1,827 matches
-
mai are nici un ecou. Nuvela are un număr redus de personaje: Alexandru Lăpușneanul, vornicul Moțoc, postelnicul Veveriță (mai curând absent), spătarul Spancioc, Stroici; se adaugă doamna Ruxanda și mitropolitul Teofan, dar mai ales personajul colectiv. Scriitorul Își creionează personajele În antiteză. Doamna Ruxanda și vornicul Moțoc sunt personaje clasice dar sunt opuse prin caracter, protagoniștii reprezentând angelicul și demonicul, trăsăturile lor Îi definesc. Moțoc este tipul boierului trădător, Înrăit, doamna Ruxanda e În totală discordanță cu lumea În care a fost
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
baroc” din 1946, publicat odată cu volumul „Impresii asupra literaturii spaniole”. Și În cazul lui Călinescu se poate recurge la afirmația sa, potrivit căreia, la apariția geniului „mor școlile” („la apariția soarelui mor școlile”) (vezi „Principii de estetică”, 1939, „Echilibrul dintre antiteze”, p. 194, E.P.L. Buc., 1968, pref. Ion Pascadi) G. Călinescu este un foarte important critic și istoric literar, dar și un remarcabil prozator din prima jumătate a veacului trecut. Opera sa ilustrează o concepție proprie critică și teoretică despre roman
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ziselor reacții anti-clasice, antiromantice și chiar antirealiste, la care se mai adaugă cunoscutele elemente de compunere, prefixoidele supra- , neo-, post- , transetc. Poate ar trebui să facem apel la cele spuse de scriitor În volumul din 1939, În eseul „Echilibrul Între antiteze”. Abordând subiectul legat de raportul dintre tradiționalism și modernism, G. Călinescu e de părere că un echilibru se poate realiza dacă nu se practică „un tradiționalism Îngust, nici modernism nesocotit. Cale cumpătată Între două extreme” Nici compromisul nu este Însă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
sfârșesc În viziune clasică. Acest curent trebuie privit din perspectiva unei nevoi ancestrale de Întoarcere la normalitate. O cercetare și sumară a marilor creatori demonstrează cu prisosință afirmația. Barocul este starea de echilibru; el a reprezentat nevoia de Împăcare a antitezelor pozitive. El vine din arta plastică iar În cea literară s-a tradus În ceea ce se numește realism pentru epic. Romanul „Enigma Otiliei” este rezultatul unei viziuni estetice devenită obiectul cercetării dar și concretizării În arta literară. Toți exegeții romanului
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
nu neapărat pură) ca să demonstreze necesitatea respectării „principiilor”. De ce rezistă „Enigma Otiliei” și nu se „Învechește”, este problema principală și nu e nici o exagerare dacă se afirmă că este o capodoperă. Explicația o dă autorul Într-un eseu („Echlibrul Între antiteze”) când abordează relația „tradiționalism și modernism”. Acestea devin „sub raport estetic formule inutile și oțioase”, dacă nu se realizează un raport dialectic: „ori o epocă imită servil... formele trecutului și atunci... devine manieră, ... ori vechea poetică se adaptează... și avem
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Plet), romanul este scris dintr-o perspectivă realistă, că lumea imaginată este posibliă (cel puțin În parte). Dar În esență, realismul este, În cea mai mare parte a lui, clasic (clasicul nu vede numai sublimul, adică individul „sănătos” ci și antiteza acestuia, grotescul, individul „bolnav” de o stare supărătoare pentru cei din jur, respectiv avarul sau „baba absolută”) Problema este legată de autenticitate, Călinescu nu are, probabil modele cunoscute prin propria experiență, așa cum are Liviu Rebreanu, contemporanul lui, sau cum va
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
să ignoreze elementele romantice, ori din acest punct de vedere, Călinescu exprimă un adevăr estetic incontestabil. Aprecierea că romanul „Enigma Otiliei” este balzacian prin excelență este, fără dubiu, exagerată. Autorul Însuși a dorit să realizeze ceea ce el numește „echilibru Între antiteze”. Ar fi absurd dacă s-ar căuta În paginile romanului modelul social supus demersului artistic, În realitate. Imaginarul din cuvânt este singura „realitate” În mijlocul căreia cititorul intră odată cu autorul. Lumea este creată după chipul și asemănarea ei cu trăsături descoperite
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
scriitor care pune un accent important pe rațiune, personajele lui au antenele receptive controlate (vezi concepția lui Nicolaus Boileau), puse În stare de normalitate. Toate aceste observații sunt aplicabile și În cazul personajelor „Enigmei Otiliei” a lui G. Călinescu. Procedeul antitezei funcționează, chiar dacă el vine din starea opusă viziunii estetice clasice. Dar G. Călinescu nu este un clasic pur. Peste tot domină starea de plusminus infinit. Corecțiile nu pot fi efectuate, liniile merg paralel până se anulează reciproc. Starea conflictuală iscată
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
