3,180 matches
-
fost ca și cum aș fi fost arsă de soare și cineva mi-ar fi pus apă rece în gură. Am zis „Shalem” și am respirat ușurată după ce atâția ani fusesem amărâtă și nebună. I-am spus fiului meu „Bar-Shalem” și vechea apăsare din piept mi s-a risipit. Am recitat numele mamelor mele și am știut cu toată certitudinea că ele erau de-acum moarte. Mi-am pus capul pe umărul lui Werenro și i-am udat haina în amintirea Leei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să se vadă decît vidul căscîndu-se În locul chipului. Marie țîșni Într-o parte țipînd. - Cine ești? Își Înălță lanterna la timp ca să vadă sinistrul personaj făcîndu-se nevăzut Îndărătul unui stîlp. Încercînd să se stăpînească pentru a putea Învinge senzația de apăsare care o cuprindea, tînăra polițistă scoase revolverul din toc și se Îndreptă glonț spre zona de umbră În care se topise ciudata apariție. Ceva o lovi În spate. Cu respirația tăiată, se răsuci pe călcîie și tresări. În fața ei, același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
voce lipsită de orice expresie. Bătrînii spun că dacă te atingi de morminte, declanșezi mînia morților... - Nu-mi spune că ți-e teamă de un morman de pietre... Dar ea se uita țintă la pietre, Înlemnită. Într-adevăr, fuseseră deplasate. Apăsarea deveni mai violentă. Angoasa, amplificîndu-se insuportabil, Încercă de-a dreptul cu disperare să se agațe de puțina rațiune care rezista În ființa ei. Nimeni din Lands’en nu s-ar fi atins de tumulus, nimeni, afară doar de acela sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cimentată de ură. Ce păcat. Nu era singura care trăgea cu coada ochiului la Gwen. Deși clipa Îndemna la reculegere, numeroși fură cei care pîndiră reacția amantei lui Loïc, dar se obosiră de pomană. Susținută de Philippe, a cărui fermă apăsare pe umăr era mai degrabă un mod de a o rechema la decență decît un gest de compasiune, Gwen Își zăgăzui emoția și se mulțumi să pună cu o mînă tremurătoare pe sicriu o jerbă de flori. Toți tresăriră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
neputință! Lama șișului apăsă și mai tare, mușcînd din carne, PM Începu să se smiorcăie. - Îți jur că e adevărat! urlă el. Dacă ar fi fost pe punctul să nască, nu s-ar fi putut ține după noi! Ryan slăbi apăsarea. Nu-i venea să creadă. - Ai un minut ca să te explici. PM nu mai era În situația de a trage de timp. Vezica lui Îl trădase. - CÎnd marea a atins plafonul grotei, ne-am cățărat cu toții În galeria Îngustă. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
clipa. — Noroc. Nathaniel ridică o sprânceană. Deschid ușa de la bucătărie și îi văd pe Trish și pe Eddie rătăcind prin hol, cu paharele de sherry în mână. — A, Samantha ! Gata ? Lui Trish i se luminează fața de nerăbdare și simt apăsarea unei vine uriașe pentru ceea ce tocmai urmează să fac. Dar nu am nici o altă soluție. Inspir adânc și-mi iau cea mai umană față de-spus-veștile-rele-unui-client. — Doamnă și domnule Geiger. Mă uit de la unul la celălalt, asigurându-mă că mă ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fi aerul proaspăt. Și serile libere. Weekendurile fără sarcini de serviciu. Să-mi fac planuri cu prietenii. Să stau la pub după ce mi-am terminat treaba și să beau cidru, fără să fac sau mă gândesc la nimic, fără nici o apăsare. Chiar dacă îmi oferă statutul de partener egal, asta nu schimbă cu nimic lucrurile. Și nici pe mine. Are dreptate doamna Farley : am înflorit. Nu mai sunt o păstaie goală. De ce-aș vrea să redevin o păstaie goală ? Îmi dreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-i treacă această nemaiîncercată până atunci stare de înflorire. Să se închidă la loc porii care, adineauri, pocniseră bezmetici, să se chirceasă iar în clipa de dinainte de amețeala amăgirii că-și mai simte trupul, să se pogoare din nou în apăsarea nopții trecute, a zilei de ieri, a zilelor de alaltăieri și de din totdeauna parcă, a timpului sec, prăbușit după moartea lui Stelian. Dar miracolul nu venea. Dimpotrivă, chiar și așa, zăcând cu ochii închiși în fotoliu, simțea cum prind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mei. «Îți vreau pula», mi-a zis. «Îmi vrei pula, îmi vrei pula?» bâiguiam printre dinți în vreme ce-mi desfăceam cureaua. «Da», suspină ea și, nerăbdătoare, îmi trase fermoarul blugilor. Îi vedeam sfârcurile întărite ca două