2,942 matches
-
face un castel medieval cu principiile omului postmodern?! Tot la Trakai ne întâlnim și cu niște editori lituanieni. Discuții despre soarta cărții și a literaturii în economia de piață: euforia libertății de expresie a cedat și pe aici teren în fața angoaselor supraviețuirii prin scris. Semn că viața merge înainte! VITALIE CIOBANU: Alte poze la Castelul Trakai, în forfota mesei pe care o luăm în picioare, retrăgându-ne apoi cu paharele de bere și cu ceștile de cafea pe lungile bănci de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Popescu, VITALIE CIOBANU, Hakan Sandell și Andrei Bodiu. Vitalie citește un fragment din nuvela Zilele după Oreste, care îl entuziasmează pe Leons Briedis. Cere textul și traduce pentru asistență (e o proză empatică pentru sensibilitatea unor est-europeni, pentru că sublimează niște angoase comune). Suedezul citește o baladă, dar înainte de asta, tulbură scenariul gazdelor, intrând în dialog cu publicul. Are o pronunție de parcă ar cânta. În comentariul de după lectură spune că mizează pe fonetică în construcțiile sale poetice, că folosește arhaisme pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lumi noi și moartea celei vechi, înțepenite în ritualuri hieratice, prăfuite, paralizată de prejudecăți și constrângeri absurde. O magmă originară, în care oamenii se resorb în vederea unei replămădiri de mult prevestite. Un ciclu al evoluției se încheie, începe altul, în angoasa necunoscutului. Aceasta pare să fie noima învolburării spasmodice a celor douăzeci de corpuri tinere, judecând după „mizanscenele” construite cu multă migală. Podiumul dansatorilor este învăluit în rotocoale de fum, vântul își întețește bătaia, cerul se lasă tot mai jos, urletul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
groase ale ochelarilor, apoi îți cere pe un ton imperativ să-ți declini identitatea și să-i spui numărul odăii, ca pe un cifru pe care nu ai voie să-l greșești dacă mai vrei să rămâi înăuntru. Atmosferă de angoasă tulbure, insidioasă, măcinând nervii unui om normal, și mai ales ai unui intelectual cu ceva lecturi la activ, a cărui vulnerabilitate psihică se hrănește prin accesul la o memorie culturală de o ambivalență discutabilă. Aceste „achiziții” literare, acest „combustibil” al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
da!". Evident, cuierul nu răspunse nimic, deși vorbele acestea mai răsunaseră și în alte dăți în odăița portarilor. Ieși și se așeză pe băncuța din fața ferestrei, începând să scociorească printre dinți cu ajutorul unei scobitori chinezești. Această acțiune îi mai liniști angoasele, oferindu-i noi teme de meditație. Terminând laborioasa operațiune, trecu, cu capătul celălalt, cel neuzat de lucrarea anterioară, la curățatul unghiilor. Aproape că terminase când ieși Marinică, fochistul cel gras. Se luase cu tablele, jucând cu mecanicul cel nou care
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
când În când cu noi, copiii care ne jucam În fața blocului, seara, când se Întorcea el cu câinele lui lup de la plimbare. Întotdeauna ne arunca niște informații cutremurătoare pe care noi, cei mici, le ruminam săptămâni În șir, măcinați de angoase pe care nu Îndrăzneam să le mărturisim adulților. El a fost cel care ne-a povestit despre descinderea extratereștrilor În Galați, eveniment petrecut Într-o noapte geroasă de februarie, când extratereștrii ne-au privit de dinafara ferestrelor de la camerele noastre
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Situația pare foarte similară cu pașii făcuți de artă pe filiera impresionism, cubism, futurism, dadaism. Dacă în arta abstract - compozițională acest drum este cel al desfigurării (așa cum crede C. Greenberg 38), în filiera figurativă acest drum este cel al laicizării. Angoasele moderne ale existențialismului ateu vor exploda mai târziu prin Dostoievski și apoi prin Sartre, Camus, Cioran însă predispoziția pentru aces‑ tea se simte în baroc și în rococo. 5.2. Contemplația Contemplația este sesizarea invizibilului prin care accedem noetic în
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
unui bombardament, că trăiește un absolut al comunicării sufletești, dar iubirea lor durează, tragic, doar până fac primii pași în afara adăpostului, când o bombă îi spulberă pe amândoi. Romanele, mai ales cele de maturitate, vor avea protagoniști problematici, devorați de angoasele omului modern, clamându-și foamea de răspunsuri capitale și afini, prin exemplaritatea acestor tensiuni, cu eroii lui André Malraux, Antoine de Saint-Exupéry, Jean-Paul Sartre, Albert Camus ș.a. Deși intenționa să radiografieze mediul social, P. aduce în prim-plan investigarea vieții sufletești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
manifestă prin senzații sau trăiri de genul: binele, liniștea interioară, fericirea, starea de echilibru sufletesc, plăcerea oferită de izolare, meditația; b) situațiile-limită sufletești au un caracter brusc și perturbă funcționarea normală a vieții persoanei în totalitatea sa; acestea sunt: frica, angoasa, sentimentul de culpabilitate sau păcatul moral, disperarea, presiunea pasiunilor, impresia de dezorganizare a vieții psihice sau nebunia, melancolia și nostalgia, sentimentul de inferioritate sau de inutilitate proprie, dezgustul de viață, violența; c) infirmitățile sufletești sunt percepute de individ sub formă
