198,134 matches
-
m-ar mira să fi scuipat de-a binelea, în ciuda noilor reguli de igienă impuse de JEK. - Ce-ați pățit, Fiodor Vasilievici? întreabă Anna, care mestecă ceva deasupra plitei. Anna, scumpetea de ea, are privirea tot atât de limpede pe cât de rău arată arpacașul din cratiță. Mă instalez la masă și expun vederii tuturor amploarea dezastrului: talpa străpunsă dintr-o parte în alta de cuiul care iese pe dincolo. Plozii s-au oprit din alergat și rânjesc uitându-se la laba piciorului meu
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
cuiul care iese pe dincolo. Plozii s-au oprit din alergat și rânjesc uitându-se la laba piciorului meu pe dalele stricate. Anna a luat troașa pe care o răsucește între degetele ei atât de fine, încât o fac să arate ca un condur. - E o întâmplare, Fiodor Vasilievici, concluzionează ea în cele din urmă. O pură întâmplare că acest cui a apărut tocmai acolo, sub talpa dumitale. Dacă este ceva ce nu admit în această viață este întâmplarea, hazardul. Camera
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
o întâmplare, Fiodor Vasilievici, concluzionează ea în cele din urmă. O pură întâmplare că acest cui a apărut tocmai acolo, sub talpa dumitale. Dacă este ceva ce nu admit în această viață este întâmplarea, hazardul. Camera prost luminată, arpacașul care arată cumplit, nasul încovoiat al hoaștei ăsteia de Gladkina, mai treacă-meargă, dar nu hazardul! Kusok, care trebăluiește lângă geam a pus capăt discuției. A luat troașa din mâinile Annei, a scos un clește și a smuls cuiul cu o mișcare scurtă
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
i se mișcă în grămada ei de fasole. Deși Kusok l-a apucat cu cleștele, cuiul a rămas drept. L-am rostogolit un moment înainte și înapoi în palmă, mulțumit. De mult n-am mai văzut un cui care să arate așa de bine, nici măcar ruginit! Mă întreb unde l-or fi găsit plozii... Am pus cuiul aici, pe masă și îmi ocupă privirea. Iată un cui care scapă administrației, îmi spun plin de satisfacție, reușind până la urmă să-mi încalț
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
precizia maniacală a tatălui meu. Am tăiat sfoara cu cuțitul și pânza a căzut la pământ. Înfiptă în ramă e o mică agățătoare de metal, exact ce trebuie ca s-o prind în cuiul meu. Kusok a venit. I-am arătat scaunul, tabloul, peretele. A dat din cap cu un mic mârâit. Picioarele lui sunt de o agilitate surprinzătoare. Și eu înainte, mă cățăram în echilibru pe un scaun, pe schele, pe grinzi. Oriunde trebuia dat cu pensula. Stăteam pe ultima
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
goliți și inerți, ca frunzele moarte, îngrămădite de vânt în unghere ferite...". Le refuză pâinea nu din orgoliu... ci din necesitate. Daniele, prietenul căruia nemții îi uciseseră nevasta, fratele, părinții, nu i-a refuzat. "...a scos o pâine, le-a arătat-o acelor larve și a pus-o pe pământ". Dorința de a-i vedea târându-se, înfrânți, e mai puternică decât hrana. Scena, care putea să cadă în patetic, inspiră, din toți porii, oboseală. Memorabilă este șederea la Starîe Doroghi
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]
-
adaptează noul loc în care-și duc traiul, la formele vechi. Obiceiurile formate în primul lagăr se perpetuează și în pseudolibertatea post-nazistă. Bursa neagră nu mai este acum (doar) un mijloc de supraviețuire, ci și o formă de a-și arăta talentul în arta comerțului. Cel mai inventiv se dovedește a fi Cesare, conaționalul lui Primo Levi. Cu o seringă ruginită umple rația de pește pe care o vinde sau o schimbă cu alte produse. Metoda lui ingenioasă i-ar fi
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]
-
la care se înhamă autorul. Ajutat, ce-i drept, de personaje-naratori și documentariști care recuperează viața altor personaje, într-un joc al simetriilor seducătoare, cu ironie scripturală încorporată. Deși simulează completa detașare (obiectivare) a istoriografului sau cronicarului, Mihai Giugariu se arată mereu cooperant cu cititorul, enunțând o seamă de didascalii pentru uzul acestuia din urmă, menite să justifice fie opțiunea pentru anumite proceduri stilistice, fie să anticipeze, când și când, evoluții epice paroxistice, fie să prețuiască savoarea amănuntelor. Adevărul e că
În căutarea rădăcinilor pierdute by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12230_a_13555]
-