butoane a căror apăsare ar fi adus un uragan. Am prins-o de un sân și am simțit carnea ascuțită cedând sub apăsarea palmei mele. A gemut și mi-a înghițit pula zvâcnitoare, privindu-mă cu niște ochi de prădător.” Și, în sfârșit, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mi desfăceam cureaua. «Da», suspină ea și, nerăbdătoare, îmi trase fermoarul blugilor. Îi vedeam sfârcurile întărite ca două butoane a căror apăsare ar fi adus un uragan. Am prins-o de un sân și am simțit carnea ascuțită cedând sub apăsarea palmei mele. A gemut și mi-a înghițit pula zvâcnitoare, privindu-mă cu niște ochi de prădător.” Și, în sfârșit, după câteva pagini: „Epuizată, îmi întindea sperma pe piept, zgâriindu-mi ușurel sfârcurile cu unghiile. Își lingea buzele care străluceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
-i acolo?... Sângele îmi bubuia în urechi. Era atâta liniște că bătăile inimii mă asurzeau. - E cineva acolo? am spus iar. Și când am auzit sunetul unui pas, sunetul unui picior călcând pe gresie, sunetul cărnii moi turtindu-se sub apăsarea întregului trup, care în acea clipă îmi dădea de înțeles că există, că existase de la bun început în spatele cutiilor și că acum era mai aproape de mine cu jumătate de metru, am urlat. Am urlat atât de mult că parcă nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
sau nu se mai făceau deloc, și că nimic nu i-ar putea prilejui, niciodată, o plăcere asemănătoare aceleia de atunci. Și a avut deodată impresia că i se umflă pieptul, că plămânii adună mai mult aer și o ciudată apăsare, care îi tăia mereu respirația, a dispărut pe neașteptate. A fost doar o clipă, dar amintirea ei l-a urmărit ani întregi. Și acum, aici, tolănit în caiac, cu fața spre cer, încerca aceeași senzație, dar dusă la infinit. Putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
secolele VI-V î.H. Caius Plinius Secundus sau Pliniu cel Bătrân (23-79 d.Hr.), istoric, filosof și om de știință roman, autor al monumentalei lucrări Istoria naturală (n. tr.). Plantă euforbiacee, cu tulpina cărnoasă, din care se scoate prin apăsare un suc foarte acru folosit în medicină ca purgativ (n. tr.). „Consiliul Americilor“ (în engl., în orig.). Ceață amestecată cu fum (în engl., în orig.). Compania Minieră a Sudului (în engl., în orig.). Cartiere de cocioabe (în portugheză, în orig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
despre ce-i vorba, zise Rizzardi. Dar dacă unghiul e bun, și așa pare din ce văd eu de aici, atunci criminalul a avut cale liberă drept spre inimă. Nu-i stătea În cale nici o coastă. Nimic. Cea mai ușoară apăsare, cea mai slabă presiune și omul e mort. Rizzardi repetă: — Fie foarte priceput, fie foarte norocos. Brunetti nu putea vedea decât lățimea rănii; habar nu avea de calea pe care ar fi urmat-o Înăuntrul corpului. — Nu-i posibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
apropiindu-se. Femeia ridică privirea la auzul numelui ei și făcu un pas spre el. Când ajunse lângă ea, femeia Întinse mâna și i-o strânse scurt. Părea să fie aproape de treizeci de ani, cu păr brunet-Închis buclat pe care apăsarea chipiului Îl Împingea la spate. Avea ochi castanii, iar pielea Încă păstra bronzul verii. Dacă ar fi zâmbit, ar fi fost și mai frumoasă. În schimb, se uită la el direct, cu buzele strânse Într-o linie dreaptă Încordată, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Trebuia să meargă la ambasadele pe care le slujea spitalul nostru. În Egipt, Polonia, Iugoslavia, și să inspecteze bucătăriile, să se asigure că sunt curate. — Așadar, călătorea mult? — Destul de mult, da. Îi plăcea meseria sa? Fără ezitare și cu mare apăsare, ea spuse: Da, Îi plăcea. O considera foarte importantă. Iar dumneavoastră erați superiorul lui? Zâmbetul ei era foarte mic. Ați putea spune asta, presupun. Eu sunt de fapt medic pediatru; mi-au dat slujba În sănătate publică doar ca să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
aceasta, soldatul fu cel surprins. — N-are nici o logică altfel, nu-i așa? Era doctor, nu? Dacă știa cineva cât de multă treabă din aia să pui Într-o seringă, ea trebuia să știe. Da, așa cred, zise Brunetti, simțind apăsarea lipsei sale de loialitate chiar În clipa când vorbi. Ciudat lucru, totuși, Începu americanul. Dacă nu m-ar fi preocupat atât de mult să-mi fac griji pentru Danny, probabil că mi-aș fi amintit ceva ce să-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
