9,641 matches
-
Acasă > Versuri > Visare > DE-AI FI RĂMAS Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2106 din 06 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului De-ai fi rămas Cu mine, Primăvara, Un anotimp miraculos Și drag, Am fi crescut Că muguri-frati Pe ramuri, Si am fi înflorit Îmbujorați, în lan. De-ai fi rămas O veșnică lumină, Un cântec răsunând Peste păduri. Un râu albastru, Unduind în noapte, Un zâmbet Printre picăturile De
DE-AI FI RAMAS de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382447_a_383776]
-
gin străbuni, / Cu cătrânță șî ciupag, / Cu opreg, poale, lăibărac, / Duminica la horă mă îmbrac. / [...] / Haine sângură îmi țăs,“. Cotumul tradițional al țărăncii românce este compus din cârpă, baticul ce-i acoperă capul, ciupag, o cămașă peste care poartă în funcție de anotimp laibăr sau pieptar (vestă), cojoc, poale (fustă), catrință (șorț înflorat), opreg (țesătură cu franjuri purtată peste poale), brâu și opinci (încălțăminte de piele sau cauciuc). Costumul tradițional al țăranului român are pe lângă opinci, cojoc, pieptar și laibăr, obiecte vestimentare bărbătești
SATUL CU TRADIŢIILE ŞI OBICEIURILE LUI DESPRINSE DIN POEZIILE ÎN GRAI BĂNĂŢEAN de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382434_a_383763]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > ANOTIMPUL ISPITELOR Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2101 din 01 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Pe luciul tău de fluviu înghețat, Aș patina o viață și-ncă-o eră. Și-n pulpele cu iz tergiversat, Eu m-aș ascunde
ANOTIMPUL ISPITELOR de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382453_a_383782]
-
s-a-necat un crocodil. Iubita mea de iad, dar și de rai! Nu mai sunt frunze, s-a uscat și rugul. S-au copt trei mere. Dă-mi -le și hai! Să îți acopăr de ispite, nudul. Referință Bibliografică: ANOTIMPUL ISPITELOR / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2101, Anul VI, 01 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marioara Nedea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
ANOTIMPUL ISPITELOR de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382453_a_383782]
-
Aleargă spre ușa verde.) Asta este ușa! Ușa verde! Cum de nu m-am gândit? Primăvară! Verdeață! Salcâmi! (Bate la ușă. Ușa se deschide. Se arată în pragul ușii un bătrân.) X: Căutam o tânără femeie, mă scuzați! Bătrânul: Ce anotimp este acum? X: E primăvară. Bătrânul: În sfârșit e primăvară! De când aștept primăvara! De când aștept să bată cineva la ușa mea și să mă dezlege de bătrânețe. Verdeața a cucerit natura, iar eu o să alung masca neputinței. (Părăsește ușa. Aleargă
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
Autorului Se decantează orele în val. Un asfințit ucide răsăritul. Azi, pe câmpii a mai murit un cal, Vânat de o eclipsă cu chibritul. Mă simt un șir prelung de nimburi. Stau inundată-n gând mirat. S-au deșirat cinci anotimpuri de dorul tău alambicat. Ecouri se mai sparg în turn. Le simt astmaticul sărut. Un cerb aleargă taciturn s-adune caprele în rut. Alerg prin maci să prind culori în poala nopții să le-așez. În ring se bat doi
SAU SE ÎNTÂMPLĂ? de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382466_a_383795]
-
cât de frumoși eram! Pe când îmi pluteau prin aer pletele lucind divin, Ție-ți tremurau bănuții într-un susur cristalin, Iar acum, cănd argintată-i tâmpla mea, de ceva timp, Frunză ta ce-o sufla vântul nu-i decât un anotimp. Mie nu-mi mai dă culoarea tinereții înapoi, Nici un anotimp nu-mi crește pe la tâmple fire noi, Tu renaști în primăvară, într-un verde-mpărătesc, Eu mă duc înspre o iarnă, pește lumi să mă topesc. Și să curg peste pământuri
EU VOI TREMURA PRIN FRUNZA-ȚI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382475_a_383804]
-
lucind divin, Ție-ți tremurau bănuții într-un susur cristalin, Iar acum, cănd argintată-i tâmpla mea, de ceva timp, Frunză ta ce-o sufla vântul nu-i decât un anotimp. Mie nu-mi mai dă culoarea tinereții înapoi, Nici un anotimp nu-mi crește pe la tâmple fire noi, Tu renaști în primăvară, într-un verde-mpărătesc, Eu mă duc înspre o iarnă, pește lumi să mă topesc. Și să curg peste pământuri iar, în ploile târzii, Tu să mă aștepți, bătrâne, multe
EU VOI TREMURA PRIN FRUNZA-ȚI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382475_a_383804]
-
Publicat în: Ediția nr. 2040 din 01 august 2016 Toate Articolele Autorului Am devenit inertă ca un gând. Nu-mi pot închide pleoapele. Mă-ncorsetează-un adjectiv ningând, În unghia ce-oprește apele. Arunci în mine cu fade zăpezi. Reci anotimpuri, fără de briză. Mă-nsângerez în coarnele de iezi și-mi linge rana melcul din baliză. În mine-n timpan, în iambi, mi se sparg trupuri mușcate de vipere nude. Tic-tacuri din corduri vibrând în ding-dang, Și-n albe șopârle cu-accente
