2,440 matches
-
contradicție: autorul, spre a observa cât mai bine, devine vilegiaturist în propriul oraș, numit din acest motiv Bucurestenbad, și își ridică o privire băștinașă (fixată așadar prin tradiție în caldarâmul străzii) ațintind-o turistic spre fațadele clădirilor - cu un impuls antropologic aparent inversat față de arhiconsacrata observare participativă. Surprinde specificul unui oraș care e pe cale să se piardă. Oare? Bucureștii ce se duc... Cu un gând pesimist, am putea constata în 2003 că ei s-au și dus. Mahalalele de odinioară, cu
LECTURI LA ZI by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Imaginative/13591_a_14916]
-
capacitatea ființei umane de a se defini pe sine, din multiple perspective, dar și de a-și explicita propriul orizont existențial. O mărturisire a autorului din Confesiunile unui opinioman e cât se poate de revelatoare în această privință, a deschiderii antropologice și ontologice pe care o presupune critică: "Cred în necesitatea alianțelor criticii literare cu antropologia imaginarului, psihanaliza, istoria religiilor și istoria mentalităților, cu toate științele învecinate din domeniul umanist. Critica trebuie să fie capabilă să ne spună ceva nou despre
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
Boringhieri din Torino spectaculoasa biografie L'uomo sul tetto. Mircea Eliade e la "storia delle religioni". Autorul acesteia, Pietro Angelini, predă istoria religiilor și antropologie culturală la Istituto Orientale din Napoli și este semnatarul a numeroase studii în domeniul științelor antropologice și religioase. Nu în scopuri encomiastice am folosit calificativul "spectaculoasă", ci pentru a sublinia tocmai "normalitatea" criteriilor epistemice pe baza cărora profesorul Angelini a gândit această biografie Mircea Eliade. Astfel, L'uomo sul tetto. Mircea Eliade e la "storia delle
Moștenirea lui Mircea Eliade by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/11634_a_12959]
-
României primelor decenii de comunism. Ea are semnificații și în planul relațiilor dintre cultura tradițională românească și modernitate. Căci destinele celor doi, care își trăiseră viața, până la instalarea comunismului, exclusiv în orizontul satului, au fost prinse în malaxorul unui conflict antropologic, mai mult chiar decât politic. Ceea ce la suprafață a fost, în interpretarea stalinismului românesc, o luptă a regimului „progresist” împotriva unor „bandiți” retrograzi, a fost în realitate bătălia crâncenă a unei ideologii moderne, artificiale și inumane, împotriva structurilor spirituale tradiționale
O carte întemeietoare by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3165_a_4490]
-
a gîrbovit/ rău/ se tot scurge în pămînt/ zi de zi/ de-a rămas numai/ de-o palmă deasupra ierbii/ căci ei n-au fost/ niciodată/ lei/ nici n-au visat/ să fie!" (Dar ei cine sînt?). Sau acest final antropologic: "Totul se sfîrșise/ nimic nu mai era adevărat -/ chiar și omul acela/ plîngea numai cu umbre/ de lacrimi" (Nimic). Final însă doar aparent. Căci asumarea absurdului duce la o etică a spiritului care constă în despuierea de sine, de vanități
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
remarca faptul că, în vreme ce artistul tradițional avea drept loc de studiu predilect cetatea, artistul contemporan preferă agora, așadar o locație în care noțiunea de artă vădește o cuprindere mult mai generoasă, devansând sfera restrictivă a esteticului prin accesarea logicului și antropologicului, a științei și conștiinței. Obiectul consacrat al artei este, astăzi, în stare de explozie. Iar arta dirijorală nu face nicidecum excepție. Dacă nu e plivită cu diligență, de-limitată cu iscusință și ocrotită cu deferență, sporirea fără precedent a gradului