deja cam târziu, a mârâit Amanda, gândindu-se cu jind la fotografiile din broșura de lux care înfățișau apartamentele private ale spitalului; la paturile cu baldachin, ale căror draperii din damasc și magnifice paneluri sculptate ascundeau saltele ajustabile prin simpla apăsare a unui buton și multe alte echipamente de ultimă oră la care NASA abia dacă putea să viseze; la minibarurile retro umplute cu șampanie și la băile uriașe, ca de hotel de lux, dotate cu căzi și kilometri de marmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
care cineva - probabil una dintre puținele persoane cu care Amanda nu se certase - i-o trimisese din America. După părerea lui, șarpele era urât și vulgar, însă, dată fiind situația, Hugo i-a recunoscut evidentele avantaje. Lumina se pornea prin apăsarea unui buton mare, localizat pe capul jucăriei. Așa că Hugo a înaintat pe podeaua camerei, pocnind șarpele la intervale regulate ca să-și lumineze drumul și gândindu-se cu jind la pat. Theo, în schimb, îi dădea înainte cu urlatul. Era clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
s-o poată întreba pe Alice. Oare nu era în stare să născocească nici o metodă prin care s-o poată revedea? Erau atâtea lucruri pe care nu le știa. Privirea aruncată asupra ceasului de la bordul mașinii a fost urmată de apăsarea furioasă a pedalei de accelerație. Avea să întârzie mai mult decât crezuse la nenorocita aia de întâlnire. Au început acum cinci minute, i-a raportat Shauna plină de satisfacție când a trecut prin fața biroului ei. Hugo a ignorat-o, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
facă până când unul dintre rezidenții din Mândrie și prejudecată nu cobora în parcarea subterană în care Hugo se încuiase ca un cretin. Dar de unde să știe că nenorocita de ușă a parcării, care din exterior se deschidea foarte simplu prin apăsarea clanței, avea nevoie de o nenorocită de cheie ca să te lase să ieși, din nou, afară? Și, mai exact, avea nevoie de o cheie pe care el nu o avea. Hugo s-a așezat pe treptele reci din beton, simțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
îți dau fiori... Aici, te simți izolat de restul lumii... întralta, o lume de taină. Iorgu, copilul, privi în jur ca la un miracol și rămase adâncit în gânduri... ca într-un sanctuar, aici se simțea descătușat, despovărat de orice apăsare sufletească... Simțea și vedea totul limpede, ca în oglinda unei ape liniștite... ... Întins pe spate, cu mâinile sub cap, bătrânul Iorgu rămase cu privirea fixă în tavan, pradă gândurilor de demult, apoi, încet-încet, pleoapele îi căzură grele ca niște obloane
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și strânse ochii tare, până la durere... Peste câteva clipe, o deschise din nou tot undeva la întâmplare și citi... ”Trezeste-te! Pentru ce dormi, Doamne?!... RidicăTe! Nu ne respinge pentru totdeauna! Pentru ce îți ascunzi fața si uiți întristarea si apăsarea noastră?! Te rog, Doamne, scapă-mi sufletul... Intoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, pentru că Domnul ți-a făcut bine!... Sufletul meu se topeste în lacrimi, de întristare; întăreste-mă, după Cuvântul Tău!... Omul este ca o suflare, zilele lui
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
duce cu gândul spre românia, unde nu există pentru omul de rând mulțumire mai mare decât să moară capra vecinului. Plecasem din românia pentru că simțeam că mă sufoc. Purtam tricouri cu „i have no future in this country“. Sentimentul de apăsare și de neputință se amplificase În ultimii doi ani de București, culminând cu hotărârea de a căuta o bursă În străi- nătate, nu pentru a pleca definitiv, ci pentru a putea respira o gură de aer proaspăt și a mă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
duce cu gândul spre românia, unde nu există pentru omul de rând mulțumire mai mare decât să moară capra vecinului. Plecasem din românia pentru că simțeam că mă sufoc. Purtam tricouri cu „i have no future in this country“. Sentimentul de apăsare și de neputință se amplificase în ultimii doi ani de București, culminând cu hotărârea de a căuta o bursă în străinătate, nu pentru a pleca definitiv, ci pentru a putea respira o gură de aer proaspăt și a mă scutura
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]