Landino și Pico della Mirandola. Pentu el au lucrat cei mai mari artiști ai timpului, precum Botticelli - exponent de vârf al culturii perioadei respective-, Pollaiolo, Andrea Verrocchio, Ghirlandaio, Leonardo da Vinci și Michelangelo, pe care Magnificul îi ținea aproape de el, la palatul din Via Largă. în timpul mandatului său, mai multe sucursale ale băncii familiei s-au prăbușit din cauza creditelor neperformante iar în ultimii ani, au intrat
Lorenzo de' Medici () [Corola-website/Science/301000_a_302329]
-
al III-lea și obține cetățenia "Cetății Eterne". Curând se întoarce totuși la Veneția. Acum artistul pictează mai mult pentru sine, pânze minunate, care anunță pictura generațiilor viitoare. În 1566, este ales membru la ""Accademia del Disegno di Firenze"", împreună cu Andrea Palladio și Jacopo Tintoretto. Tiziano moare pe 27 august 1576, în timpul epidemiei de ciumă. Ca urmare a deciziei Senatului, în pofida prevederilor de igienă, scapă de groapa comună și este înmormântat lângă biserica ""Santa Maria dei Frari"" din Veneția. Tiziano dezvoltă
Tiziano Vecellio () [Corola-website/Science/298686_a_300015]
-
de la Prato. Când Fra Filippo Lippi pleacă la Spoleto, Botticelli este găzduit la reședința din Via Nuova a bogatei familii Vespucci - apropiată de familia Medici - unde va lucra până la sfârșitul vieții. Prin anii 1467-1468 frecventează atelierul pictorului și sculptorului florentin Andrea del Verrocchio. Este perioada când execută primele sale lucrări independente (de ex.: "Madona cu pruncul", 1469). Are abia 25 de ani când, în 1470, deschide propriul său atelier. Curând îi devine elev Filippino Lippi, fiul lui Fra Filippo Lippi. În
Sandro Botticelli () [Corola-website/Science/299640_a_300969]
-
anului 850, când împăratul bizantin Vasile I Macedoneanul cedează rugăminților locuitorilor din Patras si le înapoiază capul sfântului Andrei. În anul 1208, în timpul Cruciadei a patra, relicvele au ajuns la Amalfi, în apropiere de Napoli, fiind păstrate în domul San Andrea. În 1462 au fost duse la Roma, din cauza pericolului turcesc. În secolul al XV-lea papa Pius al II-lea a mutat relicvele sfântului Andrei în Catedrala Sfântul Petru din Roma. În anul 1964 capul sfântului Andrei a fost înapoiat
Andrei (apostol) () [Corola-website/Science/299127_a_300456]
-
1460) rămân neterminate. Donatello, marele inovator al quattrocento-ului, moare la 13 decembrie 1466 în Florența și este înmormîntat în cripta bisericii "Sân Lorenzo". Operele sale exercita o mare influență asupra sculptorilor și pictorilor din Italia, în special asupra lui Andrea Mantegna și Michelangelo.
Donatello () [Corola-website/Science/299246_a_300575]
-
sediul la Torino, printre care UTET, Einaudi, Bollati Boringhieri. La Torino se află orchestra simfonică națională a Radioteleviziunii Italiene. La Torino se află multe colecții de artă importante: opere ale artiștilor italieni Leonardo da Vinci, Antonello da Messina, Beato Angelico, Andrea Mantegna, dar și ale unor artiști străini precum Van Eyck, Rembrandt și Van Dyck. "Galleria civica d'arte moderna e contemporanea di Torino" ("GAM", Galeria Civică de Artă Modernă și Contemporană) este al doilea muzeu de artă modernă din Italia
Torino () [Corola-website/Science/299924_a_301253]
-
căsătorește cu Agnes Frey, dintr-o înstărită familie burgheză din Nürnberg. În octombrie 1494 pleacă pentru prima dată în Italia, și anume la Veneția, unde studiază operele maeștrilor din secolul al XV-lea și copiază gravurile în cupru ale lui Andrea Mantegna. Întors la Nürnberg, își deschide în 1497 propriul atelier. Din această perioadă datează operele sale "„Apokalypse”" („Apocalipsa”, o serie de gravuri în lemn, 1498), "Der verlorene Sohn" („Fiul pierdut”, gravură în cupru, 1498), "„Autoportret”" (1498) aflat la "Museo del
Albrecht Dürer () [Corola-website/Science/298802_a_300131]
-
