2,765 matches
-
Christie. Scenariul creștin despre adversarul eshatologic își are originea, așa cum am putut constata în primul capitol al prezentei lucrări, în cele câteva capitole‑cheie ale viziunii lui Ioan. Este de ajuns să aruncăm o privire retrospectivă asupra numeroaselor citate din Apocalipsă cuprinse în monografiile lui Irineu și Hipolit pentru a ne da seama de dificultatea în care se află predicatorul nostru atunci când încearcă să vorbească de Anticrist, refuzând să recurgă la una din principalele sale surse de inspirație. Drept urmare, culegerea de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pământul. Acest lucru nu face din Anticristul‑om politic un personaj mai puțin „extra‑terestru”. El va lucra prin semne și minuni, tipul său de acțiune având foarte puțin în comun cu o acțiune politică obișnuită. După cum vedem, respingerea canonicității Apocalipsei îi împinge pe Chiril către un demers teologic presărat de aporii. Ultimii martiri, martiri aparte „Că mare necaz va fi atunci, cum n‑a mai fost de la începutul lumii până acum” (Mt. 24,21; cf. Dan. 12,1) Seria „derapajelor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
eshatologic cu diavolul, care, în acea vreme, se va manifesta fățiș în lume. Această concepție este explicabilă, în parte, prin faptul că la jumătatea secolului al IV‑lea canonul ierusalimitean, sursa fundamentală de inspirație a scenariilor anticristologice anterioare, nu includea Apocalipsa. Ultima carte a Noului Testament este exilată printre scrierile deuterocanonice a căror lectură nu este recomandată. Drept urmare, mai multe episoade ale mitului Anticristului, așa cum apare la Irineu sau Hipolit, au fost abandonate, mitul însuși trebuind să fie reformulat și revalorificat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în vremea distrugerii templului existau în Ierusalim suficient de mulți „iudei circumciși”, adică „sfinți”/„creștini”; pentru aceștia a scurtat Dumnezeu timpul persecuțiilor. Pe parcursul a 51 de capitole, exegetul se ocupă de sistematizarea, cât mai exactă cu putință, a versetelor din „apocalipsele sinoptice” în rubricile rămase libere: venirea lui Isus per Ecclesiam și sfârșitul lumii. Nu este cazul să ne oprim asupra legitimității și fiabilității acestei sistematizări. Oricum, episcopul Hipponei și‑a atins pe deplin scopul, risipind iluzia corespondentului său, aceea de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de testimonia, potrivit următorului plan: Introducere (cap. 1-3): - despre Judecata divină (sens, legitimare); I. Mărturii noutestamentare despre Judecată (cap. 4-20) 1) Mt. 25,31‑41; 2) In. 5,22‑25.28‑29: - prima înviere (succint); - a doua moarte (succint); 3) Apocalipsa lui Ioan (20,1‑6; 21,4): - cele două învieri (amplu dezvoltat); - a doua moarte (amplu dezvoltat); - despre millenium; - cei trei ani și jumătate (eliberarea diavolului); - Gog și Magog; - domnia lui Anticrist; - condamnarea diavolului și cea de‑a doua înviere
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ne propunem să oferim o schiță a acestei eshatologii, cât se poate de clară, menită să servească drept punct de plecare pentru înțelegerea anticristologiei expuse în Comentariul la Epistola întâi a lui Ioan. Referitor la importanța acordată textelor ioanice - Evanghelia, Apocalipsa și Epistola întâi - se impune o altă observație preliminară. Putem spune, fără nici o exagerare, că mai mult de trei sferturi din „materialul de construcție” folosit de Augustin pentru ridicarea edificiului provine din corpusul atribuit prin tradiție apostolului Ioan. Două pasaje