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
respectă viața sa și pe cea a semenilor săi. Elementul central care asigură starea de sănătate mintală rămâne experiența personală de viață. Absența acesteia sau conflictele duc la o alterare a Eului, care va genera anxietatea. Sentimentul de aneantizare prin angoasă duce la apariția impresiei că „viața este o boală mortală” (S. Kierkegaard). Se instalează deci boala psihică. Bolnavul psihic este un om nefericit. El simte și trăiește această stare de disconfort atât în interiorul său, cât și în relațiile cu societatea
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
și specific de suferințe, care pot fi sistematizate în trei grupe de manifestări: a) boala distructivă, caracterizată prin: inactivitate; abandonul rolului familial și profesional; apariția de greutăți financiare; excluderea din cadrul grupului social prin desocializarea bolnavului; sentimentul de izolare, inutilitate și angoasă; b) boala eliberatoare, caracterizată prin: abandonul responsabilităților; sentimentul de repaus; impresia bolnavului că nu mai depinde de nimeni; impresia eliberării; c) boala profesiune, caracterizată prin: obținerea de avantaje; adaptarea individului la boală și trăirea limitelor impuse de aceasta în scopul
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
și statutul social al individului, aspecte reflectate și în schimbările care intervin în sfera idealurilor sale, așa cum se poate vedea în schema de mai jos: Fig. Tip de boală Rolul social Statutul social Idealul individului Destructurantă Inactivitate Dependență Sentiment de angoasă Eliberatoare Inactivitate Libertate Repaus și independență Profesiune Activitate Protecție Avantaje Fig. Variații patologice ale normalului Cazuri limită Cazuri cronice Starea de sănătate Stări premorbide Boala propriu-zisă Stările defectuale postprocesuale Direcția de evoluție clinică Procesul de remisiune (ameliorare) Procesul de deteriorare
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
H. Selye. Agresiunea, în cazul stresului, se poate produce la mai multe niveluri și, de regulă, este considerată a avea o origine pur exterioară. Consecințele traumatismului psihic sunt susceptibile de a induce tulburări foarte diferite, mergând de la simpla stare de angoasă până la criza de panică propriu-zisă sau chiar la depersonalizare. Dacă stresul este prea intens, prelungit sau repetat, rezervele organismului sunt epuizate. În această situație apar depresii, stări de imobilitate stuporoasă, fugă și panică. Tabloul clinic, în acest caz, depinde de
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
care n-a fost precedat de o acțiune preparatorie, fapt care face să nu-l poată reprezenta într-un scenariu fantastic cu o încărcătură emoțională indusă. Psihanaliza consideră că există o relație strânsă între acțiunea traumatismului psihic și starea de angoasă. Angoasa este legată de așteptare, putând ca, în cazul prelungirii sale, să devină, la rândul ei, un veritabil potențial psihotraumatizant. Vulnerabilitatea la acțiunea stresului cuprinde prin urmare atât starea fizică, cât și starea psihică a individului, în momentul întâlnirii cu
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
n-a fost precedat de o acțiune preparatorie, fapt care face să nu-l poată reprezenta într-un scenariu fantastic cu o încărcătură emoțională indusă. Psihanaliza consideră că există o relație strânsă între acțiunea traumatismului psihic și starea de angoasă. Angoasa este legată de așteptare, putând ca, în cazul prelungirii sale, să devină, la rândul ei, un veritabil potențial psihotraumatizant. Vulnerabilitatea la acțiunea stresului cuprinde prin urmare atât starea fizică, cât și starea psihică a individului, în momentul întâlnirii cu factorii
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
stres Lipsa perceperii unei amenințări Perceperea capacității de a face față situației Absența reacției de stres Întrucât în cazul stresului psihic factorul patogen esențial care dezorganizează întregul sistem al personalității este angoasa, vom insista mai mult asupra acesteia. Anxietatea sau angoasa este considerată a fi o emoție normală ce survine în situații noi, ostile sau care produc teamă (M. Bourgeois). Aceasta diferă de teama propriu-zisă, angoasa fiind teama fără obiect, pe când teama are un obiect precis care o declanșează și întreține
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
dezorganizează întregul sistem al personalității este angoasa, vom insista mai mult asupra acesteia. Anxietatea sau angoasa este considerată a fi o emoție normală ce survine în situații noi, ostile sau care produc teamă (M. Bourgeois). Aceasta diferă de teama propriu-zisă, angoasa fiind teama fără obiect, pe când teama are un obiect precis care o declanșează și întreține. Angoasa devine patologică atunci când este prea intensă, putând merge până la teroare. Ea produce o dezorganizare generală a personalității, în ceea ce privește regimul emoțional-afectiv, activitatea, comportamentul, neputând totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