INERȚIE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382504_a_383833]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > TEZAURUL TOAMNEI Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 2049 din 10 august 2016 Toate Articolele Autorului TEZAURUL TOAMNEI Se-agață auru-n gutui Și fluturi sunt, dar nu destui, Doar câțiva s-au trezit devreme Și-aleargă printre crizanteme. Spectacolul
TEZAURUL TOAMNEI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382513_a_383842]
-
resorturi de sorginte morală, spirituală și sentimentală, pe care poezia în sine le va dezvălui pe parcurs. Mi-au atras atenția versuri de acest fel: Privesc frunzele îngălbenite de toamnă, / Ce-nlăcrimata natură le dăruie prinos. / De-acum știu că acest anotimp mă condamnă / La deznădejde și lungă tristețe fărʹ de folos.” (”Privesc în toamnă”) La mică distanță de acestea, în capitolul ” Durere și indignare”, dialogând cu sinele său, autoarea se demască în poezia Dezamăgire: ”Peste tine-o viață-ntreagă / A tot
GÂNDURI ÎNSUFLEȚITE SPRE ASFINȚIT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382477_a_383806]
-
relației sale cu divinitatea și, mai ales, cu societatea în care trăiește - nu cu mult în afara planului local, cu obiceiurile și tradițiile acesteia, cu familia și rudele sale, cu prietenele, dar și cu natura în multele ei forme de manifestare: anotimpuri, floră, faună, fenomene și așa mai departe. În acest fel ne atrage atenția și ne convinge de faptul că există un echilibru în univers, pe care trebuie să-l păstrăm și să-l respectăm cu sfințenie. Domnia sa alătură sentimentului religios
GÂNDURI ÎNSUFLEȚITE SPRE ASFINȚIT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382477_a_383806]
-
și ne convinge de faptul că există un echilibru în univers, pe care trebuie să-l păstrăm și să-l respectăm cu sfințenie. Domnia sa alătură sentimentului religios, întîmplător sau nu, sentimentul măreției naturii, căreia îi dedică numeroase poezii organizate pe anotimpuri și sărbători religioase ori tradiționale: ”O floare, altă floare, tot mai multe flori / Cu ochi albaștri, verzi..., cu sunet de viori, / Spre boltă fruntea lor măreț și-o-nalță, /Urzind culori de primăvară și speranță...” (Iz de primăvară). Și dacă
GÂNDURI ÎNSUFLEȚITE SPRE ASFINȚIT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382477_a_383806]
-
multe flori / Cu ochi albaștri, verzi..., cu sunet de viori, / Spre boltă fruntea lor măreț și-o-nalță, /Urzind culori de primăvară și speranță...” (Iz de primăvară). Și dacă vara-i oropsită, vitregită de poezii dedicate ei, să trecem la anotimpul următor, prin câteva versuri reprezentative: ”Copacii se răsfrâng în zare, / Ducând povara vântului în spate /Și fiecare pată de culoare /Pălește-n adierea frunzelor udate.” (E toamnă), precum și aici: ”Cum să cred că nu e toamnă,/ Când în pomi nu
GÂNDURI ÎNSUFLEȚITE SPRE ASFINȚIT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382477_a_383806]
-
OAMENI DE PĂMÂNT Tabloul unu Trei trupuri de pământ colțoase și pietrificate, se uscă-n asprul vânt de vremuri erodate. Tabloul doi Trei corpuri ce arată șase și un sfert de timp mușcă din partea lor curată, din ele însele, din anotimp. Tabloul trei Trupurile olărind se ridică modelate de iarba-pământ, nepurtând ură sau pică nici unui cuvânt. Tablul patru Pornesc la drum în cerc întâi, pe lângă apă apoi, croiesc doar ei știu cum starea de sângeros război. Tablul cinci Corpurile cele trei
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
pus grele coarne. 42. Reperaj: o frunză galbenă de arțar căzută pe altarul din beton, înverzit de frig și timp. "Uff, ce mai viață, mă simt de parcă aș fi băut cucută Ce lume-i asta, ce zi, ce an, ce anotimp?!" 43. Reperaj: galbenele buze de lună, vopsite cu lumina din soare s-au deschis! Oare vor să apună în verdele din albastrul de mare? 44. Reperaj: copacul orb, care cu spatele sprijină luna obosită, ce stă să cadă, își deschide
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
1613 din 01 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Ispitirea vremelnicului Din zodii profane am venit să fiu cuvânt întrebător și strigat de ispita demonului din pustie. Călător în nemișcare : văd cu ochii închiși ascult lucrurile vorbind vrăjit de luminile veșniciei. Anotimpuri vin să se repete. Zile trec fără nume, fără semne. Merg tăcut spre mine. Spre Lumină. Spre lume. Undeva, la capătul drumului Cel-Prea-Inalt, așteaptă... Referință Bibliografica: Ispitirea vremelnicului / Marius Horvath : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1613, Anul V, 01
