2,537 matches
-
diletant. Autori ca Daniel Dubuisson XE "Dubuisson, Daniel" sau, cu alte mijloace și din alte unghiuri, Alexandra Laignel-Lavastine, XE "Laignel-Lavastine, Alexandra" au vrut să demonstreze că există o continuitate netă între legionarismul lui Eliade XE "Eliade, Mircea" și presupusul nucleu antisemit al filozofiei, istoriei și antropologiei sale religioase. Tu unde te plasezi în privința asta? M.I.: Eu cred că teoria de care spui este simplistă. Și nu că vreau eu neapărat lucruri complicate, dar e simplistă din punct de vedere istoric. Pot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Marta" ? Nu merge așa: fiecare ia de ici-de colo câte ceva, frunzărește un articol și are o idee. Eu am pierdut 17 ani ca să citesc fiecare rând: de ăsta, de ăla... Ce înseamnă exact că Eliade XE "Eliade, Mircea" a fost antisemit? Dacă eu pot să arăt că în ’31 deja, la întoarcerea din India, are o viziune organicistă, atunci unde este relația cu Garda de Fier? Păi Nae Ionescu XE "Ionescu, Nae" era filosemit atunci! S.A.: Poate au jucat un rol
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
consecvent, la toate detaliile, având și dreptate pe deasupra. E imposibil. Vorbesc acum de Eliade XE "Eliade, Mircea" cel de după ’37, când își scrie articolele gardiste: eu pot să arăt că scrie apreciativ despre evrei în textele sale savante. Dacă era antisemit total, putea să scrie că nu există axis mundi la evrei și termina discuția. Dar el nu a schimbat nimic din ce scrisese înainte. În același timp, a început să creeze, din ’37, viziunea dualistă a arhaicului și istoricului, interesantă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
nu a schimbat nimic din ce scrisese înainte. În același timp, a început să creeze, din ’37, viziunea dualistă a arhaicului și istoricului, interesantă din câteva puncte de vedere, dar inadecvată. Să spunem că Eliade XE "Eliade, Mircea" a fost antisemit. OK. Problema e dacă Eliade XE "Eliade, Mircea" are sau nu are dreptate în privința analizei pe care o face iudaismului. Eu cred că nu are, dar nu spun asta pentru că a fost antisemit, ci pentru că pot să arăt că există
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
că Eliade XE "Eliade, Mircea" a fost antisemit. OK. Problema e dacă Eliade XE "Eliade, Mircea" are sau nu are dreptate în privința analizei pe care o face iudaismului. Eu cred că nu are, dar nu spun asta pentru că a fost antisemit, ci pentru că pot să arăt că există părți mari în iudaism care invalidează teoria lui. Nu pentru că așa a vrut, ci pentru că nu a știut, pur și simplu nu a știut. Să analizăm de ce nu a știut - pot să scriu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
în rafturi jurnalistica, exemplară prin varietate tematică și temeinicie a argumentației, prin valoarea stilistică a discursului și prin tensiunea polemică. Nu vorbim acum despre scăderile (explicabile, nu și scuzabile) ce țin de persoană și de epocă, cum ar fi accentele antisemite și xenofobe, un naționalism ce vine în contradicție cu deschiderea sa către valorile universale. Accentuăm însă pe moralitatea artistului și pe efortul dramatic de a-și controla, cu onestitate, întreaga aventură creatoare, politică și sentimentală, conform vocației metafizice de care
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
biografii și a unei opere memorabile: M. Eminescu. De peste un secol, idei și atitudini ale sale au fost deturnate în mod abuziv, pentru a servi drept „ciocan” ideologic în mâna unor grupări și persoane cu diferite orientări: neaoș naționalistă, xenofobă, antisemită, național-comunistă. În ultimii ani, o serie de „patrioți” și „buni creștini” anonimi (dar și cărturari cunoscuți) invocă numele scriitorului drept argument (încă unul!) pentru „conspirația” (imperialistă, sionistă, masonică etc.) contra românilor. Redactorul ziarului Timpul ar fi fost „asasinat” la ordin
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
C. Noica și mulți alții. Apetența pentru marile idei ale culturii, puterea de sinteză, profunzimea cugetării și geniul limbii - note proprii creativității eminesciene - au motivat fundamental demersul autorilor citați. Se înțelege, nu au ignorat nici spectaculosul biografic, aserțiunile xenofobe și antisemite, prezente în jurnalistica „militantă” și explicabile atât prin contextul social-politic, cât și prin factorul subiectiv, personal (dar, evident, fără a fi dominanta gândirii scriitorului). Accentele pamfletare exagerate din rațiuni polemice, datorate, poate, și convingerii intime că „Sucul învietor al gândirii
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
fără a fi dominanta gândirii scriitorului). Accentele pamfletare exagerate din rațiuni polemice, datorate, poate, și convingerii intime că „Sucul învietor al gândirii este patima” (însemnare pe un manuscris), nu pot îndreptăți pe nu știu care bloger să-și legitimeze pulsiunile legionaroide și antisemite invocând numele lui Eminescu. Acesta este un abuz! La fel de abuziv este să-i reproșezi naționalismul unui scriitor care a trăit în „secolul națiunilor”, ori să-l acuzi de nerespectarea unor reguli ale democrației europene, ce vor funcționa (cu 101 frecvente