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care marchează așezarea lumii pământești sub stăpânirea aleșilor lui Dumnezeu. Augustin răstoarnă dintr‑o mișcare această ordine a lucrurilor, devenită tradițională, fapt care îl angajează într‑o serie întreagă de ipoteze, chiar tururi de forță exegetice. Procedând astfel, el trădează Apocalipsa care se află la baza întregii sale teorii. Altfel spus, dacă perioada de trei ani și jumătate este deplasată după millenium, aceasta înseamnă, în mod logic, că împărăția sfinților nu coincide, așa cum era scris în Apocalipsă (20,7‑10), cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
perioada dominată de Anticrist ca făcând parte din millenium, atunci ar trebui să admitem un alt paradox, și anume că durata domniei sfinților depășește cu trei ani și jumătate durata înlănțuirii diavolului (cele două perioade trebuie să coincidă totuși, potrivit Apocalipsei). Augustin alege a doua variantă, a cărei legitimitate o demonstrează printr‑o interpretare alegorică sau simbolică (20, 13): Atunci când se spune că preoții lui Cristos și ai lui Dumnezeu vor domni împreună cu el o mie de ani, iar la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și cu Anticrist care este transferat de Augustin din planul exterior al istoriei, în cel interior, al sufletului omenesc. Adversarul nu mai este un agent extern și fizic al răului, ci o atitudine interioară, de ordin fundamental psihologic. Comentariul la Apocalipsă al lui Tyconius, donatist moderat (mort către anul 390), a avut un rol important în constituirea acestei eshatologii non‑apocaliptice a lui Augustin. Deși comentariul nu s‑a păstrat, unele dintre ideile sale au putut fi reconstituite. Tyconius propunea aici
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
anul 390), a avut un rol important în constituirea acestei eshatologii non‑apocaliptice a lui Augustin. Deși comentariul nu s‑a păstrat, unele dintre ideile sale au putut fi reconstituite. Tyconius propunea aici o interpretare ecleziologică și psihologică a simbolurilor Apocalipsei, Anticristul de la sfârșitul veacurilor fiind un fel de sinteză hiperbolică a tuturor anticriștilor prezenți în istoria Bisericii. În concepția sa, orice creștin care acționează împotriva fraților săi este un veritabil anticrist. El face de asemenea distincție între „Biserica septentrională”, a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și psihologizantă. Caracterul eclezial se referă la faptul că o bună parte a scenariului tradițional trece, o dată cu Augustin, în registrul ecleziologiei: realitatea eshatologică poate fi înțeleasă din activitatea de zi cu zi a membrilor Bisericii. O lectură atentă a „micilor apocalipse” cuprinse în evangheliile sinoptice, relevă tripla referențialitate a discursului Mântuitorului. Sunt vizate simultan trei evenimente: distrugerea Templului și cucerirea Ierusalimului de către Titus; sfârșitul lumii; venirea lui Isus per Ecclesiam. Această parusie eclezială, permanentă, modifică radical datele moștenite din tradiția anterioară
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a doua se referă exclusiv la trup și va avea loc la Judecata de Apoi. Această concepție se află la baza unor modificări fundamentale în registrul teologic. Dacă Biserica trăiește deja în millenium, cum se explică atunci existența păcatului? Potrivit Apocalipsei, instaurarea millenium‑ului coincide cu înlănțuirea diavolului. Augustin se vede nevoit să reinterpreteze în manieră proprie datele apocaliptice. El consideră că diavolul rămâne ascuns în timpul millenium‑ului în „adâncul” sufletelor păcătoase, și nu în vreun loc mitic. Cea de‑a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Este neîndoielnic însă că portretul se construiește în jurul unei idei principale - aceea de a exprima violența ieșită din comun a personajului - și că el amintește, în anumite privințe, de capitolul 7 al cărții Daniel (vezi mai jos, interpretarea portretului din Apocalipsa lui Ezdra). 2. Apocalipsa lui Ilie s‑a păstrat în coptă, dar limba originală a fost greaca. Ea cuprinde trei secțiuni de dimensiuni reduse și mai mult sau mai puțin legate între ele: prima vorbește despre post; a doua descrie
