3,161 matches
-
forts" [ibidem, p.111]. "Le ministre, voyant cette faveur, aurait tout fait pour l'avancement de l'homme que Madame distinguait ainsi" [Barbey D'Aurevilly, Le Rideau cramoisi, în Leș Diaboliques, p.33]. 204 Spre sfârșitul românului, Clorinde ajunge la apogeul carierei sale, ea își realizează cu succes ambițiile: "Clorinde était alors dans un épanouissement d'étrangeté et de puissance. Elle restait la grande fille excentrique qui battait Paris sur un cheval de louange pour conquérir un mari, mais la grande
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
și Carlo Betocchi au oferit interpretări în spiritul secolului XX; propunându-și să evidențieze exemplaritatea versurilor leopardiene, ele se distanțau de tonul și subiectul analizelor rondești.122 Elaborat în primele două decenii ale secolului trecut, curentul ermetic a ajuns la apogeu în anii treizeci patruzeci și în paginile publicației florentine 'Campo di Marte', aflate sub conducerea lui Alfonso Gatto și Vasco Pratolini. Revista ce reînnoda firele discursului european al 'Solăriei' i-a reunit pe Montale, Giuseppe De Robertis și pe alți
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
opinii ungarettiene din Al doilea discurs despre Leopardi par să anunțe acea poetica a cuvântului formulată de Oreste Macrì în studiul introductiv la volumul quasimodian Și pe data e seară. Ele privesc efortul de a-l elabora, care a atins apogeul în arta vocabulei reificate specifice lui Salvatore Quasimodo: tensiunea lirica e plasată în interiorul imaginilor, în interiorul cuvintelor (....), în taină (...), acolo unde bâjbâim în căutarea adevărului.131 Cât privește cuvintele împrumutate de Ungaretti de la Leopardi în perioada 1920-1925, afirmă Gilberto Lonardi, ele
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
unul dintre cei mai importanți exegeți ai ermetismului, al faptului că legătura dintre curentul ermetic și Leopardi poate fi întărită și de ascendentele poeziei quasimodiene în Canturi.187 2.5.3. Declinul Ermetismului Atunci cand curbă ascendentă a ermetismului a atins apogeul și a început să coboare dat fiind faptul că, treptat, deschiderea preconizată a literaturii către public nu mai tolera modurile criptice prezența lui Leopardi a devenit mai puțin vizibilă.188 Deja în anul 1943 Giancarlo Vigorelli condamnă deschis într-un
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a înțeles să le subordoneze eului liric. Uneori desacralizarea morții duce la multiplicarea imaginii ei și la folosirea metonimica a termenului cu înțelesul de dispariție. În scrierile leopardiene în care dragostea și moartea sunt adevărate protagoniste, impetuozitatea poetului romantic atinge apogeul. Aceasta nu se regăsește însă la Quasimodo, temperat de experiență literară a poeților crepusculari și decadenți cunoscuți de el. Tema antică a dragostei și stingerii, ajunsă în creația quasimodiană de sine stătătoare după ce a trecut prin filtrul traducerilor (Safo) și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
republicii. Leopardi nu îl vede în postura de tiranicid și îi justifica gestul violent prin existența unui scop mai înalt: restabilirea vechilor orânduiri. Sinuciderea lui Brutus confirmă însă faptul că iluziile antice nu pot renaște. Tragismul acestei idei leopardiene atinge apogeul în convingerea că este imposibil să reconstruim fericirea originilor (Giorgio Barberi Squarotti, "Leopardi e gli eroi antichi", Leopardi e îl mondo antico, cît., pp. 226-227). Într-o scrisoare din 26 aprilie 1819 adresată lui Pietro Giordani (Epistolario, cît.), poetul mărturisește
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
K. Marx a distins un anumit număr de moduri de producție: modul de producție sclavagist; modul de producție feudal (cu varianta sa asiatică); modul de producție capitalist și modul de producție socialist. Fiecare din aceste moduri cunoaște o creștere, un apogeu și, cu excepția ultimului, un declin ce merge pînă la o criză terminală. Dacă în analiza forțelor de producție lupta fundamentală este cea a omului contra naturii, în analiza relațiilor de producție lupta fundamentală e cea dintre om și om, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
unui sistem, care, dacă e depășită, începe să producă randamente descrescătoare, și atunci se pune problema unei "simplificări superioare", standardizînd, rutinizînd și "îmblînzind" elementele complexe. Fiecare sistem economic are un anumit ciclu de viață, cuprinzînd mai multe faze: de creștere, apogeu, declin și criză, fiecare cu caracteristicile, obiectivele și prioritățile sale. Ei bine, complexitatea este maximă cînd sistemul se află la apogeu. De asemenea, eficiența sa. După un punct de maximum, cresc costurile, gestiunea lor devine excesivă și începe declinul. Sistemul
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
