4,171 matches
-
confirmă acest fapt: „viața (npš) a ieșit ca o suflare/vânt (rḥ) [...] ca un fum din nările sale” (KTU 1.18.IV, 24-26). Asemenea lui nefeš, rûaḥ se referă la respirație, în sensul de viață a omului. Putem sintetiza că antropologia biblică concepe viața omului în mod global, ca o unică forță vitală care cuprinde aspectele fizice și intelectuale, cu ansamblul tuturor capacităților proprii, pasiuni și stări sufletești. Din punct de vedere religios este interesant de notat că omul nu are
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
religioasă de a face voturi Domnului nu numai că era răspândită, ci a fost și considerată absolut legitimă până într-o perioada târzie a iudaismului postexilic, atunci când a primit o reglementare cultuală precisă (Lev 22,18-23; Mal 1,14). În antropologia religioasă ebraică, viața lungă era considerată o manifestare specială a bunăvoinței divinității. Se credea că o existență lungă, fără boli era un dar mărinimos al divinității, în timp ce viața scurtă, o pedeapsă divină (Dt 6,2; 30,18-20; Ps 91,15-16
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
să fie antrenată mai mult mintea decât sensibilitatea credinciosului. Tot ceea ce era în plus putea îngreuna inteligibilitatea textului. Dacă în marea majoritate a scrierilor sfinților părinți se manifestă o anumită tendință sceptică față de arta muzicală, în sintonie cu o anumită antropologie de tip neoplatonic, acest lucru se datorează neîncrederii față de plăcerea sensibilă legată de audiția unei melodii frumoase. Am văzut în acest sens lupta interioară a Sf. Augustin, care, abia convertit, se temea să nu păcătuiască, delectându-se cu plăcerea urechilor
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
omului de Neanderthal servește drept un avertisment la adresa celor care vor să oprească progresul și să ne ducă înapoi la o viață urâtă, brutală și scurtă“. Capitolul 29 În colțul biroului, la televizor se vedea cum Sheldon Harmon, profesor de antropologie și descoperitorul autoproclamat al „genei omului de Neanderthal“, era atacat în timpul unei prelegeri cu o găleată de apă care i se turna în cap. Pe ecran, schema era reluată repetat, cu încetinitorul, apa murându-l pe tipul slăbănog și chel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
a Îngrijorat mai mult, doi ani mai tîrziu. Îmi plăcea să iau metroul, dar, de la o zi la alta, crizele mele de angoasă au făcut lucrul acesta imposibil accesul la metrou. Totuși, În metrou, mă dedam la un soi de antropologie culturală aplicată - o disciplină pe care o descoperisem pe cînd Îmi pregăteam examenul de admitere la IDHEC - și arătam interes pentru mediul socio-cultural comun tuturor ocupanților vagonului. Am remarcat personalitățile individuale - adesea femei foarte frumoase - care Își manifestau propriile Înclinații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ciugulind din mâncarea insipidă dintr-o Încăpere insipidă cu pereți gri și cu covoare bej. Probabil că ar avea o aventură cu un antrenor sau cu barmanul de la barul din zonă, cu siguranță ar fi găsit unul cu studii de antropologie la Columbia sau la vreunul din colegiile Ivy League și ar fi fost fericită dacă ar fi avut și Bill aventuri cu cine ar fi dorit. La pauză holul operei și sălile erau pline cu bărbați de toate vârstele: tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
consumatorul” într-un mod negativ de multe ori influențându-l și îndreptâdu-l spre acțiuni violente sau denaturate. ”Vremurile noastre aparțin ambiguității morale puternic resimțite”<footnote Zygmund Bauman, Intimations of Postmodernity, Routledge, Londra, 1992, p. VII apud. Gabriel Troc, Postmodernismul în antropologia culturală, Polirom, 2006, p.178 footnote>. Unii ar putea considera că acela care este un ”creator de artă” nu este responsabil nici în vreun fel, etic sau moral, de efectele ”operei sale” asupra consumatorului de artă și că este posibil
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
pălăria sau le Întorcea umbrela pe dos. Aceste Întîmplări deveniseră atît de obișnuite Încît le numiseră momente WZ, după inițialele lor. După cel de-al cincizecelea moment WZ, gluma deja se răsuflase. Pe vremea aceea, Zelda era profesor asociat de antropologie. Cam la vremea la care se răsuflase gluma, studiile ei o purtaseră pînă În Siberia. Acolo a Întîlnit un șaman tînăr, cel mai tînăr membru al Uniunii Șamanilor, formată după prăbușirea celei Sovietice. Avea puteri magice, așa cum au adevărații șamani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
iulie legea divorțului prin consimțământ reciproc - iar adulterul a dispărut din Codul penal. În sfârșit, pe 28 noiembrie, legea Veil legalizând avortul a fost adoptată, cu sprijinul stângii, la capătul unei dezbateri furtunoase - considerată „istorică” de cei mai mulți comentatori. În adevăr, antropologia creștină, mult timp preponderentă În țările occidentale, acorda o importanță absolută fiecărei vieți umane, de la concepție și până la moarte; această importanță trebuie legată de credința creștină că Înlăuntrul trupului uman există un suflet - suflet În principiu nemuritor și hărăzit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