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
în rafturi jurnalistica, exemplară prin varietate tematică și temeinicie a argumentației, prin valoarea stilistică a discursului și prin tensiunea polemică. Nu vorbim acum despre scăderile (explicabile, nu și scuzabile) ce țin de persoană și de epocă, cum ar fi accentele antisemite și xenofobe, un naționalism ce vine în contradicție cu deschiderea sa către valorile universale. Accentuăm însă pe moralitatea artistului și pe efortul dramatic de a-și controla, cu onestitate, întreaga aventură creatoare, politică și sentimentală, conform vocației metafizice de care
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
biografii și a unei opere memorabile: M. Eminescu. De peste un secol, idei și atitudini ale sale au fost deturnate în mod abuziv, pentru a servi drept „ciocan” ideologic în mâna unor grupări și persoane cu diferite orientări: neaoș naționalistă, xenofobă, antisemită, național-comunistă. În ultimii ani, o serie de „patrioți” și „buni creștini” anonimi (dar și cărturari cunoscuți) invocă numele scriitorului drept argument (încă unul!) pentru „conspirația” (imperialistă, sionistă, masonică etc.) contra românilor. Redactorul ziarului Timpul ar fi fost „asasinat” la ordin
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
C. Noica și mulți alții. Apetența pentru marile idei ale culturii, puterea de sinteză, profunzimea cugetării și geniul limbii - note proprii creativității eminesciene - au motivat fundamental demersul autorilor citați. Se înțelege, nu au ignorat nici spectaculosul biografic, aserțiunile xenofobe și antisemite, prezente în jurnalistica „militantă” și explicabile atât prin contextul social-politic, cât și prin factorul subiectiv, personal (dar, evident, fără a fi dominanta gândirii scriitorului). Accentele pamfletare exagerate din rațiuni polemice, datorate, poate, și convingerii intime că „Sucul învietor al gândirii
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
fără a fi dominanta gândirii scriitorului). Accentele pamfletare exagerate din rațiuni polemice, datorate, poate, și convingerii intime că „Sucul învietor al gândirii este patima” (însemnare pe un manuscris), nu pot îndreptăți pe nu știu care bloger să-și legitimeze pulsiunile legionaroide și antisemite invocând numele lui Eminescu. Acesta este un abuz! La fel de abuziv este să-i reproșezi naționalismul unui scriitor care a trăit în „secolul națiunilor”, ori să-l acuzi de nerespectarea unor reguli ale democrației europene, ce vor funcționa (cu 101 frecvente
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
literatura și din gramatica ei, și ar trebui să avem grijă de domeniul ăsta, de pe urma căruia trăim. Nu știm, fiindcă nu ne-am maturizat încă suficient ca să despărțim lucrurile, astfel încât să admitem adevărul simplu că învățăm să scriem românește de la antisemitul Eminescu, fascistul Goga, hitleristul Ion Barbu, legionarul Eliade, delatorul Ștefan Augustin Doinaș, colaboraționistul Sadoveanu, oportunistul Arghezi. În urmă cu vreo cincisprezece de ani, mă întâlneam des cu un domn extraordinar, fost deținut politic, automarginalizat ca fost legionar, prieten al lui
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
Fostul adulator al unui dictator paranoic a devenit, peste noapte, lider de partid și parlamentar (în toate mandatele), ba chiar vicepreședintele Senatului. E de stânga, e de dreapta? Este și de stânga, și de dreapta, și ateu, și credincios, și antisemit, și filosemit, după cum bate vântul. „România Mare“, publicația condusă de Corneliu Vadim Tudor, exprimă perfect spiritul meteorologic, învârtirile de giruetă, învârtelile de valori ale patriotului-șef. Ceea ce azi este acoperit cu noroi, mâine poate fi prezentat în tonalități sărbătorești. Directorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
de ordine și al minerilor împotriva intelectualilor, studenților și partidelor de opoziție, despărțirea de trecutul totalitar părea a fi cel puțin incertă. De asemenea, în perioada alegerilor din 2000, când un segment important al electoratului părea a adera la discursul antisemit, antieuropean și anticapitalist propagat de Partidul România Mare, pericolul transformarii României într-o Iugoslavie părea unul foarte real. 4. În 1989, ce fel de evoluție anticipați pentru România și Europa de Est pentru următoarele două decenii? Au fost speranțele dvs. în general
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
dreapta se exprima prin săptămînale. Candide, lansat de către A. Fayard editor, și condus de Jacques Bainville, apoi de Pierre Gaxotte, atinge tiraje apropiate de o jumătate de milion. Gringoire, mai violent cu H. de Carbuccia și Henri Béraud, anglofob și antisemit, avea în 1937 un tiraj mai mare de 800.000. Cît despre Je suis partout, acesta a fost organul francez cel mai aproape de fascism urmîndu-(i cariera în colaborare. D) Presa catolică. Cu un tiraj stabil, în jur de 170