și "îmblînzind" elementele complexe. Fiecare sistem economic are un anumit ciclu de viață, cuprinzînd mai multe faze: de creștere, apogeu, declin și criză, fiecare cu caracteristicile, obiectivele și prioritățile sale. Ei bine, complexitatea este maximă cînd sistemul se află la apogeu. De asemenea, eficiența sa. După un punct de maximum, cresc costurile, gestiunea lor devine excesivă și începe declinul. Sistemul trebuie să treacă pe un alt nivel, pentru a supraviețui. Noul ciclu se va relua pe un plan superior, spiraloid. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
piața locală, coborînd de la 85.000 afgani pentru un dolar la 51.000, după patru săptămîni de conflict, în timp ce mărfurile alimentare s-au ieftinit spectaculos în bazarurile din Kabul sau Kandahar... În acest timp, volatilitatea piețelor financiare americane a atins apogeul, toată lumea vinde și cumpără la bursă cu o frenezie parcă fără noimă, în timp ce încă 415.000 de salariați americani au fost concediați, ridicînd rata șomajului la 7,4 %. Ca să nu mai vorbim de costurile umane și materiale, de psihoza declanșată
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
condusă de unități ale Pentagonului. Un asemenea dezechilibru este un fenomen unic în istoria contemporană, și aceasta în condițiile în care, în afara actelor teroriste, nu există o amenințare militară credibilă împotriva S.U.A.. Așadar, America este foarte puternică, se află la apogeul puterii sale. "Dar cum spunea Petre Țuțea istoria nu iartă: americanii vor îmbătrîni și ei." Mai nou, americanii au început să se întrebe ce caută în Irak și să se gîndească acum să ceară sprijin O.N.U. (!!!) pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
să-l înlocuiască cu o altă mînă de fier, cum ar fi generalul Ashfaq Kyani. S-ar putea astfel ca americanii să mai adauge una la lungul lanț de greșeli din politica lor externă. Oricum, George W. Bush a atins apogeul neputinței sale arogante și cinice. Într-o discuție cu ziaristul Ron Suskind de la New York Times, iată ce spunea recent președintele american: "Voi credeți că soluțiile vin din analiza judicioasă pe care o faceți realității observabile. În realitate, lumea nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
a conturat pornind de la datele obținute prin utilizarea Dicționarului limbajului poetic eminescian. Concordanțele prozei antume (coord. D. Irimia). 17 Același fenomen de analiză reciprocă a funcționării se petrece și pe parcursul descâlcirii painjinișului ilizibil în linii coerente, directoare. Dezordinea a atins apogeul, motiv pentru care se simte nevoia unei întâmplări drastice, care să proiecteze, fie și brutal sau neașteptat, omul modern in illo tempore. 18 "Omul cel veșnic" este imaginea intertextualității, iar "șirul de oameni trecători" înseamnă intertextele. 19 Dumitru Irimia " În loc de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Povestea lui Arthur Gordon Pym din Nantucket și The Journal of Julius Rodman/Jurnalul lui Julius Rodman. Ambele opere duc înclinația autorului american către misterul morbid (transformat, în buna tradiție romantică europeană, în sursă de creație estetică exemplară) la un apogeu artistic, constituindu-se în repere fundamentale (în ciuda preferinței criticii mai degrabă pentru epicul poesc scurt!) ale literaturii de peste Ocean. Pym, romanul exotic și prin excelență simbolic al lui E.A. Poe, este o parabolă despre relația complicată existentă între realitate și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pe mare. Ulterior, ascuns în cala lui Grampus și avînd insolita experiență a captivității alături de cîinele Tiger, el oferă imaginea unei personalități din ce în ce mai formate. Instinctul de supraviețuire, împreună cu inteligența sa pragmatică și abilitatea creării deprinderilor sînt remarcabile. Ele vor atinge apogeul în timpul foametei de pe Grampus, pentru a intra într-un deznodămînt al maturității stabile odată cu experiența de pe Jane Guy, al cărei jurnal de bord ne arată un profesionist complet, radical schimbat în comparație cu novicele de la bordul lui Ariel. Distingem aici natura de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în partea a doua a textului, cu cel care fusese la început. La un moment dat, el a luat o nouă identitate, intrînd în conturul unei naturi schizoide. Cine este acest nou narator melvillian, întrerupt, s-ar părea, chiar la apogeul transformării sale? Pentru a răspunde convingător la întrebare trebuie să spunem mai întîi cu claritate cine este Bartleby, omul care oferă prilejul unei asemenea tranformări. Marea majoritate a interpretărilor critice, oferite, în timp, lui Bartleby converg spre posibila diatribă marxistă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
sau Helena/Elena 1950 (în această ficțiune istorică, Împărăteasa Elena găsește Crucea Răstignirii la capătul unor tribulații de destin colectiv). Întoarcerea la Brideshead, publicat în 1945, aduce concepția epică (ramificată psihologic și etic) a lui Waugh la un fel de apogeu, punînd în mișcare un mecanism de construcție imens, menit să canalizeze totul spre o ultimă, gigantică epifanie. Autorul și-a caracterizat romanul (considerat de majoritatea criticilor un opus magnum), ca pe un apogeu al operei, un artefact subtil, care se
