2,199 matches
-
ore. —Unde? — La el acasă. Stătea În fotoliu și bea ceai rusesc cu două voluntare În vârstă care veniseră probabil pentru vreo donație. De la Asociația Nevăzătorilor sau ceva de genul ăsta. Ele spuneau că tocmai Începuse să le povestească o anecdotă sau o istorioară, când deodată a scos un geamăt și a murit. Așa. Așezat În fotoliu. N-a avut timp să sufere. Și de la prânz te căutăm cu toții. —Am Înțeles, spuse Fima și se Întoarse să-și pună paltonul. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
tabăra vânătorilor de balene. Dar nu descoperi În sufletul său nici o urmă de durere. Sau de frică. Inima Îi era ușoară, și aproape Începu să vadă partea nostimă a stupului mortuar metalic, cu sertarele sale pline de cadavre. Își aminti anecdota tatălui său despre diferendul celor doi directori ai căilor ferate, israelianul și colegul său american, pe aceea despre rabinul celebru și tâlharul la drumul mare care Își schimbaseră pelerinele Între ei. Încă nu avea nici cea mai vagă idee ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să stea acum În bucătărie, cu un pahar de ceai rusesc fierbinte În față, polemizând cu bătrânul până târziu În noapte. Fără ironii și fără superficialitate, ca doi adversari intimi. Departe de istorioarele hasidice și de cazuistică, vorbe de spirit, anecdote, jocuri inteligente de cuvinte. Fără să-l provoace pe bătrân, fără să Încerece să-l scoată din sărite cu necuviințe perverse, ci dimpotrivă, cu afecțiune. Ca doi cartografi din două țări aflate În conflict, care lucrau Împreună, cu profesionalism și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
depășească umilința. Creștea în el ca o drojdie amară, chiar dacă niciodată nu câștigase atât de mult cu vânzarea macaralelor ca în ultima jumătate de an. „Săpunul lui Pipin“ - Hans Saner nu mai ostenea de la acea noapte de Crăciun să povestească anecdota iar și iar, printre hohote de râs; anecdota era legată de tata, care descoperise într-unul dintre coșurile cu prospecte sosite de curând un fruct necunoscut. Arăta ca o pară, dar avea o coajă tare, de culoare oliv, iar în interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
amară, chiar dacă niciodată nu câștigase atât de mult cu vânzarea macaralelor ca în ultima jumătate de an. „Săpunul lui Pipin“ - Hans Saner nu mai ostenea de la acea noapte de Crăciun să povestească anecdota iar și iar, printre hohote de râs; anecdota era legată de tata, care descoperise într-unul dintre coșurile cu prospecte sosite de curând un fruct necunoscut. Arăta ca o pară, dar avea o coajă tare, de culoare oliv, iar în interiorul ei se afla un sâmbure alunecos. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
-și o mină de cunoscător și degustător cu experiență, dar fața i se întunecă repede. Scuipă ce avea în gură și spuse: - Să n-o mai văd! Parcă aș mușca dintr-un săpun, și Hans Saner, căruia i se povestise anecdota cu acel avocado, râzând cu sughițuri, spuse: tipic pentru Pipin, și: ar trebui mâncată cu zeamă de lămâie, sare și piper. Fructul de avocado se servește azi ca o delicatesă la mesele simandicoase, ceea ce l-a făcut pe tata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
atât de puternice, pe care el însuși nu le cunoscuse în uniformitatea vieții lui de toate zilele. Hans Saner și-a dus în liniște viața la capăt, nu fără să-și amintească mereu și mereu de „săpunul lui Pipin“, de anecdota cu avocado sau de apelurile telefonice de sâmbătă, când prietenul lui se prezenta drept unul, Spengler Suter, care suna să reclame spargerea unei țevi care nici nu exista. Tata se ridică, ședea pe marginea gazonului, cositoarea se rostogolise peste taluz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
că el era cel mai matur dintre noi. În timp ce Mark și Kieran ne plictiseau încă, repetând la nesfârșit sketch-ul Dead Parrot al celor care făcuseră și Monty Python, pe care-l gustau și când aveau 18 ani, Phil ne repovestea anecdote de la partidele de golf și ne recomanda vinuri Sauvignon cu buchet îndrăzneț. Iar viața sa profesională extenuantă și plină de coerciții îl făcuse să îmbătrânească și fizic. Părul său era rar și alb, iar fața trasă prematur. Avea chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