1511 în Arezzo (Toscana), fiu al lui Antonio Văsari și al Maddalenei Tacci. Își începe ucenicia artistică pe langă pictorul francez Guillaume Marcillat, autorul compozițiilor pentru vitraliile Domului din Arezzo. În 1524 pleacă la Florența, unde lucrează în atelierul lui Andrea del Sarto și în academia de desen a lui Baccio Bandinelli. Începând cu anul 1529, frecventează împreună cu Francesco Salviati atelierul lui Raffaello da Brescia și ia lecții de oreficerie de la Vittore Ghiberti. Între anii 1536 și 1539 călătorește prin diverse
Giorgio Vasari () [Corola-website/Science/298889_a_300218]
-
dar - la sfatul maestrului sau - se hotărăște să plece în Italia. Rubens călătorește mai întâi la Veneția, unde descoperă pictură lui Tiziano, pentru care are o deosebită admirație. La Mantua este fascinat de decorațiile din "Cameră degli Sposi" realizate de Andrea Mantegna și de frescele executate de Giulio Româno. În Florenza execută schițe după "Bătălia de la Anghiari" a lui Leonardo da Vinci și studiază sculpturile de la mormintele familiei de Medici ale lui Michelangelo. La Romă are posibilitatea să studieze operele lui
Peter Paul Rubens () [Corola-website/Science/297790_a_299119]
-
studia sculpturile antice: Apollo de Belvedere , Hercules Farnese , Juno Ludovisi etc. În plus el se ocupa de arta construcțiilor și al picturii din antichitate și al renașterii. Simpatia lui Goethe era acordată în special pictor și arhitectului Raffaello și arhitectului Andrea Palladio. Sub îndrumarea prietenilor, cu mare ambiție Goethe exersează desenul. Din această perioadă sunt menținute în jur de 850 de desene. Totodată admiră capodoperele lui Michelangelo Buonarroti, dar mai ales ale lui Rafael Sanzio, pe care îl consideră un adevărat
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
apariției neînțelegerilor între Valahia și o serie de întâmplări negative, Ioniță s-a despărțit de formația Valahia. După aceasta despărțire, Valahia a fost continuată câțiva ani de către Dorin Ț. și Mihai Ț., iar Coști și-a început cariera solo. Împreună cu Andrea, formează trupa Sahara. Printre cele mai cunoscute cântece ale lor se află "Upotrebena" și "I wanna" (cu Shaggy și Bob Sinclar). Coști Ioniță deține postul de radio Party Radio și postul de televiziune Party TV care nu mai este difuzat
Costi Ioniță () [Corola-website/Science/307270_a_308599]
-
acel timp unul dintre cei mai cunoscuți maeștri ai școlii venețiene. Tânărul Giorgio învăța acolo tehnică redării luminii prin culoare, tehnica introdusă de Antonello da Messina (cca. 1430-1479) și este influențat indirect, prin intermediul atelierului Bellini, de viziunea plastică a lui Andrea Mantegna. Dar nu putem exclude nici influența lui Vittorio Carpaccio (1460-cca. 1525) și a inovațiilor sale în arta plastică. Văsari notează că, atunci când a descoperit operele lui Leonardo da Vinci, Giorgione a fost atât de entuziasmat de stilul acestuia încât
Giorgione () [Corola-website/Science/307327_a_308656]
-
Țoșca" a apărut pe locul 8 în lista celor mai jucate 20 de opere din America de Nord, într-un clasament realizat de Operă America . Cesare Angelotti, fostul Consul al Republicii Române, evadat din închisoarea „Șanț’Angello”, se ascunde în biserică „Sant'Andrea della Valle” din Romă. Aici, pictorul Mario Cavaradossi lucrează la o frescă reprezentând-o pe Maria Magdalena. Sacristanul este surprins de asemănarea dintre imaginea pictată și o fizionomie pe care o văzuse de curând. Cand pictorul rămâne singur, Angelotti iese
Tosca () [Corola-website/Science/307631_a_308960]
-
importantă comunitate de musulmani vorbitori de limba greacă. Limba Pontică (de origine greacă, cunoscută ca Ποντιακά, Pontiaka) este însă vorbită azi doar de generațiile în vârstă. Trabzon mai este cunoscut și ca un centru ultranaționalist. În aprilie 2006, preotul catolic Andrea Santoro a fost ucis în biserica sa din Trabzon. Ogün Samast, suspectat din ianuarie 2007 pentru uciderea intelectualului armean Hrant Dink este de asemenea originar din Trabzon. Provincia are o suprafață de 4.685 km² și se învecinează cu provinciile
Trabzon () [Corola-website/Science/307756_a_309085]
-