este considerată a fi o emoție normală ce survine în situații noi, ostile sau care produc teamă (M. Bourgeois). Aceasta diferă de teama propriu-zisă, angoasa fiind teama fără obiect, pe când teama are un obiect precis care o declanșează și întreține. Angoasa devine patologică atunci când este prea intensă, putând merge până la teroare. Ea produce o dezorganizare generală a personalității, în ceea ce privește regimul emoțional-afectiv, activitatea, comportamentul, neputând totuși să fie legată de nici un eveniment extern sau de o motivație internă (I.M. Nestor, J. Favez-Boutonier
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
intensă, putând merge până la teroare. Ea produce o dezorganizare generală a personalității, în ceea ce privește regimul emoțional-afectiv, activitatea, comportamentul, neputând totuși să fie legată de nici un eveniment extern sau de o motivație internă (I.M. Nestor, J. Favez-Boutonier). Există mai multe tipuri de angoasă: a) angoasa patologică sau nevroza de angoasă este o stare nevrotică la care recunoaștem următoarele: o stare de anxietate cronică, constituțională, specifică personalităților anxioase; crize de angoasă acută, sub formă de episoade paroxistice survenind pe un fond de „angoasă flotantă
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
o dezorganizare generală a personalității, în ceea ce privește regimul emoțional-afectiv, activitatea, comportamentul, neputând totuși să fie legată de nici un eveniment extern sau de o motivație internă (I.M. Nestor, J. Favez-Boutonier). Există mai multe tipuri de angoasă: a) angoasa patologică sau nevroza de angoasă este o stare nevrotică la care recunoaștem următoarele: o stare de anxietate cronică, constituțională, specifică personalităților anxioase; crize de angoasă acută, sub formă de episoade paroxistice survenind pe un fond de „angoasă flotantă”; D. Klein distinge două tipuri de anxietate
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de o motivație internă (I.M. Nestor, J. Favez-Boutonier). Există mai multe tipuri de angoasă: a) angoasa patologică sau nevroza de angoasă este o stare nevrotică la care recunoaștem următoarele: o stare de anxietate cronică, constituțională, specifică personalităților anxioase; crize de angoasă acută, sub formă de episoade paroxistice survenind pe un fond de „angoasă flotantă”; D. Klein distinge două tipuri de anxietate patologică: tulburarea de panică, o tulburare mentală și emoțională cu apariție inopinată; atacurile de panică, reprezentate prin episoade repetate de
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de angoasă: a) angoasa patologică sau nevroza de angoasă este o stare nevrotică la care recunoaștem următoarele: o stare de anxietate cronică, constituțională, specifică personalităților anxioase; crize de angoasă acută, sub formă de episoade paroxistice survenind pe un fond de „angoasă flotantă”; D. Klein distinge două tipuri de anxietate patologică: tulburarea de panică, o tulburare mentală și emoțională cu apariție inopinată; atacurile de panică, reprezentate prin episoade repetate de crize de panică; b) anxietatea cronică generalizată este o stare psihopatologică, cvasipermanentă
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
poate vedea mai jos: a) izolarea este o rupere a persoanei de ceilalți și de realitatea lumii, o stare de închidere în sine, care inițial are semnificația unei conduite de refugiu, dar care de fapt îi este impusă individului; b) angoasa apare ca un sentiment de neliniște, de nesiguranță, dat de incapacitatea de a mai putea înțelege și accepta o lume în schimbare, cu caracter absurd, de care omul se simte înstrăinat, dar în care este totuși obligat să trăiască, deși
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
extern, dificil de trecut și depinde de principiul realității, legat de satisfacerea imediată sau în perspectivă a tendințelor sau a aspirațiilor sale. Conflictul legat de un obstacol afectiv intern este un conflict emoțional. El are la bază o stare de angoasă, care duce la nevroze. Conflictul legat de un obstacol relațional extern este un conflict de competiție și conduce la declanșarea instinctului combativ și a manifestărilor agresive. 3. Reacția și patologia reactivă Reacția este un termen apărut tardiv, care desemnează conceptul
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
rând dimensiunea moral-umană a vieții și nu individul sau „persoana în stare de boală”. Ocupându-se de aspectele patice ale vieții, E. Minkowski clasifică aceste stări după cum urmează: slăbiciuni naturale umane, care privesc modul de desfășurare a vieții interioare: nostalgia, angoasa; reacțiile nevrotice; reacții patice, care sunt reacții ale vieții curente: reacțiile preparanoice, în cursul cărora asistăm la o îngustare a planului libertății (persecuțiile rasiale, amenințările, crispările interioare, atitudinea de victimă, nedreptățirea); crizele anxioase, neliniștea permanentă, îndoielile și interiorizarea, așteptarea unui
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]