5,517 matches
-
provoacă un răspuns imun se numește determinant antigenic sau epitop. Când un antigen conține mai mulți epitopi, unii dintre aceeștia pot fi mai eficienți decât alții în provocarea răspunsului imun și asemenea epitopi vor domina răspunsul imun. Cum găsesc limfocitele antigenele țintă și unde are loc maturizarea lor? Limfocitele sunt celule peripatetice: ele se dezvoltă din celule stem imature, localizate în măduva osoasă adultă, de unde migrează în țesuturile limfoide periferice (splină, noduli limfatici), fie direct, pe calea circulației sangvine, în cazul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
în țesuturile limfoide periferice (splină, noduli limfatici), fie direct, pe calea circulației sangvine, în cazul limfocitelor B, fie trecând prin timus, în care caz, ele devin celule T. Limfocitele recirculă între sânge și limfă. Procesul de dispersie asigură ca un antigen care este legat la anticorp sau la un receptor al celulei T să înceapă expansiunea clonală și cu ea desfășurarea răspunsului imun. După ingestia unui microorganism, în neutrofil se activează sistemele moleculare care omoară celula ingerată. În polimorfonuclearele neutrofile funcționează
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
periferice (secundare);- existența unui răspuns imun primar și a unui răspuns imun secundar;- dualitatea structurală (două perechi de catene polipeptidice) și funcțională (bivalența) a moleculei de anticorp;- comportamentul dublu al moleculei de Ac: molecula de Ac recunoaște epitopul specific al antigenului și, la rândul ei, posedă epitopi antigenici recunoscuți de molecule cu rol de receptor. La om se produce zilnic aproximativ un miliard de limfocite ce trec în circulație. Circulând și recirculând prin rețeaua vaselor sanguine și limfatice, celulele și moleculele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
din mezoderm, a căror principală componentă celulară este limfocitul. De aici derivă denumirea de sistem limfoid. În ultimul timp se folosește denumirea de „limfon”, care semnifică totalitatea organelor limfoide - primare și secundare, precum și celulele componente cu funcția de a recunoaște antigenul. Organele limfoide umane primare sau centrale sunt reprezentate de timus și măduva roșie hematopoietică (fig. 1.9). Aici, limfocitele sunt produse din celule precursoare numite celule stem, de unde ele migrează în organele limfoide secundare sau periferice unde pot reacționa cu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Organele limfoide umane primare sau centrale sunt reprezentate de timus și măduva roșie hematopoietică (fig. 1.9). Aici, limfocitele sunt produse din celule precursoare numite celule stem, de unde ele migrează în organele limfoide secundare sau periferice unde pot reacționa cu antigenul. Limfocitele mai pot fi întâlnite și în alte organe ale corpului uman cum ar fi pielea și plămânii. În figura 1.10 este redată dezvoltarea limfocitelor T și B din celulele stem, la păsări și mamifere. Procesul de formare de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
din care rezultă eritrocitele (celulele roșii). Din celulele stem limfoide derivă limfocitele B și T. În condiții normale, prin hematopoieză se produc zilnic 175 miliarde eritrocite, 70 miliarde granulocite și 175 miliarde plachete sangvine. Primul semnal este reprezentat de prezența antigenului, iar cel de al doilea semnal este reprezentat de o moleculă semnalizatoare de tip interleukină, cum ar fi interleukina 1 (IL-1) sau de o proteină legată la membrană, ca de exemplu B7 de pe suprafața celulei, precum și de o interacțiune de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
imunocite . De aici derivă denumirea de sistem imunocitar, echivalentă celei de sistem limfoid. Toate celulele acestui sistem poartă pe suprafața lor molecule cu rol receptor, capabile să recunoască specific determinanții antigenici străini. Sistemul imunitar funcționează pe baza interacțiunii dintre semnal (antigen) și receptorul specific limfocitar preformat. În concepția modernă, limfocitul este celula centrală a sistemului imunitar. Ea nu este celula „cap de serie” - așa cum o considerau vechii histologi, deoarece păstrează o mare capacitate de reactivitate și diferențiere. Dovada în acest sens
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cel mai adesea se corelează cu un deficit numeric al limfocitelor T. Astăzi, Imunologia are la bază conceptul unei heterogenități funcționale nelimitate a limfocitelor, care derivă din diversitatea specificității receptorilor suprafeței lor. Populația de limfocite care au receptori identici de antigen și recunosc un singur epitop (sau câțiva epitopi înrudiți) formează o clonă . Toate celulele unei clone sunt descendente ale unei singure celule-mamă. În consecință, teoretic, în organism sunt tot atâtea clone de limfocite, câte tipuri de determinanți antigenici există în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