și de bun simț, la emisiunea-maraton de la Realitatea Tv, moderată de neobositul Robert Turcescu. Păcat că George Pruteanu și Adrian Cioroianu - invitați la aceeași emisiune - nu au reușit să-și dea seama de acest amănunt și tot timpul și-au arătat colții spre PSD-ul reprezentat de Victor Ponta părând un excelent posibil figurant pentru un film de Sergiu Nicolaescu - astfel că eforturile lui Robert Turcescu și ale lui Iuliu Wincler de a creea o atmosferă destins-colocvială, nu prea s-au
" Români de români" și la TVR1 - cu felicitări by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12224_a_13549]
-
fi vândut probabil o sută de mii de exemplare, dar travaliul creator ar fi fost complet, iar cheltuielile publicării, inclusiv de promovare (King este promovat ca pasta de dinți antitartru) ar fi redus substanțial profitul. Studiile de sociologie a lecturii arată că tirajul este un indice aproximativ al numărului de cititori reali, din două motive: fie un exemplar dintr-o carte e citit de mai mulți cititori, fie cumpărătorii nu citesc cartea până la capăt. Publicând capitolele pe măsură ce erau plătite, King nu
Microdiscursuri în parcul literar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12252_a_13577]
-
neslăbit disociativă, cît și într-o expresie susținut ironică, de-o personalizare bătătoare la ochi. Astfel putem vorbi de Cornel Regman ca de un personaj. Unul cu profunde rădăcini poporane, megieș pe tărîmul relativ nou al exegezei, așa cum am mai arătat și altădată, cu prodigiosul humuleștean, cu istețul Fiu al Pepelei și cu părintele erudit-facețios al }iganiadei, din al cărui ținut de altminteri se trage. Rostirea sa dispunînd, așa cum se cuvine, de multe vocabule neologistice și subtile modulații reflexive, se descoperă
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
și de aparențe masochiste a scriitorilor valoroși se află astfel tot mai mult condamnată la elitism structural, adică la captarea unui public de dimensiuni tot mai reduse. O literatură concomitent valoroasă și stenică din punct de vedere moral nu se arată deocamdată la orizont. Indiferent de preferințele noastre, de aspirații sau deziderate, literatura secolului XX s-a compus primordial într-un orizont al angoasei. A vedea în această stare doar un reflex al realităților înconjurătoare ar fi simplist. E foarte probabil
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
oprește în buzunarele particulare ale clientelei politice oficiale. Oricum, țara din care o treime a forței de muncă a ales exilul nu are nevoie de diagnostice suplimentare pentru a i se determina nivelul economico-social. Peisajul rural românesc, arhaic și mizer, arată ca după o catastrofă naturală recentă, iar aspectul majorității orașelor sugerează degradarea lentă. Plecînd de aici, o mare literatură poate începe. Prin forța lucrurilor, ea nu va putea fi optimistă, dar va afișa probabil o evidentă vitalitate stilistică. Dacă Revoluția
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
expresiei - iată pentru literatură un cuplu providențial! Rareori materia umană românească, subiect etern al literaturii noastre, a atins o pregnanță comparabilă cu cea din România anului 2004. Nu ne rămîne decît să așteptăm, îndurerați, capodopera: îndurerați, pentru că viața din jur arată așa cum arată, dar încrezători - pentru că nu ne-au mai rămas drept soluție și speranță decît operele spiritului. Asta pînă cînd nu va fi reintrodusă cenzura, iar anul 2004 nu ne va apărea drept un paradis pierdut.
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
pentru literatură un cuplu providențial! Rareori materia umană românească, subiect etern al literaturii noastre, a atins o pregnanță comparabilă cu cea din România anului 2004. Nu ne rămîne decît să așteptăm, îndurerați, capodopera: îndurerați, pentru că viața din jur arată așa cum arată, dar încrezători - pentru că nu ne-au mai rămas drept soluție și speranță decît operele spiritului. Asta pînă cînd nu va fi reintrodusă cenzura, iar anul 2004 nu ne va apărea drept un paradis pierdut.
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
texte blazate cu ei și experiențele lor psihedelice, tinerele scriitoare care vorbesc despre vaginul lor la persoana a treia, certurile culturalilor, bibliotecarele care citesc Codul bunelor maniere fără să îl aplice, textele literare în care vrei cu tot dinadinsul să arăți cît ești de deștept și cît ai citit".