că Înlăuntrul trupului uman există un suflet - suflet În principiu nemuritor și hărăzit să se unească ulterior cu Dumnezeu. În secolele al XIX-lea și al XX-lea, impulsionată de progresele biologiei, avea să se dezvolte puțin câte puțin o antropologie materialistă, cu principii radical diferite și mult mai modestă În privința recomandărilor etice. Pe de o parte, fetusului, grămăjoară de celule În proces de diferențiere progresivă, nu i se mai recunoștea o existență individuală autonomă decât cu condiția Întrunirii unui anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
introducerea conceptului de demnitate umană. Problemele etice ridicate astfel de vârstele extreme ale vieții (avortul, apoi, câteva decenii mai târziu, eutanasia) aveau să constituie din acel moment factori de opoziție ireductibili Între cele două viziuni despre lume, Între cele două antropologii În fond radical antagoniste. Agnosticismul de principiu al Republicii franceze avea să Înlesnească triumful ipocrit, progresiv și chiar ușor duplicitar al antropologiei materialiste. Nicicând evocate deschis, problemele valorii vieții umane continuau totuși să preocupe spiritele; se poate afirma cu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să constituie din acel moment factori de opoziție ireductibili Între cele două viziuni despre lume, Între cele două antropologii În fond radical antagoniste. Agnosticismul de principiu al Republicii franceze avea să Înlesnească triumful ipocrit, progresiv și chiar ușor duplicitar al antropologiei materialiste. Nicicând evocate deschis, problemele valorii vieții umane continuau totuși să preocupe spiritele; se poate afirma cu toată convingerea că ele au contribuit Într-o anume măsură, În cursul ultimelor decenii ale civilizației occidentale, la stabilirea unui climat general depresiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
metaforice și parabolice ale acestor categorii, dacă avem în vedere faptul că ,,Metafora este a doua emisferă prin care se rotunjește destinul uman, ea este o dimensiune specială a acestui destin, și, ca atare, ea solicită toate eforturile contemplative ale antropologiei și ale metafizicii."(L. Blaga, Trilogia Valorilor). Substantivul propriu “Dănilă” este un augmentativ al numelui “Dan”, care are semnificația de “cel dăruit de Dumnezeu”, făcându-se trimitere la implicarea predestinării în evoluția personajului, asociată drumului cunoașterii. Cognomenul “Prepeleac” are ca
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
Am scos dinăuntru mapa neagră și am așezat în ea cu grijă textul la care lucrasem. Am deschis un sertar și am luat de acolo câteva caricaturi, un desen în tuș după un schelet de urs, notele de la cursul de antropologie, și le-am așezat și pe ele în mapă, dar le-am prins cu clama în așa fel încât numai textul imprimat să se poată desprinde cu ușurință. Am ieșit din sufragerie deschizând cu băgare de seamă ușa și pașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
când încă mă aflam la studii în străinătate (Italia), mai precis în ultima zi înainte de a părăsi orașul (Roma) în care mă hrănisem cu o foame incredibilă, timp de aproape 6 ani (2002 - 2008), cu noi cunoștințe de teologie, etică, antropologie și, cu siguranță, cu un nou mod de a vedea viața, oamenii și pe mine. Treceam ultima dată pe la școala la care fusesem student și, la ieșire, m-am întâlnit cu profesorul salezian de antropologie fenomenologică, părintele Sabino Palumbieri, pe
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
noi cunoștințe de teologie, etică, antropologie și, cu siguranță, cu un nou mod de a vedea viața, oamenii și pe mine. Treceam ultima dată pe la școala la care fusesem student și, la ieșire, m-am întâlnit cu profesorul salezian de antropologie fenomenologică, părintele Sabino Palumbieri, pe care îl admirasem și îl ascultasem cu plăcere și cu o deosebită curiozitate intelectuală. Spunându-i că urma să mă întorc acasă, în România, i-am mulțumit pentru tot ceea ce a putut să-mi transmită
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
devenind necesar și fără un „de ce”. Al patrulea efect constă în afirmarea omului radical de maximă tehnologizare și de secularizare insinuantă. Radicalismul său relevă un individualism posesiv, anarhic și anti-autoritar. Refuzul conceptului ontologic de persoană face ca prima caracteristică a antropologiei radicale să fie concepția omului ca individ și nu ca persoană. Potrivit acestei concepții, individul poate fi o cărămidă, o pisică, iar persoana aparține, într-un fel, lumii spiritului. De la această concepție a omului ca individ, derivă cultura individualismului unde
