2,251 matches
-
a ne rușina de ceea ce este înăuntrul nostru, dar nu să ne fie rușine de aceasta în fața oamenilor.“65 Pentru ființe care aspiră la puritate morală, așa cum au fost Weininger și Wittgenstein, apropierea de creștinism are loc sub presiunea sentimentului apăsător al vinii și prin conștiința puterii salvatoare a umilinței, la capătul unei sforțări de a-și schimba orientarea vieții.66 Iată de ce punctul de vedere raționalist potrivit căruia putem câștiga, menține sau submina credința prin producerea unor temeiuri va apărea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
pîinea cerească“ e un ideal prea înalt pentru gloatele care sînt gata să renunțe la orice pentru pîinea pămîntească. În orice caz, tocmai absența „pîinii cerești“ (în sensul cel mai larg) face din Însemnări o scriere atît de întunecată, de apăsătoare. Ion Ianoși consideră că acestea sînt o scriere neterminată : „Însemnările trebuiau să se încheie prin transcenderea din imperiul voinței individuale, absolut libere, în imperiul lui Dumnezeu“1. Afirmația sa se bazează însă pe o lectură lejeră, credem noi, a scrisorii
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
total al acestuia asupra Parlamentului acoperă întreaga perioadă a guvernului autoritar al Commonwealthului 263: proclamarea oricărui rege fără încuviințarea Parlamentului, constituia un act de trădare. După ce la 6 februarie 1649 a fost desființată Camera Lorzilor și funcția regelui ca "inutile, apăsătoare și periculoase pentru libertatea poporului"264, a doua zi, 7 februarie, Camere Comunelor a votat desființarea demnității regale. Anglia devenea, de facto, republică. Organul executiv suprem era un Consiliu de stat, cu împuternicirii anuale și subordonat Parlamentului. Cromwell, care dispunea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
grele-n cristal, "raclele, sticlele,/ toată mecanica în mâini decrepite", "paingii" care "trec năsălie în fiece colț de la casă"). Utilizarea frecventă a procedeului antropomorfizării (peretele "a-nceput să prindă sudoare (...)/ transpirație de-astmatic murind", "fum veninos" ș.a.) amplifică, în loc să anuleze, apăsătoarea certitudine a morții inerente a eroinei. Referințe critice (selectiv): Nicolae Turtureanu, în "Cronica", nr. 3-4, februarie 1997; Gabriela Gavril, în "Timpul", nr. 4 din 1997; Gellu Dorian, în "Convorbiri literare", nr. 6, iunie 1998; Carmelia Leonte, în "Cronica", nr. 11
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
spășit, în acel templu al iubirii care este femeia. Dintr-un neostoit erotism se ajunge, decent întru totul, la misticism". Iată și o mostră, pe deplin edificatoare, a faptului că, într-adevăr, bărbatul poate îmbrăca inclusiv momentele de un erotism apăsător alunecând înspre lubric în straiele somptuoase ale unui act de venerare a femeii aproape sacrosanct: "Iubito, raiul tău cel strâmt/ Și-adânc și laic dintre fese,/ Îmi ceri, mișcând genele-ți dese,/ În versuri proaspete să-ți cânt./ Ci eu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
iubirile, fie ele pur virile, înalt spirituale ori pedestru obiectuale. Discursul său aglutinează referințe livrești (uneori se și adresează, direct, unor personaje mitologice consacrate, Odin și Euridice) și mărturisiri liminare spovedaniei sau psihoterapiei. Din toate reiese, în tot cazul, umbra apăsătoare a unei mari melancolii și "fărădelegi de vis, dorinți incerte", doar parțial deconspirate în postumele sale, Confidența lui Julien Ospitalierul și Cruzimile lui Julien Ospitalierul. Întocmai ca și bunul său prieten, adâncimile neașteptate ale detectivului Arthur sunt finalmente marcate într-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
plin de referințe culturale de tot felul (de la simbolismul astrologic și creștin medieval până la ontologia începutului de secol XXI, de la misteriile eleusine până la riturile ordinelor secrete contemporane); pe de altă parte, în spatele tuturor acestor referințe, în interiorul și deasupra lucrurilor, un apăsător sentiment al deșertăciunii universale, al inconsistenței lumii evocate, al neantului suveran. Pe de o parte, o poetică a austerității, a stilizării semnelor și figurilor dominante sau de fundal; pe de altă parte, o poetică a spectacularului, a teatralității, o retorică
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Institutul European, Iași, 1992), Tentativa de spovedanie (Editura DAB, Iași, 1994), Ce mai aștept (Editura Helicon, Timișoara, 1996); Moartea mea viața mea (Editura Apollonia, Iași, 1997) sau Nimeni nu înțelege pe nimeni (Editura Polirom, Iași, 1998) scot la lumină o apăsătoare dispoziție melancolică, preocupată de corporalizarea unei precarități identitare pe care o percepe, deopotrivă, drept principiu ontologic fundamental și element primordial de constituire a lumii fizice un text în care se descrie obișnuita "plimbare printre ruinele sufletului meu" se și numește
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