Cetatea ?i agora by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/84235_a_85560]
-
interlocutor, dar și factor de lobby pe lângă instituțiile europene, în elaborarea și punerea în practică a politicilor comunitare. Se poate spune, de aceea, că volumul lui Radu Carp este o combinație de viziuni și abordări (filosofică, religioasă, politică, administrativă și antropologică), rezultatul fiind o excelentă monografie a rolului pe care trebuie să îl joace/trebuie să îl joace religia în spațiu comunitar. Ceea ce impresionează este în primul rând claritatea demonstrației și erudiția autorului, aproape fiecare afirmație a sa fiind pusă în
Instituțiile europene și religia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7224_a_8549]
-
și are ca principal scop informarea și pregătirea asistenților sociali, psihologilor, educatorilor, medicilor, cadrelor didactice și a celorlalți specialiști care activează în acest domeniu. Profesorii și specialiștii care participă la manifestarea menționată vor susține dezbateri cu teme precum O perspectivă antropologică asupra sindromului autist, Diagnosticul în sindromul autist, Evaluarea medicală, Teste standardizate, Observarea structurată, Instrumente de evaluare, Metode de abilitare a copilului autist, Definiția comportamentelor, Analiză funcțională și psihodiagnostic ș.a.m.d. A. M. G. Consultanță și training l În domeniul resurselor
Agenda2004-13-04-general7 () [Corola-journal/Journalistic/282235_a_283564]
-
între „religia armatei” și „religia militarilor”, fapt care-i permite să analizeze atât cultele oficiale, ci și cele particulare, ale soldatului ca individ religios (în special în capitolele al III-lea și al IV-lea); de asemenea, realizează o investigație antropologică a militarilor și a religiei din mediul acestora; în sfârșit, urmărește un studiu gradual, pornind de la grupuri (uni tăți specifice) la structuri superioare (legiuni și trupe auxiliare). Atalia Ștefănescu-Onițiu își bazează demersul pe statistica tuturor cultelor prezente în Dacia romană
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
erau ridicate în special de ofițeri și mai puțin de soldați, aceasta reliefând posibilitatea financiară și situația etnică sau socială a dedicanților. Autoarea pune în legătură aceeași configurație etnică a militarilor cu anumite culte prezente în sursele epigrafice, realizând observații antropologice, dar recunoaște fragilitatea acestei analize în absența unui eșantion consistent surprins de inscripții și lipsa analogiei cu personalul civil din Dacia. Autoarei i se pot reproșa câteva lacune în investigația epigrafică, dar și limitarea analogiilor și a bibliografiei în spațiul
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
primitivă, sălbatică, ci de una lucidă, decantată, care se asumă încercînd a depăși nu numai stadiul preistoric al evoluției omului, cu enclave și în prezent, ci și hibridul liberului arbitru conținut în perioada modernă. Ceea ce impune o rectificare a modelului antropologic. Omul cartezian e nesatisfăcător într-o epocă în care, pe de o parte, se simte opresiunea unei culturi obosite, devitalizate, iar pe de alta se ivesc fenomenele falsei eliberări sub forma totalitarismelor care nu reprezintă decît manifestări ale barbariei cu
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
până ce Constantin descoperă repede șpilul. Nu este vorba de ignoranță, ci de o anume inocență, de acel "prima oară" care îi transformă pe cei doi în niște copii. Aceste mici momente nu sunt speculate umoristic de Andrei Dăscălescu, și nici antropologic. Regizorul a știut să prindă rezonanța fiecărui gest, mirările, curiozitatea vie și sensibilitatea în fața noului într-un tipar genuin. Constantin cântă cântece religioase, își are locul său în strană printre ceilalți bătrîni ai satului, însă poate fi auzit cântând și