înrudiți) formează o clonă . Toate celulele unei clone sunt descendente ale unei singure celule-mamă. În consecință, teoretic, în organism sunt tot atâtea clone de limfocite, câte tipuri de determinanți antigenici există în natură. Corespondența complementarității spațiale dintre receptorii limfocitari de antigene și epitopii antigenici asigură posibilitatea elaborării unui răspuns imun specific, după contactul limfocitelor cu oricare dintre epitopi. Din punct de vedere funcțional, se disting două populații de limfocite:- limfocite T, care se diferențiază și se maturează în timus;- limfocite B
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
care se diferențiază și se maturează în timus;- limfocite B, care se diferențiază și se maturează în bursa lui Fabricius, la păsări, și în echivalenții ei funcționali, de la mamifere (măduva osoasă, ficatul, splina). În funcție de capacitatea lor de a interacționa cu antigenul specific, limfocitele sunt:- incompetente (imature), cele care nu recunosc antigenul;- competente (mature), cele care recunosc antigenul specific.Starea de competență este condiționată de prezența receptorilor prin intermediul cărora antigenele sunt recunoscute. Pe suprafața unei celule pot fi până la 100 000 de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
care se diferențiază și se maturează în bursa lui Fabricius, la păsări, și în echivalenții ei funcționali, de la mamifere (măduva osoasă, ficatul, splina). În funcție de capacitatea lor de a interacționa cu antigenul specific, limfocitele sunt:- incompetente (imature), cele care nu recunosc antigenul;- competente (mature), cele care recunosc antigenul specific.Starea de competență este condiționată de prezența receptorilor prin intermediul cărora antigenele sunt recunoscute. Pe suprafața unei celule pot fi până la 100 000 de molecule receptoare identice, care așteaptă întâlnirea cu substanțele nonself corespunzătoare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
în bursa lui Fabricius, la păsări, și în echivalenții ei funcționali, de la mamifere (măduva osoasă, ficatul, splina). În funcție de capacitatea lor de a interacționa cu antigenul specific, limfocitele sunt:- incompetente (imature), cele care nu recunosc antigenul;- competente (mature), cele care recunosc antigenul specific.Starea de competență este condiționată de prezența receptorilor prin intermediul cărora antigenele sunt recunoscute. Pe suprafața unei celule pot fi până la 100 000 de molecule receptoare identice, care așteaptă întâlnirea cu substanțele nonself corespunzătoare. După ce limfocitul și-a dobândit competența
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
mamifere (măduva osoasă, ficatul, splina). În funcție de capacitatea lor de a interacționa cu antigenul specific, limfocitele sunt:- incompetente (imature), cele care nu recunosc antigenul;- competente (mature), cele care recunosc antigenul specific.Starea de competență este condiționată de prezența receptorilor prin intermediul cărora antigenele sunt recunoscute. Pe suprafața unei celule pot fi până la 100 000 de molecule receptoare identice, care așteaptă întâlnirea cu substanțele nonself corespunzătoare. După ce limfocitul și-a dobândit competența într-unul dintre organele limfoide primare, el poate rămâne în repaus, dacă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
corespunzătoare. După ce limfocitul și-a dobândit competența într-unul dintre organele limfoide primare, el poate rămâne în repaus, dacă organismul nu a recepționat mesajul antigenic corespunzător. Aceste limfocite sunt neangajate („neinformate” sau „naive”). Cele care au venit în contact cu antigenul specific sunt limfocite angajate („informate”). Ele constituie substratul material al memoriei imunologice și ori de câte ori se vor reîntâlni cu antigenul potrivit, vor produce un răspuns imun rapid și amplu. După durata vieții, limfocitele sunt:- cu viață scurtă (efectori ai răspunsului imun
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
organismul nu a recepționat mesajul antigenic corespunzător. Aceste limfocite sunt neangajate („neinformate” sau „naive”). Cele care au venit în contact cu antigenul specific sunt limfocite angajate („informate”). Ele constituie substratul material al memoriei imunologice și ori de câte ori se vor reîntâlni cu antigenul potrivit, vor produce un răspuns imun rapid și amplu. După durata vieții, limfocitele sunt:- cu viață scurtă (efectori ai răspunsului imun);- cu viață lungă (de memorie), care recirculă în organism pentru perioade îndelungate (de ordinul anilor). Se afirmă că, la
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
fi imun a unui organism, după mulți ani de la contactul cu un anumit agent infecțios sau după vaccinare. În raport cu funcția pe care o îndeplinesc, se disting următoarele categorii de limfocite:- efectoare, cele care, prin molecule efectoare, neutralizează direct sau indirect antigenul;- reglatoare, cele care realizează echilibrul optim al răspunsului imun. 1.2.1.1. Limfocitele B Limfocitele B reprezintă 5-15% din totalul limfocitelor circulante și constituie o fracțiune funcțională majoră a populației limfocitare. Împreună cu descendenții lor diferențiați (limfoblastul, plasmacitul), limfocitele B
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