această pace agonică, de această sumbră armonie a elementelor aflate în ora amorțirii pre-thanatice, decorul se încarcă și mai vizibil de însemnele unor vremi crepusculare: "clopote martirizate de ploi", zorii adormind "în venele înveninate ale îngerilor cu arcadele sparte", "toamna apăsătoare/ pentru o sperietoare/ dezarticulată", canoanele zării ruginind în marsupii etc. Încărcătura dramatică a textelor, adesea construite pe tiparul ritualului sacrificial sau desacralizant, sporește atunci când ceremonialul de gen este atribuit elementelor. Poetul uzitează adesea de procedeul antropomorfizării: "Teluric vântul sapă adăpost
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de mijloc,/ Stăpânitor/ Absolut al regatului Dor/ Și prinț Senior/ Al Tristeții,/ Dăm știre la toți ca să fie cu luare aminte/ Cătră solia trimisului nostru numit Menestrel". Este vorba, desigur, despre o "împărăție" lirică circumscrisă acelorași coordonate melancolie grea, solitudine apăsătoare, deși căutată, tristețe irepresibilă, dar și o ironie terapeutică prin care începe deja să prindă contur o geografie simbolică absolut inimitabilă, în centrul căreia se poate localiza "Cetatea Putreziciune". Viziunile fantaste ale poetului sunt mai întâi umplute cu elemente descinse
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
banală și conformista. Îi repugna monotonia și uniformitatea. Prin modul în care își concepe existența, Pariziana dezvăluie noi dimensiuni ale personajului emancipat. Ea transforma totul în spectacol, mise en scène, joc, mască, deghizare, căutând cu disperare să se sustragă monotoniei apăsătoare a vieții. Ea se manifestă plenar prin capacitatea de transgresare a stereotipului și accedere la eveniment. Pariziana instalează în text evenimentul prin organizarea scandalurilor, spectacolului, fenomenului etc152. Această proiectare a Parizienei într-un rol se poate califica drept autoficționalizare. Ea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Pe lângă acestea, în pragul anilor cincizeci, devenise din ce in ce mai stringenta nevoia eliberării de sub povară tradiției. Tinerii literați tindeau să se îndepărteze treptat mai întâi de acel Leopardi al revistei 'Ronda', apoi de cel ermetic, percepându-i pe amândoi că autoritari și apăsători. Opera lui Salvatore Quasimodo reflectă numitele tendințe, de aceea cercetarea de față nu poate neglijă împărțirea clasică a acesteia în două etape: cea antebelica și cea postbelică, altfel spus cea ermetica și cea deschisă spre dialog. Capitolele următoare se concentrează
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
nu mai perceapă alteriatea ce îl condamnă la singurătate și suferința, pe de altă parte însă trăia constant mirajul depărtării, dorindu-și în eterno să se afle altundeva. Energia să se canaliză în direcția înfrângerii acestei temnițe a singurătății, din ce in ce mai apăsătoare: mai unul, măi singur (Odihnă ierbii); Singur stă fiecare pe inimă pământului / străpuns de o rază de soare / și pe data e seara (Și pe data e seară, trad. MB).370 Cuvinte din cea mai cunoscută poezie a ermeticului au
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de a se întoarce la valorile trecutului, la versurile lui Leopardi, Tasso, Petrarca și chiar la cele scrise de antici, se ascundea opoziția lumii literare față de dominația lui D'Annunzio, pe care numeroși autori din anii treizeci o percepeau că apăsătoare. Într-un articol dedicat traducerilor lui Quasimodo din limba latină, scris în 1946, Antonio la Penna a surprins opțiunile sicilianului aflate în concordanță cu tendințele din perioada respectivă: După cei trei mari poeți de la sfârșitul secolului al XIX-lea, Carducci
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
prima parte a creației motivul păsărilor marchează de obicei trecerea de la un anotimp la altul. Uneori păsările sunt profeții morții și dezolării, iar imaginile ce le au că protagoniste lasă să transpară dorința eului de a se elibera de sentimentul apăsător de întemnițare. Datorită relației cu operele grecești și latinești, incepand cu volumul Poezii noi simbolistică păsărilor se schimbă, ele începând să fie asociate cu amintirile din copilărie (Pe malurile Lambrului, Neagră, râde în portocali coțofana, Seara pe malurile râului Mașino
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
prin postarea și modelarea propriei ființe, reprezentări ale violenței vieții, poeta interpretează acum scene din comedia macabră a extincției"181 : "Azi nu mai scriu versuri, nu mai visez,/ Nu mai tremur, nu mai plâng, nu mai sunt/ Într-o așteptare apăsătoare, m-am îngropat/ În mine însămi ca într-un mormânt.// Coboară un înger în el și mă caută,/ Nu mă găsește și crede că am înviat,/ Doamne, cât de naivi sunt și îngerii ăștia,/ Care, de atâta vreme nu au
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mi s-a făcut urât// Să tot ascult plânsul lor care nu se mai termină,/ Să tot încerc să ies din acest noroi,/ Sătot dau la o parte lespedea asta grea,/ Pe care nu știu cine o pune înapoi//". (Într-o așteptare apăsătoare). Unul dintre principalele argumente ale apropierii de poetica Anei Blandiana, o constituie, în cazul Ilenei Mălăncioiu, prezența unei poetici a căutării de sine și a regăsirii, prin curajul de a spune adevărul. Deosebirea constă în faptul ca regăsirea se produce