Constantin și Elena by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7716_a_9041]
-
suferinței pacientului în fața sa. Cumva, pentru y Gasset cele două - erudiția și valoarea profesională - se exclud, căci la baza modificărilor pe care le propune se află un principiu împrumutat din economie, dar care este în esență o constatare mai curînd antropologică, la care intuitiv consimțim cu toții: făptura umană e limitată, modestă din punct de vedere al capacităților sale intelectuale. Învățăm înainte de orice pentru că ne ține pe noi înșine în viață, pentru că existența e mai complicată decît ne-ar permite instinctele spre
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
stăruie el, nu este o cantitate ci o posibilitate nu din domeniul realității; finitului, prezent în existența umană cotidiană i s-ar putea opune, de pildă, nefinitul, care este precursor infinitului. Ca și observația că totul, în cercetarea metafizică, este antropologic, întrucît totul pornește de la necesitatea echilibrului omului în univers. Apoi s-a distanțat de filosofia solipsistă: "Adică, eu sunt Dumnezeu în existență, dacă în adevăr numai eu exist. Dar noi am stabilit, acum vreo trei săptămîni, că este absolut nejustificat
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
tot așa. Trebuie să fii cu adevărat Godard ca să descurci toate ițele intertextuale. Pe de altă parte, scurtcircuitele sunt interesante, socialismul nu este o doctrină în filmul lui Godard și nici capitalismul care apare ca față a monedei, ci constante antropologice, forme de justificare a unor paradoxuri. Aici mă despart intelectual de filmul lui Godard care are grația sofismului, din păcate „ideea" și sistemele promovate pe baza anumitor ideologii au fost îndeajuns de criminale ca să ne oblige la mai mult decât
Festivalul de la Wroclaw by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6142_a_7467]
-
contururile unei viziuni românești specifice asupra vieții. Lectura se dezvăluie însă tentantă și extrem de interesantă prin felul în care Lucia Terzea-Ofrim știe să privească în interiorul propriei culturi în același timp de aproape și de la distanță. O metodă modernă de analiză antropologică și totodată un exercițiu dificil ce-i reușește pe deplin autoarei și al cărui prim efect de lectură e senzația că te afli în fața unei cărți capabile să dea un răspuns definitiv asupra existenței unui mod românesc de a vedea
Sentimentul românesc al urîtului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14921_a_16246]
-
acesteia. Calea regală, constată autoarea, e cea a dorului. Chiar dacă neglijat, subiectul nu este totuși unul nou - Noica afirma înrudirea, într-un anume sens, dintre urît și dor, ambele cuvinte intraductibile. Absolut noi, niciodată încercate în literatura românească de specialitate antropologică și etnologică, sînt în-să instrumentele pe care cartea de față le folosește în analiza urîtului. Fără a fi deloc o prezentare arid teoretică, prima parte a studiului oferă o scurtă, dar extrem de sintetică privire asupra domeniilor de la care se revendică
Sentimentul românesc al urîtului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14921_a_16246]
-
ocultate. E interesant faptul că pretext de analiză devin basme foarte cunoscute în spatele cărora apar nebănuite motivații simbolice: Scufița roșie ascunde gesturi erotice, reflexe ale unor vechi rituri inițiatice. Lucrarea oferă la fiecare pas deschideri către noi subiecte de cercetare antropologică, acolo unde exista poate sentimentul că s-a spus totul. Lucia Terzea-Ofrim, Ce mi-e drag nu mi-e urît. O antropologie a emoției, cuvînt înainte de acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici, Ed. Paideia, București, 2002, 188 p., 60 000 de lei.