reprezentativ. Nici Moș Costache nu există decât În imaginația creatorului și a receptorului. Oricare creator canonic de literatură epică a avut și are o asemenea percepție asupra universului antropologic, a cronotopului. Există și o percepție a lumii romanului din perspectiva antitezei negative angelic - demonic, deși În literatura veacului al XIX-lea, demonicul romantic este privit dintr-un unghi cu totul nou, anticlasic, mai mult, romanticii l-au „reabilitat” și i-au descoperit virtuți nobile, a devenit sursă de naștere a geniului
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
nu amintească de Înainași? De cele mai multe ori creatorul Însuși trăiește momente de dezamăgire și pentru a se elibera de „trecut” Încearcă să se impună printr-o viziune nouă, chiar dacă, inițial, nimeni n-o descoperă. Marin Preda se află, incontestabil, În antiteză cu Liviu Rebreanu, dacă se pun alături cele două viziuni asupra lumii satului românesc, din două repere temporale, despărțite Între ele de numai vreo trei decenii. Liviu Rebreanu fixează timpul și locul romanului la răscruce de veacuri, marcată de evenimente
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de veacuri, marcată de evenimente tragice, date paralele cu existența prozatorului. Ceea ce caracterizează timpul și locul acțiunii cărților sale Îl constituie un dramatism cutremurător. Din momentele dramatice sau tragice se nasc marele opere. Marin Preda traversează o epocă În totală antiteză cu cea În care se zămislise proza lui Rebreanu. Meritul autorului „Moromeților” este acela de a fi descoperit elementele, punând În lumină un altfel de dramatism. Poate că lumea nu trăiește nici când sub semnul liniștii, iar proza predistă demonstrează
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
se ajunge pe o șosea ce ține locul unei „autostrăzi virtuale“, care există doar pe hârtie. Scrierea cărții pare să coincidă cu „refacerea traseului“, cu acea căutare a ceasului, metaforă a timpului pierdut. Curcubeul dublu este o carte construită pe antiteza sat/oraș, iar viața personajului principal este o neîncetată călătorie de la sat la oraș și invers: „Vin înapoi la țară cu gustul orașului pe buze: de-acolo lipsesc deja chiar și atunci când sunt prezent. Undeva, apele urbane se încheagă fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
trei principii: a) principiul asocierii obișnuințelor utile care precizează contribuția unui gest sau unei expresii pentru supraviețuirea individului asociat cu o anumită stare sufletească, existând tendința de a efectua aceleași mișcări de fiecare dată când apare aceeași stare; b) principiul antitezei care exprimă ipoteza ,,Dacă o anumită stare sufletească s-a asociat cu o mișcare specifică, la apariția stării opuse, individul simte nevoia efectuării unei mișcări de sens contrar. Astfel, mândria și încrederea în sine se exprimă prin îndreptarea trunchiului, iar
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
etice și politice, concentrându-și critica asupra agendelor culturale și economice ale sistemelor de impunere a afacerilor și informațiilor drept conținuturi indiscutabile ale globalizării virtuale. Rădăcinile mediilor tactice au fost identificate atât în manifestările mișcării dadaiste, prin cultivarea șocului și antitezei, ori în cele ale mișcării suprarealiste, prin critica socială, politică și culturală pe baza experiențelor imaginației, cât și în practica deturnării situaționiste, prin aproprierea acțiunilor, imaginilor și cuvintelor culturii dominante și schimbarea sensurilor acestora. Apărut în urma evenimentelor care au dus
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
-l spre altă ocupație, 2) In rândul al doilea este pus „conceptul de libertate" afișat chiar de la intrarea pe pământ american, unde troneară „Statuia libertății”, dăruită Americii de către celebrul inginer francez Gustave Eiffel. Acest concept este invocat și aplicat cu antiteze sa, astfel: „Libertate în cele bune - constrângere în cele rele". Acest principiu a determinat America de a-l promova în toate timpurile, înlăuntru și înafara ei, fiind considerată astăzi un model pentru stindardul libertății. 3) Concepția americană despre ban și
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
Iar apoi, "atât este cert că prin eu, eu gândesc totdeauna o unitate absolută, dar logică, a subiectului (simplicitatea), iar nu că prin aceasta aș cunoaște simplicitatea reală a subiectului meu"9. În urma acestei considerări paralele a tezei și a antitezei, el a conchis că nu poate fi demonstrat ceva privitor la natura minții, întrucât argumentul unității nu susține dualismul, iar ideea unei conștiințe unitare nu este mai puțin obscură decât cea a unei conștiințe concepute ca un sistem de elemente
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
parte, și cu acest nou gen de vitalism german (paralel cu care se afirma, într-alt chip, și teoria bergsoniană a elanului vital) cu toate că și-a exprimat și față de ele unele rezerve. Dincolo de această continuă căuatre a unui echilibru între antiteze, poate fi constatat totuși un mai pronunțat interes pentru totalitate și "configurare", ca sinteză. Îl putem privi, c aatare, în bună măsură, pe Harald Höffding ca pe un înaintaș al gîndirii favorabile structuralismului evident, de o factură nu tot atît