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
sens se vorbește de o conștiință istorică care se inserează într-un țesut de temporalitate, între ieri și mâine. Ea este matură în măsura în care știe să transforme stimulii trecutului în proiecte și operații pentru viitor. În acest context istoric fundamental al antropologiei, „Omul simte că nu poate trăi fără să vadă de ce, fără să cunoască pentru cine. În realitate, el nu poate să trăiască fără să știe cine. Doar semnificația ultimă, care este răspunsul la de ce, decide valoarea esenței cu privire la cine este
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
conștiinței și libertății în relația cu omul ca persoană, subliniindu-se faptul că realitatea conștiinței este unul din factorii care constituie personalitatea omului; în al doilea text, odată cu numărul 14 este evidențiată o doctrină amplă, De dignitate conscientiae, într-o antropologie personalistă bogată. Conștiința este considerată ca inima omului unde Dumnezeu îl așteaptă și decide asupra propriei soarte sub privirea lui Dumnezeu. Din această conștiință personală transcendentală și fundamentală rezultă conștiința legilor categoriale care spune: „fă aceasta, evită aceasta!”. Numărul 15
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
a contribuit, cel puțin în parte, la divinizarea conștiinței în gândirea anticilor. Aceștia din urmă vedeau în conștiință o participare la Rațiunea divină sau la Spiritul divin care guvernează universul. Origine identifica conștiința cu pneuma egemonikón (πνεύμα ήγεμονικόν) care, în antropologia sa, este identificată cu sufletul vital. De asemenea, este relevantă identificarea conștiinței cu îngerul păzitor, dăruit la botez, o idee propusă de Ioan Climacul. Așa se explică cum cei nebotezați sunt mai puțin cuprinși de remușcări în urma faptelor săvârșite. Antropologia
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
antropologia sa, este identificată cu sufletul vital. De asemenea, este relevantă identificarea conștiinței cu îngerul păzitor, dăruit la botez, o idee propusă de Ioan Climacul. Așa se explică cum cei nebotezați sunt mai puțin cuprinși de remușcări în urma faptelor săvârșite. Antropologia lui Augustin de Ippona gravitează în jurul concepției despre om ca imagine a lui Dumnezeu, imprimată în sufletul imortal. Se poate spune că grandoarea omului rezidă tocmai în „a fi capabil de Dumnezeu”; chiar dacă se poate afla în criză din cauza păcatului
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
omului până când nu se odihnește în Dumnezeu. Întoarcerea omului în sine înseamnă a-L întâlni pe Dumnezeu. În conștiința sa, omul îl ascultă pe Dumnezeu care îi vorbește, iar el îi răspunde. Ne întrebăm: cum reușește Augustin să edifice această antropologie care a inspirat Conciliului Vatican al II-lea, în elaborarea documentului Gaudium et spes? Pentru Augustin, baza ordinii morale este legea eternă, iar planul lui Dumnezeu este recunoscut ca lege naturală care obligă în conștiință. Este vorba de o sinteză
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
se poate spune că imago este locul de întâlnire cu animus. În cadrul tradiției romane, masca de ceară sau imago evoca sufletul defunctului în situarea sa habituală în atrium și în pompa funebris. „Folosirea figurilor și măștilor funerare presupune manifestarea unei antropologii concrete, fiecare din trăsături putem spune că este universală, însă au fost culese și modelate în Roma cu o intensitate particulară și originală. Am observat deja în diferite momente ale acestui proces că examenul concepției romane a omului permite să
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Possenti face următoarea afirmație: „Într-un anumit mod trebuie să transferăm în persoană centrul filosofiei, deoarece acolo se află centrul vieții, și acolo stă o cifră esențială a ființei (sensul acestei asumări, care este departe de a reduce filosofia la antropologie, va deveni în mod gradual clar). A gândi ființa și a gândi persoana se așază pe aceeași axă dintr-un motiv dublu: nivelul cel mai înalt al existenței este existența în formă personală, în sensul că persoana constituie ființa în
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
singularitate a persoanei, a concretului său individual, a ființei sale ca subiect sau substrat, o substantia individua (după cum a afirmat Boethius).” Se cuvine să facem o precizare importantă, legată de discursul antropologic în epoca Sfinților Părinți. Este vorba de o antropologie structural înrădăcinată în reflecția despre Dumnezeu și om, doi poli care converg unul spre celălalt. În această direcție, tema care ocupă în mod indiscutabil polul central este cea a omului ca imagine a lui Dumnezeu. Acest concept biblic preluat de
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]