răvaș? Am cules-o de pe farfurie. —Patronul are un cumnat, explică Alfie laconic. Nu m-am deranjat să-l rog să-mi explice pe larg. O fi el prietenul meu, dar rămâne șofer de taxi care nu cunoaște înțelesul unei anecdote scurte și picante. Pentru a-l distrage ca să nu-și înceapă epopeea, am rupt prăjiturica și am scos răvașul. SPUS ADEVĂRUL LA EL ÎNSUȚI. Bun, știu că e un clișeu și-n același timp o traducere mizerabilă. Dar era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
scotch, Burgess rememorează anii petrecuți În slujba dlui James, experiențele din America și de pe la conacele importante din Anglia. Chiar și Joan Anderson, de obicei taciturnă, devine aproape cochetă. — Pe vremea aia n-aveai mustață, Burgess, spune ea după una dintre anecdote. Îți stă bine cu ea. Da, chicotește el. Când a pornit batalionul În marș din Calais spre front, toată lumea a primit ordin să-și lase mustață. Ca să ne facă să părem mai bătrâni, cred - vedeți voi, cei mai mulți dintre băieți erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
era ea Însăși ca un tonic, la fel ca și strălucirea soarelui toscan. Nici el, nici Fenimore nu mai pomeniră de Domnișoara Woolson. Își reluară camaraderia plăcută, scriitoricească, acum sub același acoperiș. Începu lucrul la o povestire bazată pe o anecdotă auzită În ianuarie, despre un vânzător de cărți american, care aflase că Clare Claremont, amanta lui Byron și cumnata lui Shelley, acum În vârstă, care locuia Împreună cu nepoata sa la Florența, era În posesia unor neprețuite scrisori schimbate Între Byron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
țesătură de relații a căror Întreținere, prin contacte sociale sau prin corespondență, Îi Înghițea o parte enorm de mare din timp. Dar prietenii erau esențiali - erau esențiale subiectele de interes uman și comentariile lor, modul În care stimulau alte minți, anecdotele ocazionale care puteau deveni „germeni“ pentru câte o nouă creație literară și, pentru el ca burlac, erau un antidot la singurătate. Cam În aceeași perioadă Își mai făcu un prieten: pe Jules Jusserand, Însărcinatul cu afaceri de la ambasada franceză, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ginerele său schimbau locurile. Pe drumul de Întoarcere, Henry Întreținea de obicei cea mai mare parte a conversației cu respectuosul și amabilul Charles, dar pe prima porțiune mai mult asculta, căci Du Maurier Îl distra cu un șuvoi de glume, anecdote și povestioare, unele autobiografice, altele inventate. Cu ocazia unei astfel de plimbări, Du Maurier menționă pentru prima dată ideea pentru o povestire cunoscută ulterior publicului sub titlul de Trilby, dar Henry nu Își mai amintea exact când, pentru că, la momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
eroul american nu Îl deranja câtuși de puțin. În teatru, ca În orice altă artă, iluzia desăvârșită se crea prin stăpânirea profesionistă a tehnicilor necesare, nu printr-o autenticitate de amator. O bună ilustrare a acestui principiu o reprezenta o anecdotă pe care i-o relatase de curând Du Maurier, despre o familie din lumea bună, dar lovită de nenoroc, care venise la el la recomandarea lui Frith, căutând de lucru ca modele. Cei doi fuseseră nevoiți să recurgă la asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dar erau fără speranță, țepeni ca niște scânduri. Jessie, micul meu model cockney, care lucrează seara ca barmaniță, reușește să fie mult mai convingătoare În pielea unei amfitrioane Întâmpinând un oaspete decât va fi vreodată doamna Harrington. Henry Își notă anecdota pentru a o utiliza ulterior ca miez pentru o povestire, dar, pentru moment, energiile sale erau concentrate În domeniul dramaturgiei. În aceeași lună În care Elizabeth Robins acceptă să joace În Americanul, primi și o a doua veste Încurajatoare. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
va putea fi răsădit pe foile subțiri ale caietului de lucru. Unica modalitate În care putea scăpa de regrete inutile față de șansa ratată era de a lua pe loc hotărârea de a utiliza o altă idee furnizată de Du Maurier, anecdota despre cuplul de nobili care venise la el căutând de lucru ca modele și care eșuase atât de jalnic În a-și imita propria tipologie. Povestea se născu ușor și o termină În mai puțin de o săptămână. O intitulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