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12226_a_13551]
-
Virgil Nemoianu este din capul locului un eveniment editorial. Iar Editura Brumar (care de o bucată de vreme îi răsfață pe cititorii de poezie cu apariții bibliofile de un desăvîrșit bun-gust) a fost și de această dată la înălțime. Cartea arată splendid și apariția ei (ca și a celorlalte din această colecție) demonstrează, o dată în plus, că sînt mincinoși profeții care se întrec în a anunța moartea poeziei. Duminica lui Arcimboldo este o carte eveniment, scrisă de un poet ale cărui
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]
-
se și descotorosească de iritantele datorii financiare, ba încă fără să i se aducă nimănui mâhnitoare jigniri prin neavenite întrebări, cu atât mai bine. Este dovada că trăim într-o lume a tactului și a gingășiei față de sensibilitatea semenului. Cum arată, în saci bancari, cincisprezece mii de miliarde de lei, în bancnote și în monedă, în câte dube ar trebui transportați și în câte încăperi ar încăpea bănișorii aceștia, ce s-ar fi putut face cu ei într-o societate în
Cinsprezece mii de miliarde de fulgi de zăpadă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12251_a_13576]
-
senzații izolate, nu viață". Contează, desigur, o argumentație mai strânsă, explicită, dar G. Călinescu preferă să repete la intervale imprevizibile această repulsie față de exprimarea unei subiectivități nesemnificative, înglodată în senzații pasagere și afecțiuni obscure. Jurnalul de călătorie al lui Stendhal arată - după părerea criticului - "că marele creator a fost întotdeauna un memorialist mediocru", pierdut într-o "perfectă ariditate și insensibilitate față de lucruri" (p. 45, taxat aspru ca "simplu notes prozaic" încă o dată, la p. 257). Logica inutilității unei astfel de experiențe
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
În toate cazurile triumfă în cele din urmă un convenționalism steril, neproductiv în planul semnificațiilor, triumfă minciuna de a declara că diaristul scrie doar pentru sine când se vede bine că scrie pentru un public scontat. Orice încercare de autoanaliză arată că "evenimentele intime importante sunt indescriptibile și că cei care țin jurnale pun pe hârtie fapte exterioare fără însemnătate" (p. 255). Într-o însemnare din 1946, G. Călinescu se arată sceptic și față de dezvăluirile corespondenței: "Râd și de valoarea ce
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
că scrie pentru un public scontat. Orice încercare de autoanaliză arată că "evenimentele intime importante sunt indescriptibile și că cei care țin jurnale pun pe hârtie fapte exterioare fără însemnătate" (p. 255). Într-o însemnare din 1946, G. Călinescu se arată sceptic și față de dezvăluirile corespondenței: "Râd și de valoarea ce se pune pe corespondență. În ea pot fi falsificații, scăpând oricărui control viitor posibil, cu o aparență de verosimilitate perfectă" (p. 270). Împrejurările mărturisirilor călinesciene probează, totuși, faptul că scriitorul
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
mai cuminte e să scriu despre fictiva madam Valsamaky, născută Farfara. De altfel, numai ea trăiește pentru mine" (p. 316-317). Reticența va fi învinsă (e adevărat), la insistențele colegilor, dar nu fără a mai penaliza o dată egolatria și a-și arăta preferința pentru sublimarea specifică marii creații. Opresc aici extrasele, considerând suficiente frazele de blamare a unei subiectivități colaterale operei de ficțiune. G. Călinescu merită recitit pentru acest avertisment oportun: "Va trebui o nouă educare a artistului în vederea obiectivității. Cu cât
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
pe an, într-un tiraj limitat de 1000 de exemplare, așteptat cu emoție de prietenii fideli, admiratorii constanți și cititorii marelui poet, acest prim număr al Caietelor Athanor, elegant și curat în toate ale sale, hârtie, literă, tipar impecabil se arată de acum înainte a fi locul ideal și prilejul fericit pentru noi al unor întâlniri de excepție și cu efecte benefice, în timp, pentru cultura noastră, cu texte rare, inedite, manuscrise și fotografii din arhiva Fundației "Gellu Naum", documente, scrisori
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12249_a_13574]
-
Interioare austere, o contemplare inspirată, o privire lansată pe mari distanțe, acoperită la un moment dat cu o fâșie de pânză neagră, imagini cu epică fascinantă, în care prietenia și dragostea, petrecerea timpului, plimbările singur și în grup, toate îl arată ca dintotdeauna pregătit pentru armonie și libertate, pentru poezie, vis descifrat și transcris. într-o ultimă imagine din această serie, apare într-o ipostază de vis cu însăși Lygia, perechea sa frumoasă și extraordinară în totul ca însuși poetul care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12249_a_13574]
-
versuri nemuritoare. Au fost oameni ai scrisului care făcură epocă... Acum, nu numai că mulți din ei nu pun cine știe ce pecete asupra timpului, dar te mai și plictisesc cu fel de fel de baliverne, plus indestructibilul, semidoctul lor deci... Cum arătam la început, substanța scrisului sclipitor nu a pierit totuși la noi. Neamul vrăjitorilor, stirpea fermecătorilor mânuitori de mărgele de sticlă nu s-a stins. Sărmana noastră limbă română, maltratată de antropoizi, greu articulată, are încă norocul ei, cu efectele strălucite
G.Călinescu, gazetar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12261_a_13586]