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
portretul se construiește în jurul unei idei principale - aceea de a exprima violența ieșită din comun a personajului - și că el amintește, în anumite privințe, de capitolul 7 al cărții Daniel (vezi mai jos, interpretarea portretului din Apocalipsa lui Ezdra). 2. Apocalipsa lui Ilie s‑a păstrat în coptă, dar limba originală a fost greaca. Ea cuprinde trei secțiuni de dimensiuni reduse și mai mult sau mai puțin legate între ele: prima vorbește despre post; a doua descrie confruntarea dintre regele Nelegiuirii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
că Ilie și Enoh vor fi cei care, coborând din nou din cer în chip de duhuri, îl vor distruge pe Anticrist. Adevăratul Mesia va veni după această luptă finală și își va instaura împărăția de o mie de ani. Apocalipsa lui Ilie prezintă un scenariu compus din mai multe elemente inedite, un scenariu care îmbină viziunea mesianică iudaică și eshatologia creștină. Fiul Nelegiuirii constituie o aluzie clară la un mesia iudeu, războinic, care va dobândi puterea, va încerca să se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
exclusă o aluzie la revolta lui Bar Kokhba. Se impune, de asemenea, menționat faptul că numele lui Isus nu apare niciodată în această apocrifă, nici cel al Anticristului. Contextul teologic amintește de o controversă legată de identificarea adevăratului Mesia. 3. Apocalipsa lui Ezdra conține o secțiune eshatologică redusă ca dimensiune - capitolul 4, 25‑43 -, dar care interesează subiectul nostru. Versiunea care ni s‑a transmis datează de la jumătatea secolului al IV‑lea și a fost redactat în greacă, probabil în Siro
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Degetele „ca niște coase” amintesc de „ghearele de aramă” (ibidem); în fine, talpa picioarelor este și ea uriașă, căci fiara de la Dan. mânca „și sfărâma, iar resturile le călca în picioare” (Dan. 7,19). 4. Vedenia lui Ezdra este corespondentul apocalipsei cu același nume. După cum am spus mai devreme, în această scriere se afirmă limpede că misiunea rânduită Anticristului de Dumnezeu este de a‑i pune la încercare pe sfinți: „Nu după multă vreme, Anticristul va fi într‑adevăr eliberat, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care este cel dintâi în neascultarea lui Dumnezeu; nasul ca un hău, căci va fi prăpastia pierzării păcătoșilor; gura sa monstruoasă, căci va spune lucruri nemaiauzite; în fine, nu va avea genunchi deoarece este incapabil de rugăciune și supunere. 5. Apocalipsa apocrifă a lui Ioan, redactată în greacă, în secolul al V‑lea (cea mai târzie datare), relatează o descoperire petrecută pe muntele Taborului. Ioan îi adresează lui Isus diferite întrebări legate de sfârșitul lumii, despre înviere și Judecată. În ceea ce privește subiectul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ani ca trei luni, trei luni ca trei săptămâni, trei săptămâni ca trei zile și trei zile ca trei ceasuri, iar aceste trei ceasuri ca trei clipe”. În fine, portretul Anticristului realizat de autor seamănă foarte mult cu cel din Apocalipsa lui Ezdra. Cu toate acestea există două elemente inedite: părul monstrului ca „niște țepi”, iar ochiul stâng „ca al leului”. Cele două comparații urmăresc să evidențieze caracterul violent și războinic al personajului (să ne amintim că prima fiară de la Dan