descoperă operele lui Rafael și Michelangelo, a căror artă produce asupra lui o impresie profundă. În același an, după întoarcerea la Veneția, primește comandă de a decoră vila pe care Marcantonio Barbaro o construise la Masèr după proiectul vestitului arhitect Andrea Palladio. În scurtă vreme, pictorul va realiza fresce de o frumusețe indescriptibila, care îi vor aduce gloria. Din acel moment va fi considerat unul dintre marii pictori venețieni, alături de Titian și Tintoretto. În anul 1562, călugăritele de la mănăstirea "Sân Giorgio
Paolo Veronese () [Corola-website/Science/306658_a_307987]
-
la 29 septembrie 1518 în Veneția, petrecându-și copilăria între vasele cu vopsele ale tatălui său. Nu se știe unde și-a făcut ucenicia artistică, dar primele sale lucrări sunt apropiate de manierismul lui Parmigianino (1503-1540) sau de stilul lui Andrea Schiavone (1510-1563). Tintoretto și-a format propriul stil, îndeosebi exersând cu perseverența desenul, studiind sculpturile, desenele și gravurile colecțiilor venețiene. În 1539 era deja un pictor independent, cum reiese dintr-un act elaborat de un notar public, în care regăsim
Tintoretto () [Corola-website/Science/306686_a_308015]
-
de către Tițian. Această eră este încheiată de Veronese și de Tintoretto, ultimul încetând din viață în anul 1594. Ei marchează trecerea spre manierism. În arhitectură sunt de remarcat construcțiile monumentale realizate de Pietro și Tullio Lombardo și - mai ales - de Andrea Palladio. Literatura s-a dezvoltat sub semnul umanismului, un rol important avându-l înființarea de către Aldo Manuzio în anul 1502 a "Noii Academii" ("Accademia Aldina" sau "Aldi Neacademia"), în jurul căreia s-au grupat Alberto Pio, cardinalul Pietro Bembo și alte
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
Aldina" sau "Aldi Neacademia"), în jurul căreia s-au grupat Alberto Pio, cardinalul Pietro Bembo și alte personalități ale vieții culturale. În muzică, în perioada târzie a Renașterii, apare un grup de compozitori care dezvoltă stilul policoral și arta orchestrației, ca Andrea și Giovanni Gabrieli. Veneția este în secolele al XV-lea și al XVI-lea un oraș bogat și puternic, capitală a teritoriilor și insulelor subordonate ei, ajunsă în timpul a 34 de ani de conducere a dogelui Francesco Foscari (1423-1457) la
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
artist matur când a renunțat la stilul gotic, al cărui reprezentant excepțional fusese maestrul său, Gentile da Fabriano. Jacopo Bellini preia noile idei, urmând exemplul fiilor săi, respectiv cel al ginerelui său, unul dintre pionerii italieni ai picturii în ulei, Andrea Mantegna (1431-1506). Aflat sub influența picturii flamande, Giovanni Bellini este printre primii pictori venețieni care aplică această tehnică. Lui i se datorează cca. o sută de versiuni ale "Madonnei", dintre care un mare număr se găsesc la muzeul Academiei Venețiene
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
estetizare excesivă care conferea o doză de artificial lucrărilor. Aceste trăsături însă au caracterizat mai degrabă manierismul roman sau florentin, nu și pe cel venețian, care punea accentul mai ales pe culoare. Începând din anul 1530, cu ajutorul pictorului și gravorului Andrea Schiavone (1510-1563), în Veneția se răspândesc gravurile elaborate pe baza lucrărilor lui Parmigianino (1503-1540), opere manieriste caracterizate de un farmec și o finețe aparte. O dată cu sosirea la Veneția - la invitația lui Pietro Aretino - a doi pictori florentini, Francesco Salviati (1510-1563
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
originară din nord-vestul Italiei (Lombardia), și care și-au schimbat numele după provincia de origine. Christoforo Solari ""Il Gobbo"" ("Cocoșatul") (1460-1527), care a construit mausoleul pentru Lodovico Moro și Beatrice d'Este de la mănăstirea ("Certosa") din Pavia, și fratele său Andrea (1462-1523) au lucrat mult timp la Veneția. Pietro Lombardo (1435-1515), împreună cu fii săi, Antonio și Tullio, au proiectat și construit bisericile "San Giobbe" și "Santa Maria de' Miracoli", fațada și portalul "Scuolei di San Marco", mausoleul pentru Andrea Vendramin în
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]