peste el. Henry adusese cu el la Paris o idee pentru o piesă nouă, la care Începu să lucreze În intervalele dintre Întâlnirile cu prietenii, vizitele la galeriile de artă, spectacolele de teatru și alte distracții. Era bazată pe o anecdotă pe care o auzise la Veneția, cu o vară Înainte, despre un membru al unei vechi familii venețiene care se călugărise sau era pe cale să se călugărească, dar care era practic răpit de la mânăstire și obligat să se Însoare, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de fluierat și cântat, Încât nici nu ne mai trece prin cap să ne Întrebăm dacă este cumva și scris“. Căci, dacă Îți puneai Întrebarea, trebuia să Îți răspunzi că nu era scris prea bine. Dar fluxul de amintiri și anecdote nostalgice, pline de culoare locală, Îmbogățite cu fragmente de cântece, cu vresuri din poezii și replici din dialoguri În câteva registre diferite ale limbilor engleză și franceză - politicos, colocvial, dialectal, literar, parodic și „păsărește“ - era irezistibil pentru orice cititor căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care corupeau doi copii aflați În Îngrijirea lor și apoi mureau, dar Își făceau apariția sub formă de stafii, chemându-i pe copii de pe creneluri și de dincolo de apă, să li se alăture pentru a-i distruge. Era doar o anecdotă schițată, relatată stângaci, dar i se păru că poate fi punctul de pornire pentru o nuvelă și a doua zi, când se Întoarse la Londra, și-o notă. Carnetul plesnea de idei pentru nuvele și romane care așteptau să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ale lui Wilde, Începu să lucreze la o nouă operă literară, aplicând metoda scenariului pregătitor pe care și-o adnotase În carnet. „Sămânța“ nu fusese povestea celor doi copii bântuiți de foștii slujitori, cea mai recent adăugată acolo, ci o anecdotă pe care o auzise la un dineu, cu doi ani În urmă, despre o văduvă și fiul ei, care se certau pentru posesia asupra unei case pline cu obiecte frumoase, pe care mama le aprecia și la care fiul doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pună În practică toate acestea e cam mult. Du Maurier se Încruntă. — Hmm. La asta nu m-am gândit. — Sunt sigur că se va găsi o modalitate de rezolvare, spuse Henry Încurajator. Teatrul e iluzie, ca orice artă. Îți amintești anecdota pe care mi-ai relatat-o - cea pe care am pus-o Într-o povestire - despre cuplul de nobili care se oferă ca modele? „Originalul“ În artă nu e niciodată original. Mi-o amintesc bine, spuse Du Maurier, Începând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ca Whistler să Își manifeste nemulțumirea, bietul Kiki abia dacă arătase că se bucura de succesul lui Trilby, iar averea pe care i-o adusese cartea venise prea târziu pentru a-i provoca vreo satisfacție reală. Charles Millar avea o anecdotă semnificativă, din timpul unui prânz În Oxford Square, când un servitor Îi adusese lui Kiki o scrisoare recomandată, pe care acesta o deschisese la masă. Aruncase o privire asupra conținutului și Îi trecuse plicul Emmei, fără un zâmbet sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fusese unul parțial - ba chiar majoritar - mercenar. Puțin panicat la gândul cheltuielilor În care se băgase, Își răsfoise carnetul În căutarea unei idei care să fie pe gustul obosit al publicului și hotărâse că o poveste cu fantome, inspirată de anecdota arhiepiscopului Benson despre cei doi copii bântuiți, avea cele mai mari șanse. Din punctul acesta de vedere, ea Îi depășise așteptările. Povestirea, de lungimea unei nuvele, apărută În serial În Collier’s În primele luni ale anului, Îi adusese un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
altora un grad maxim de ignoranță. La fel cum și mie vor să-mi vină în ajutor scuze neîntemeiate și ispita de a încăleca pe mielul nevinovat, de îndată ce pe foaia cepei însemnări marginale scrise mărunt, presărate mult prea convingător cu anecdote și povești saturate de atmosferă, vor să mă distragă de la ceea ce se vrea uitat, dar se pune, cu toate astea, de-a curmezișul. După aceea trebuie să-mi extrag, din nișa de deasupra pupitrului înalt din sufragerie, chihlimbarul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vâre în prim-planul amintirii: schija de grenadă care mi-a râmas în umăr, ca amintire, cum s-ar spune. Ce altceva s-a mai păstrat din război sau din timpul vieții în lagăr, în afara unor episoade care, înmănunchiate în anecdote ori ca povești adevărate, vor să rămână variabile? La început, neîncrederea, când fotografiile alb-negru m-au speriat, apoi amuțirea. Pe deasupra, lecțiile pe care mi le-au transmis frica și foamea. Și, mulțumită cursului de gătit fără accesorii - în măsura în care se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]