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
adevăr, acest mit redă un episod semnificativ al sfârșitului lumii, ale cărui etape sunt greu, chiar imposibil de stabilit sau de prevăzut cu exactitate. Cele două cărții pe care se sprijină anticristologia primelor secole, mai precis Cartea lui Daniel și Apocalipsa sunt cărții profetice prin excelență și nu trebuie pierdut din vedere că atât Irineu, creatorul mitului, cât și „biograful” cel mai meticulos al Anticristului, Hipolit, sunt în același timp doi dintre cei mai înfocați apărători ai canonicității scrierii ioanice. În
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
din poporul tău care au rămas și care vor fi aflați în țara mea cea sfântă. Atunci când el va începe să nimicească mulțimea de popoare adunate, el va ocroti poporul care a mai rămas și îi va arăta minuni nenumărate. Apocalipsa siriacă a lui Baruh (de asemenea, secolul I d.Cr.) oferă o altă mărturie despre această tradiție, într‑o formă foarte inedită. În capitolul 77, Baruh hotărăște să trimită două epistole evreilor deportați, una Babilonului, alta în țara în care trăiesc
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Ioil, și Avdia, și Iona, și Naum, și Avacum, Sofonie, Agheu, Zaharia și Maleahi, care se mai chemă și îngerul Domnului”. Pe scurt, Commodian recurge la o veche tradiție iudaică, ai cărei martori cei mai importanți sunt 4 Ezdra și Apocalipsa lui Baruh. Această tradiție a cunoscut cel puțin trei metamorfoze de‑a lungul vremii. În Biblie (2Rg. 1‑7), cele zece triburi din Regatul de Nord au fost deportate de Salmanasar, din pricina nelegiuirii lor. Este vorba deci de o pedeapsă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Toc125451220 \h 29 HYPERLINK \l " Toc125451224" „Mica Apocalipsă” a lui Marcu PAGEREF Toc125451224 \h 39 HYPERLINK \l " Toc125451225" Epistola 2 Tesaloniceni PAGEREF Toc125451225 \h 42 HYPERLINK \l " Toc125451226" Epistola întâi a lui Ioan PAGEREF Toc125451226 \h 48 HYPERLINK \l " Toc125451227" Apocalipsa lui Ioan PAGEREF Toc125451227 \h 52 HYPERLINK \l " Toc125451233" Didahia PAGEREF Toc125451233 \h 68 HYPERLINK \l " Toc125451234" Epistola lui Barnaba PAGEREF Toc125451234 \h 71 HYPERLINK \l " Toc125451235" Urcarea la cer a lui Isaia PAGEREF Toc125451235 \h 72 HYPERLINK \l " Toc125451236
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Ioan PAGEREF Toc125451227 \h 52 HYPERLINK \l " Toc125451233" Didahia PAGEREF Toc125451233 \h 68 HYPERLINK \l " Toc125451234" Epistola lui Barnaba PAGEREF Toc125451234 \h 71 HYPERLINK \l " Toc125451235" Urcarea la cer a lui Isaia PAGEREF Toc125451235 \h 72 HYPERLINK \l " Toc125451236" Apocalipsa lui Petru PAGEREF Toc125451236 \h 77 HYPERLINK \l " Toc125451237" „Demonii” din scrierile lui Iustin, modele și precursori ai Anticristului PAGEREF Toc125451237 \h 82 HYPERLINK \l " Toc125451238" Sinteza și concluzia capitolului PAGEREF Toc125451238 \h 88 HYPERLINK \l " Toc125451239" Capitolul II. HYPERLINK
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
95 HYPERLINK \l " Toc125451245" Figura Anticristului și structura mitului PAGEREF Toc125451245 \h 99 A. HYPERLINK \l " Toc125451246" Anticristul tiran de la sfârșitul istoriei PAGEREF Toc125451246 \h 103 HYPERLINK \l " Toc125451247" Anticristul și Roma PAGEREF Toc125451247 \h 109 HYPERLINK \l " Toc125451248" Mărturia Apocalipsei lui Ioan PAGEREF Toc125451248 \h 110 HYPERLINK \l " Toc125451249" B. Anticristul magician și pseudotaumaturg PAGEREF Toc125451249 \ h 112 HYPERLINK \l " Toc125451250" Simon Magul PAGEREF Toc125451250 \h 112 HYPERLINK \l " Toc125451251" Marcu, precursor al Anticristului PAGEREF Toc125451251 \h 113 HYPERLINK \l
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]