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
care există și la Ana Blandiana, ca într-un fascinant drum al reconstrucției interioare, mers înapoi, către origini, reprezintă retragerea în propriul trup, care, în cazul Ilenei Mălăncioiu, nu mai are nimic confortabil, ca la poeta congeneră, ci este unul apăsător, închis. Obsesia aceasta pentru drama propriului trup se estompează vizibil, însă, odată cu avansarea în volume. Astfel încât, "Linia vieții (1982) atenuează duritatea și nuditatea emoției, orientându-se către un bacovianism melodios și morbid (ca în Pasteluri), nu fără tresăriri expresioniste. Elementul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ei, care nu poate fi dezvăluit în termeni exacți și reci. Cred totuși că sînt mai legată de autorul Plumbului decît de ceilalți poeți mari dintre cele două războaie mondiale și pentru că viziunea sa e mai aproape de atmosfera cenușie și apăsătoare a epocii pe care am străbătut-o"194. * La o primă analiză retorică a scrierilor sale, Ileana Mălăncioiu pare greu de înțeles, conducând cititorul către o lume a sumbrului, în care sufletul joacă rolul primordial, în încercarea lui de a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de tipul celui promovat de avangardă sau de suprarealism. Deconstrucția o interpretăm, preluând ideea derridiană, ca pe o reconstrucție, dar nu la nivelul formei, ci la nivelul fondului. În consecință, deconstrucția devine o încercare a poetului, sufocat de contextul ideologic apăsător, de a reconstrui o nouă realitate, fără a o dărâma pe cea existentă deja, ci a o folosi drept fundament și a lucra cu ea și deasupra ei. Reconstrucția unei noi realități interioare ar deveni, astfel, șansa de salvare prin
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Am lungit cuvântul pentru a întări faptul că ediții precum cea publicată de editura Junimea, aflate la granița dintre doct și soft, deschid într-alt mod ochii curioșilor spre marea operă a lui Cantemir: mai cald, mai vivace, mai puțin apăsător. Ne delectăm cu un Cantemir spornic la vorbă, de o curiozitate livrescă și zvonologică nesățioasă, ne aflăm în fața unui cartograf al vieților publice și private, ne lăsăm călăuziți de un cronicar admirabil prin stăpânirea tehnicilor de colaj și colportaj narativ
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
un suspans de o rară intensitate. Fără îndoială mecanismul tensiunii psihologice se manifestă în acel moment și reprezintă cheia succesului emisiunii. Candidatul alege în general să accepte propunerea prezentatorului, preferând un câștig sigur, punând capăt astfel unei tensiuni nervoase devenită apăsătoare. Așteptăm apoi verdictul cutiei. Se înțelege că satisfacția primirii a 50 de mii de euro este strâns legată de suma pe care candidatul nu o va lua. Interesul pentru ce nu avem, și nu pentru ce avem, este un dat
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
mecanism automat de corecție specific. 20.4.4.1. Ce înțelegem prin deficit structural? Deficitul structural, parte a deficitului bugetar, evidențiază calitatea politicilor fiscale, arătînd că majorarea anumitor cheltuieli, posibilă în ani cu creștere economică peste medie, poate fi extrem de apăsătoare în vremuri normale și în cele cu criză economică. Acest tip de deficit există, indiferent dacă economia înregistrează cele mai bune sau cele mai proaste performanțe Este un apel la disciplină și responsabilitate bugetară, indiferent de urcușurile și coborîșurile economiei
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
universul, cei ca mine cu ticăloși în carne și oase! îi mănânc fripți!... Nu-i lipseau ideile, carnetul era pe sfârșite, îi lipseau doar numele celor care-i "strâmbaseră destinul" - și-a fluturat iar mâinile deasupra capului, indicând un univers apăsător, imposibil de definit altfel decât prin imprecizie. Se pensionaseră și făceau sau nu afaceri, muriseră ajunseseră prea mari și erau de neatins, se acopereau unul pe altul, bâjbâise astfel ani de zile, strunindu-și de bine, de rău dorința de
Destin by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/8428_a_9753]
-
sau beatniks, prin atitudini politice mai ferme. Pentru unele instituții de învățământ, mișcările anilor '60 au dus la adevărate catastrofe prin respingerea valorilor tradiționale, a modurilor de viață a vechilor generații și mai ales a societății de consum tot mai apăsătoare. Se promova psihedelismul (gr. ceea ce dezvăluie sufletul), viața liberă, muzica (rock-ul psihedelic, care sugerează efectele drogurilor; la noi, creațiile formațiilor românești Mondial, Phoenix, Sideral). Libertatea universității "a intrat într-un declin dramatic". (12, p. 388) Ceva asemănător se vede
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]