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
chiar antiștiințifice cu care opera știința în vremea sa. La toate acestea se adaugă experiența sa de viață și percepția deosebit de acută și chiar dureroasă față de ceea ce se întâmpla cu nația și țara sa, de unde avea să apară acea atitudine antisemită care stă la originea contestării sale atât de vehemente astăzi. Este adevărat că această atitudine, mai mult decât intransigentă, capătă pe alocuri tonuri acuzatoare și chiar agresive atunci când vorbește despre legislațiile religioase, relațiile dintre etnii, invazia evreiască, realitățile economico sociale
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
penibilă și jenantă pentru lumea științifică, pentru care autorii încearcă în „Cuvânt înainte” (opt pagini) o motivație cel puțin discutabilă, dacă nu la fel de penibilă. Reiese totuși din această motivație faptul că ceea ce deranjează la Paulescu, nu este atât atitudinea sa antisemită, cât mai ales faptul că lucrările sale fundamentale l-au impus ca descoperitorul de facto al insulinei (pag. 11). Cartea continuă apoi cu un studiu introductiv (26 pagini, semnat de William Totok) - un adevărat rechizitoriu cu tentă provocatoare, intitulat „Actualitatea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Radu Ioanid, care rezumă viața lui Paulescu de o manieră extrem de negativă, aducând acuze chiar și celor care se solidarizează cu opera științifică a savantului. Subliniez științifică, pentru că nimeni în perioada postbelică și postrevoluționară (după 18) nu mai creditează scrierile antisemite paulesciene, considerate unanim ca fiind determinate conjunctural, în contextualitatea epocii în care a trăit și care nu mai au absolu t nici o relevanță astăzi. Ceea ce vexează, oneros aș putea spune, memoria lui Paulescu este modul derizoriu în care un elev
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
inversare a termenilor pe care ei înșiși îi folosesc, un piedestal de omisiuni și exagerări: omisiuni - în ceea ce-l privește pe omul de știință Nicolae C. Paulescu și exagerări - în privința impactului social pe care l-ar fi avut scrierile sale antisemite. Paulescu și realitățile timpului său Exersându-mi răbdarea parcurgerii până la capăt a lecturii cărții, suficient de heteroclită și haotică pentru a nu cere un efort considerabil, mi s-a conturat oarecum vag scopul acestei întreprinderi, care nu rareori pare forțată
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
inutile. Din opera lui Paulescu reținem ceea ce a însemnat ea cu adevărat în plan științific, medical și filosofic, cu atât mai mult cu cât sub acest aspect Paulescu nu a confundat domeniile. Nici una din publicațiile sale științifice nu conțin elemente antisemite, nici una din lecțiile sale nu prezintă atitudini rasiale (ba dimpotrivă), nici o abordare filosofică nu frustrează vreo minoritate, nici unul din tratatele sale nu conțin aluzii antisemite, nici una din polemicile sale (celebre și inegalabile în domeniul științei) nu cuprind referințe antisemite. Și
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
acest aspect Paulescu nu a confundat domeniile. Nici una din publicațiile sale științifice nu conțin elemente antisemite, nici una din lecțiile sale nu prezintă atitudini rasiale (ba dimpotrivă), nici o abordare filosofică nu frustrează vreo minoritate, nici unul din tratatele sale nu conțin aluzii antisemite, nici una din polemicile sale (celebre și inegalabile în domeniul științei) nu cuprind referințe antisemite. Și atunci judecata înțeleptului Cajal, „că trebuie făcută o distincție dară între opera științifică și convingerile personale care nu au de a face cu domeniul științei
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
elemente antisemite, nici una din lecțiile sale nu prezintă atitudini rasiale (ba dimpotrivă), nici o abordare filosofică nu frustrează vreo minoritate, nici unul din tratatele sale nu conțin aluzii antisemite, nici una din polemicile sale (celebre și inegalabile în domeniul științei) nu cuprind referințe antisemite. Și atunci judecata înțeleptului Cajal, „că trebuie făcută o distincție dară între opera științifică și convingerile personale care nu au de a face cu domeniul științei’’, nu spune nimic autorilor acestei cărți? Pentru că amestecul, fără discernământul necesar, al acestor activități
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
nimeni. Tendința incriminatorie, deși stângace, devine și mai vizibilă în al doilea capitol chiar prin titlu „știința antisemitismului,,. Amplele referiri și trimiteri bulversează pe oricine, încât totul pare un amalgam fără cap și fără coadă. Totul este prezentat prin prisma antisemită ca și cum centrul antisemitismului mondial s-ar fi aflat aici, iar Paulescu ar fi fost teoreticianul său. Dar insinuările nu se opresc aici, ele continuă în încercarea de a demonstra că cele 6 broșuri și câteva zeci de articole din Apărarea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]