Sentimentul românesc al urîtului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14921_a_16246]
-
de lume și singurul scop al cercetării, ne vom îndrepta atenția asupra fenomenului creator în ansamblul lui." Criticul propune Metoda vocațiilor, vocația fiind considerată cea mai elementară aspirație care se cere satisfăcută prin lectură dar nu numai, expresia unor "atitudini antropologice universale": nevoia de cunoaștere, predispoziția idealizării și tendința intensificării senzațiilor. Într-un cuvânt, interesul principal al destinatarilor (N.B! - termenul cititor nu este folosit) și, deopotrivă, funcția împlinită de "gândirea producătoare". Metoda vocațiilor tinde să anuleze distincția literar-non-literar: "Imaginea relativ
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
fac de rușine pe prozator, dar nici nu-l arată la nivelul lui de maximă expresivitate. M-am înșelat. Aproape toate povestioarele de aici au marca înregistrată a lui Sorin Stoica, acea respirație relaxată, dar profundă a scriitorului cu interes antropologic și retină realistă. Și, nu în ultimul rând, umorul particular, pe jumătate copilăros și pe jumătate înțelepțit, al celui ce scrie io. Textele sunt savuroase, dar nu în detrimentul fondului. Cursivitatea nu înseamnă, în cazul de față, facilitate în registrul compoziției
Marcă înregistrată by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8330_a_9655]
-
strict delimitate. Ecranul atenției și al selecției este larg. Sorin Stoica procedează ca un reporter aflat pe teren, în mijlocul unei realități imprevizibile și schimbătoare. Diferența față de jurnaliștii în goana după eveniment, după faptul senzațional, nemaivăzut, nemaiauzit, e dată de perspectiva antropologică a autorului, care împinge și menține în prim-plan omul, oricât de mărunt. Mai importante decât evenimentul zilei sau al anului, al istoriei mari, sunt întâmplările ce amprentează, modifică ori, dimpotrivă, reconfirmă cursul banal al existențelor focalizate. Cartea e plină
Marcă înregistrată by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8330_a_9655]
-
și estetice etc." (Kristeva, 1987: 38-39) Din fericire, doar o mică parte a literaturii de specialitate privind doliul ia în serios elucubrațiile celor care aplică orbește intuițiile lui Freud. Deși nici una din perspectivele întâlnite în investigarea semnificațiilor doliului (sociologică, psihiatrică, antropologică, filozofică, pentru a nu mai vorbi de cea psihanalitică) nu sunt pe deplin mulțumitoare, n-am putut evita apelul la ele. Propria mea perspectivă se revendică unui posibil spațiu al psihologiei literare, al zonei ce poate fi descrisă, cu timiditate
Mic tratat despre doliu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6987_a_8312]
-
iar jurnalele lor - atipice, fiecare diferit de celălalt, transformând descoperirea acestor oameni și a existenței lor de zi cu zi într-o experiență cu atât mai fascinantă - sunt analizate minuțios, puse mereu în relație cu o serie de informații istorice, antropologice, sociologice etc., așa încât tabloul unei epoci să se contureze treptat, în jurul universului privat al fiecăruia. În vreme ce colonelul Borda (îmblânzitor de cai, trecut prin două războaie, dar și din serviciul familiei regale în cel al statului comunist) „își scrie amintirile pentru că
Trecutul din jurnale by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2851_a_4176]
-
poate lupta. În Cuvântul de întâmpinare al cărții, Andrei Pleșu scrie că "studiul aplicat al nesimțirii echivalează cu o analiză spectrală a Ťomului nouť". Foarte performantul program de imbecilizare pus la punct de comuniști a rodit spectaculos în acest mutant antropologic de tranziție capabil să transforme în infern viața tuturor celor din jurul său. Produs de vârf al eticii și echității socialiste, grobian și adaptabil la orice realitate, "omul nou" este mai pregătit ca niciodată să devină cetățean al Europei unite. Aveți
Viața la bloc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10448_a_11773]
-
unitatea de credință, de viață și de forme cultice comune. Ortodoxia este calea luminii, religia adevărului revelat, absolut și etern. Marile probleme care au frământat neîncetat gândirea umană, privitor la originea lumii și a vieții, ca și problema divină și antropologică, nu mai puțin problemele sociale, au primit o dezlegare strălucită în lumina doctrinei creștine autentice, în ortodoxie. Omul, în concepția doctrinei creștine ortodoxe este făptura lui Dumnezeu, cea mai desăvârșită creatură după îngeri. Spre deosebire de alte antropologii, doctrina creștină ortodoxă stabilește
Agenda2003-11-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280798_a_282127]