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Dealul Crucii“), un mic oraș transilvănean, imaginar, un spațiu în care oamenii, nostalgici după vremurile trecute ale aristocrației, trăiesc ca într-un turn (tren) Babel, dar reușind totuși să comunice între ei, în ciuda tuturor diferențelor. Romanul este construit și pe antiteza permanentă dintre Lumea Veche și Lumea Nouă, reprezentate de doamna Ster, respectiv de Ignat P. Brândușă, aristocrata și parvenitul. Revelionul „cu vânzare“, organizat în casa distinsei doamne Ster, simbolizează de fapt trecerea de la Lumea Veche la Lumea Nouă, cea a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
sunt singurele manifestări care le coordonează existența. Iată de ce se spune că la acest nivel natura este, și operează într-o perfectă armonie și echilibru. Paulescu sesizează cu deosebită acuratețe această stare de lucruri la animale și o pune în antiteză cu omul, la care operează aceleași instincte, dar se particularizează prin unele aspecte. Întâi prin faptul că omul are capacitatea de a transforma instinctele în acte voluntare, și apoi prin posibilitatea de a delibera asupra mijloacelor și momentului satisfacerii lor
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
trecut, în „cea mai îndepărtată iarnă“, cea a anului 1950: „Dincolo de oglindă începu să ningă cu fulgi mari, o ninsoare deasă în care lunecau umbre de oameni, siluete de bărbați și femei îndepărtându-se în ceața gri ă...ț“. În antiteză cu dictatura este viața omului de rând, care nu încetează să lupte pentru valorile sale și împotriva antiumanului. Romanul devine un instrument de denunțare a dictaturii și violenței, o formă de protest, iar inventarul este o metaforă a căutării timpului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
profundă, pe care autorul o înfățișează în Maseurul orb, este o Românie în așteptare, o „țară dintre sate“, puternic ancorată în tradițiile, credințele și obiceiurile sale. Autorul este un maestru al contrastelor și un fin observator. Estul apare mereu în antiteză cu Vestul, iar marea diferență dintre cele două lumi este aceea că prima suportă un grad al depărtării, al adâncirii și al profunzimii: oricât de mult ai călători înspre Est, vei descoperi mereu un „mai la Est“, căci Estul este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
exemplu, că furia poate avea statut de emoție pozitivă atunci când manifestările ei succesive se soldează cu succes, determinând o condiționare "apetitivă" (agreabilă) a sistemului de explorare. Sensibil la recompense, acest sistem va stabili cu furia o relație bazată pe principiul antitezei. Procesele de întărire, activate de fluctuațiile sistemului de explorare și de comportamentele de consum ce-l însoțesc, i-ar atribui furiei un statut de răspuns apetitiv și instrumental. Acest tip de învățare este asigurat de o condiționare clasică sau operantă
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
noi anterior se repetă, reluăm in extenso definiția pe care Coșeriu o dă tipului lingvistic prin opoziție cu definițiile "clasice" ale acestui concept. Într-un studiu în care vorbea despre Latină vulgara și tipul lingvistic romanic 153, Coșeriu pune în antiteza cele două perspective: "1.1. Par "type linguistique" on entend le plus souvent un ensemble cohérent de procédés de structuration linguistique, en particulier sur le plan de l'expression. C'est dans ce sens qu'on parle de langues "flexionnelles
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
réalisation et un seul et même type linguistique, plusieurs systèmes; et, d'autre part, le système représente le dynamisme des normes et le type linguistique le dynamisme des systèmes qui y correspondent"155. Acest paralelism, transformat pe parcursul argumentării într-o antiteza, relevă avantajele indubitabile ale perspectivei integraliste. Tipul lingvistic coșerian corespunde, în bună măsură, cu acea "formă specifică" a unei limbi, forma care însemna pentru Humboldt "unitatea de structurare a unei limbi, coerentă și omogenitatea funcțională subiacente diversității faptelor particulare și
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
apărea nanodispozitivele și nanoimplanturile. Ele vor permite înregistrarea tuturor convorbirilor din lume și supravegherea minuțioasă a oricărui locuitor al planetei. În joc ar fi un fel de control desăvârșit al umanității. Scenariul este numit evolutiv, adică științific, fiind plasat în antiteză cu cel speculativ al clarvăzătorilor. Situarea epistemică a celor două scenarii nu cred că este întâmplătoare. Fetișizarea unuia (evolutiv) și dezavuarea celuilalt (speculativ) trădează insuficiențele gândirii dihotomice, a raționamentului de tip maniheist. Unul este în totalitate bun, iar altul cu
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]