diferențiați (limfoblastul, plasmacitul), limfocitele B sintetizează anticorpi, efectorii răspunsului imun mediat umoral (RIMU). Limfocitul B imunocompetent, (matur, dar neangajat) sintetizează cantități mici de molecule ale unui izotip de Ig, care rămân legate de membrana limfocitului, având rol de receptori de antigen, adevărate „antene” de detectare a antigenului (Ag) specific (fig. 1.14). Sub aspectul specificității de legare a Ag, fiecare organism posedă milioane de clone de limfocite B, adică mici populații celulare identice, descendente din aceiași celulă-stem, care recunosc și leagă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
anticorpi, efectorii răspunsului imun mediat umoral (RIMU). Limfocitul B imunocompetent, (matur, dar neangajat) sintetizează cantități mici de molecule ale unui izotip de Ig, care rămân legate de membrana limfocitului, având rol de receptori de antigen, adevărate „antene” de detectare a antigenului (Ag) specific (fig. 1.14). Sub aspectul specificității de legare a Ag, fiecare organism posedă milioane de clone de limfocite B, adică mici populații celulare identice, descendente din aceiași celulă-stem, care recunosc și leagă același Ag și produc Ac cu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
una și 18 luni de viață și între 590 și 3090/mm3, după 18 luni de la naștere. Proporția limfocitelor T se poate determina prin metoda rozetelor cu hematii de berbec sau prin metoda imunofluorescenței cu anticorpi monoclonali față de receptorul de antigen. Limfocitele T mature exprimă markerii moleculari CD4 sau CD8. Aceste molecule aparțin suprafamiliei imunoglobulinelor. Celulele CD4 au de obicei funcție helper, iar cele ce exprimă markerul CD8 sunt citotoxice. Limfocitele T îndeplinesc funcții complexe, atât efectoare ale răspunsului imun mediat
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
virusuri, malignizate sau alogene. Limfocitele TD sunt mediatoare ale reacțiilor de hipersensibilitate întârziată, de tip tuberculinic. Ele secretă limfokine cu efecte locale asupra macrofagelor și limfocitelor din focarul inflamator. Limfocitele supresoare (Ts) sunt inhibitoare ale amplitudinii răspunsului imun, după epuizarea antigenului. Ele au rolul de a diminua intensitatea RIMC și RIMU, menținând în limite fiziologice intensitatea reacțiilor imunitare. Se pare că acestea își exercită rolul supresor asupra răspunsului imun prin inhibarea activității limfocitelor Th, dar au și efect supresor direct asupra
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Se pare că acestea își exercită rolul supresor asupra răspunsului imun prin inhibarea activității limfocitelor Th, dar au și efect supresor direct asupra limfocitelor T și B efectoare. Limfocitele Ts au rol important în inducerea stării de toleranță față de unele antigene exogene, ca și față de moleculele self. Deficiențele funcționale ale limfocitelor Ts creează predispoziții pentru maladiile autoimune. Distincția funcțională între limfocitele TCD4 și TCD8 nu este totdeauna netă. Unele clone de limfocite TCD4 au proprietăți citotoxice, iar unele clone TCD8, după
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și față de moleculele self. Deficiențele funcționale ale limfocitelor Ts creează predispoziții pentru maladiile autoimune. Distincția funcțională între limfocitele TCD4 și TCD8 nu este totdeauna netă. Unele clone de limfocite TCD4 au proprietăți citotoxice, iar unele clone TCD8, după contactul cu antigenul, proliferează și secretă limfokine, ca și limfocitele TCD4. 1.2.1.3. Receptorul de antigen al limfocitelor T (RCT) Molecula cu rol de receptor de antigen a limfocitelor T s-a identificat recent, după ce a fost posibilă cultivarea liniilor de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
funcțională între limfocitele TCD4 și TCD8 nu este totdeauna netă. Unele clone de limfocite TCD4 au proprietăți citotoxice, iar unele clone TCD8, după contactul cu antigenul, proliferează și secretă limfokine, ca și limfocitele TCD4. 1.2.1.3. Receptorul de antigen al limfocitelor T (RCT) Molecula cu rol de receptor de antigen a limfocitelor T s-a identificat recent, după ce a fost posibilă cultivarea liniilor de hibridoma (hibrid celular somatic dintre o celulă malignă și o celulă normală) cu celule T.
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
clone de limfocite TCD4 au proprietăți citotoxice, iar unele clone TCD8, după contactul cu antigenul, proliferează și secretă limfokine, ca și limfocitele TCD4. 1.2.1.3. Receptorul de antigen al limfocitelor T (RCT) Molecula cu rol de receptor de antigen a limfocitelor T s-a identificat recent, după ce a fost posibilă cultivarea liniilor de hibridoma (hibrid celular somatic dintre o celulă malignă și o celulă normală) cu celule T. S-au obținut anticorpi monoclonali (AMC) clonotipici, adică specifici față de RCT
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cultivarea liniilor de hibridoma (hibrid celular somatic dintre o celulă malignă și o celulă normală) cu celule T. S-au obținut anticorpi monoclonali (AMC) clonotipici, adică specifici față de RCT al diferitelor clone de celule T. RCT este specific atât pentru antigen, cât și pentru molecula CMH. De aceea se înregistrează diferențe structurale semnificative ale RCT de la o clonă la alta: fiecare clonă va avea RCT cu markeri idiotipici care determină specificitatea AMC. Moleculele receptoare de antigen ale limfocitelor T sunt heterodimeri
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]