ISPITIREA VREMELNICULUI de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382568_a_383897]
-
nu vii mă doare primăvara N u mai întrezăresc a florilor lumină Crengile se înconvoaie de povara Mugurilor cu inima de dor plină. Când tu nu vii rău mă plânge cerul Cu lacrimi gustate de lună-n taină Mă scaldă anotimpuri reci cu dorul Și mă îmbrac cu durerea, a iernii haină. Când tu nu vii mă locuiește pustiul Cu buruieni mirosind a blestem Mă rog să înflorească-n mine Raiul Î n veri târzii noi doi să ne revedem. Când
CÂND TU NU VII de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382586_a_383915]
-
Când păsările ciripesc. Și ochii noștri sunt mai calzi, Căci de iubire strălucesc. Zici Dragobete,zici Năvalnic, La fel sunt de noi cunoscuți. Și amândoi pornesc zburdalnic, Cutreierând păduri și munți. În Pantheon e locul lor, Ca mistică reprezentare. În anotimpul florilor, Ei sunt a dragostei chemare. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: DRAGOBETELE / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1516, Anul V, 24 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gabriela Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
DRAGOBETELE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382581_a_383910]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > VEȘNIC TÂNĂR Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Vreau aripi de zbor, peste timp... Să fiu iarăși prim-anotimp, Pe veci, tânăr să fiu aș vrea, Cu ochi de granit, jad de stea. Pe umeri, sub mantii de flori, Să-mbrac ale vieții culori, Să beau din pocalul cu vin, Veșnic tânăr, vesel, senin. În nopți fermecate, spre zori
VEŞNIC TÂNĂR de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382632_a_383961]
-
este, Cu imagini pictate în cioturi de poveste. Mi-e dor de ceaiul dulce-acrișor, De pe vremea apusă, a bunicilor. Mi-e dor de dovleacul copt în cuptor, Cu aromă de parfum, dragoste și dor. Mi-e dor de renașterea altui anotimp, Când visele în raze de viată, se preschimb Mi-e dor de primăvara care ne ningea în păr, În mai, cu flori dalbe de măr. Mi-e dor de serile albastre cu raze de lună, Când vara, stângaci, ne țineam
MI-E DOR….. de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382642_a_383971]
-
un infinit Ce nu-l mai găseam Printre semnele zilei Încețate în sfârșitul agoniei Ultimei pete Dintr-un februarie Îmbâcsit cu povești înflorite în ferestre ....................................................... Mugure trist Oprește-ți plesnitura de patimi Și lasă clipa din mine Semn Pentru alte anotimpuri De AZED ANGHEL ZAMFIR DAN MESAJ Dacă vii Apropie-te gândului Întreagă Fără foșnet Eu sunt în grădină Pregătesc zorile Pentru odihna dimineții De AZED Anghel Zamfir Dan Referință Bibliografică: alergare de pasăre / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ALERGARE DE PASĂRE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382655_a_383984]
-
oricare Atât de neștiut, atât de șters Îmi pare că și fără de culoare Eu nu mă-ntreb ades de ce exist Dacă-n clepsidra vieții strecor timpul Pe zi ce trece devin tot mai trist Căci caut, dar nu-mi găsesc anotimpul Și razele de foc, arzând, solare Cu pumnul să le prind, să le măsor În veci nu-mi vor aduce consolare Că în clepsidră mă strecor, și mor. Și de-a rămas ceva nestrecurat Ajuns fiind, la vremea bătrâneții Tot
POEZIE de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383831_a_385160]
-
Acasa > Poezie > Delectare > STEPĂ Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2064 din 25 august 2016 Toate Articolele Autorului STEPĂ Se pierde vara, veștedă, în stepe, Cu foșnetul, din nou uscat, al ierbii, Când boncăne frenetic iarăși cerbii Și-un anotimp sfârșește, altu-ncepe. Sunt fericiți toți tinerii, imberbii, Iar bucuria le-o putem pricepe, Dar este greu, oricui, în a concepe: Suntem stăpânii sau suntem doar șerbii? Se-așează peste noi domnia sorții, Când dragostea e singura stăpână; Timizi și singuri
STEPĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383845_a_385174]
-
convertită în atu al sufletului. O întreagă lume, cu siguranță, mai bună... Poete,/ fă să răsară/ mărgăritare/ pe câmpia inimii mele/ însetate!// Întinde-ți/ dulceața slovei/ pe pâinea sufletului meu/ flămând de tine!// Te-aștept/ la marginea înserării/ în fiecare anotimp/ să-i culegem roadele!... CĂLĂTOR PRIN SUFLET reprezintă o subtilă invitație pentru călătoria în imaginar, fiecare bătaie de aripă deschizând noi orizonturi, conturând noi cromatici, apropiind spiritul de cosmic-sacral, împlinind și, de ce nu, desăvârșind. Autoarea nutrește - astfel - dorința de a
NOI APARIȚII EDITORIALE – OCTOMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383804_a_385133]