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a lui Waugh la un fel de apogeu, punînd în mișcare un mecanism de construcție imens, menit să canalizeze totul spre o ultimă, gigantică epifanie. Autorul și-a caracterizat romanul (considerat de majoritatea criticilor un opus magnum), ca pe un apogeu al operei, un artefact subtil, care se ocupă de o temă neobișnuită, numită "the operation of Grace"/"lucrarea Providenței". Mai precis, Waugh spune că vom descoperi aici "actul unilateral de iubire, prin care Dumnezeu cheamă sufletele la Sine". Inclusă de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
conduse de Hannibal și de amînare a confruntării militare propriu-zise. Aidoma lui "Cunctator", fabienii nu urmăreau o ciocnire politică directă cu inamicii conservatori, consi derînd, invers și, desigur, mult mai adecvat decît Marx, că instituțiile capitaliste nu-și atinseseră încă apogeul dezvol tării în Anglia proaspăt industrializată. Ei mizau, dimpotrivă, pe lupta lentă, de "educare" treptată a maselor. Wells se arată dezamăgit, chiar de la debutul activității lui în organizație, de această politică de "așteptare" a colegilor stîngiști (printre care sînt și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și-a asumat inițial literatura ca pe un hobby, remarcîndu-se ulterior printr-un talent genuin, neinfluențat de sofisticata gîndire critică a începutului de mileniu trei. În fine, Lodge se află cumva la sfîrșitul carierei, în timp ce Grandes nu a atins deocamdată apogeul ei. Și totuși, ultimele romane traduse la noi (în 2006), din operele celor doi prozatori, Home Truths/Crudul adevăr și, respectiv, Castillos de cartón/ Castele de carton , irump dintr-o temă comună a "triun ghiului amoros", așa-zicînd, ca necesitate de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în 1509, cînd, după moartea lui Henric (Tudor) al VII-lea, protagonista devine pentru scurt timp într-adevăr (numai două luni), datorită morții regentă pentru nepotul Henric al VIII-lea. Epicul se oprește în 1845 tocmai pentru a subli nia apogeul acestei inițiatoare de veritabil "matriarhat" politic în Albion (continuat, cum spuneam, de străneapoata Elisabeta I). Intersant îmi apare stilul confesiv (puternic introspectiv!) al cărții redactate la persoana întîi, în forma unui jurnal intim. Philippa Gregory a găsit astfel paradigma ideală
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
dar falimentul spiritului", p.260; din rațiuni obscure, îl bănuiești pe Eugenides că se află în spatele observației). De aceea, în ultimă instanță, The Virgin Suicides este un roman despre destrămarea lumii închise (a suburbiei americane), care și-a trăit propriul apogeu cultural cu decenii în urmă. Intuim aici, desigur, un posibil mesaj al tragediei mute, criptice, oculte și iconice (ca un ritual voodoo), trăite de fetele Lisbon, dar și o eventuală sugestie biografic-psihanalitică, asociabilă (re)surselor creatoare subli minale, ale lui
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
neurale diferite sînt responsabile pentru emoții și, respectiv, pentru rațiune, identitatea emoțională a indivi dului fiind una, iar identitatea lui rațională fiind cu totul altceva, așa cum trupul și sufletul rămîn două entități ultimativ disjuncte (o tradiție culturală, ce își are apogeul în romantism, susține practic aceeași ipoteză!). Descartes credea că mintea (suprapusă, filozofic, cu un așa-zis "centru al sufletului", reperabil noțional, de asemenea, ca "intelect" sau "rațiune") își are sediul într-o glandă minusculă, cunoscută, pe atunci, sub numele de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cele din urmă și protagonistul înțelege că a ajuns practic "dispensabil" (înțelegem că fusese membru, fără acordul său, într-un grup ultrasecret al Securității Statului, axat pe lichidarea mafio ților de prim rang). În stare de transă (un fel de apogeu al halucinației generale care se dezvoltă pe parcursul între gului roman), în ziua cînd trebuia să-l predea pe Mișa expediției polare (prin coincidență macabră, chiar ziua cînd "cruciulița" lui, deja "aprobată", trebuia să fie "executată"), scriitorul se prezintă el însuși
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Nabokov, devenit artă pură. Dacă ar fi să conceptualizăm emoția în cauză, emoție, desigur, estetizată, ar trebui probabil să vorbim despre tensiunea erosului interzis, despre presiunea ireductibilă a sexualității nepermise. Volumele care au adus o astfel de "stare" auctorială la apogeu literar sînt amintita Lolita și chiar mai tulburătoarea, din unghiul tematicii ne-canonice, Ada or Ardor: A Family Chronicle/Ada sau Ardoare: O cronică de familie (1968). Capodopera din 1955 ne oferă un protago nist descompus identitar de apăsarea propriilor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]