KorAP: Find »[drukola/base=arabă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...57 58 59 ...62 >

1,535 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

mătăsii și asprimea lânii, aurul prinților și lanțurile robilor. Degetele mele au înlăturat mii de văluri, buzele mele au făcut să roșească mii de fecioare, ochii mei au văzut orașe stingându-se și împărății pierind. Din gura mea vei auzi araba, turca, dar și castiliana, berbera, ebraica, latina, precum și italiana vorbită, căci toate limbile, toate rugile îmi aparțin. Eu, însă, nu aparțin nici uneia. Eu sunt doar al lui Dumnezeu și al pământului, și la ei mă voi întoarce într-o zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
noastră, ea s-a abătut asupra evreilor. Spre marea ei nefericire, Sara avea dreptate. * * * În perioada jumada-thania din acel an, la trei luni de la căderea Granadei, crainici regali au venit în centrul orașului ca să proclame, în sunet de tobe, în arabă dar și în castiliană, un edict al lui Ferdinand și al Isabelei, care decreta „ruperea definitivă a oricărei relații dintre evrei și creștini, ceea ce nu poate fi adus la îndeplinire decât prin expulzarea din regatul nostru a tuturor evreilor“. De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
părere. — Ești sora mea și ai să mergi să-ți iei lucrurile chiar acum, ca să vii după mine! Încurajat de schimbarea de atitudine a Wardei, tatăl meu s-a apropiat și a spus: — Este soția mea! A spus-o în arabă, apoi într-o castiliană stâlcită. Juan l-a pălmuit zdravăn, expediindu-l în noroiul drumului. Mama începuse văicăreala ca o bocitoare, în vreme ce Warda țipa: Nu-i face rău! S-a purtat întotdeauna frumos cu mine! Este soțul meu. Soldatul, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
oferit unul câte unul darurile, care i-au făcut mare plăcere, apoi i-am întins poemul lui Khâli, pe care l-a dat unui secretar ca să i-l citească, punând să i se traducă fiecare cuvânt, căci nu cunoștea bine araba. A venit ora mesei, pe care o așteptam cu nerăbdare, căci burta mi-era goală de dimineață - nu mâncasem decât câteva curmale. Ni s-a adus carne de oaie friptă și fiartă, înfășurată în foi de aluat foarte fin, ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
o curte mică. În mijloc era un cal, frumos, dar scund, pe care stătea călare o superbă călăreață cu pielea întunecată și cu chipul descoperit. — Această tânără sclavă este darul stăpânului pentru poemul tău. Are paisprezece ani și vorbește bine araba. Noi îi spunem Hiba. Apucă frâul și mi-l puse în mână. Am tras de frâu, cu ochii ridicați spre ea, neîncrezători. Darul meu mi-a zâmbit. Copleșit că întâlnisem un senior atât de curtenitor și de darnic, m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
fiecare gest. I-am înmânat darurile lui însoțite de cuvintele cuvenite, iar ca încheiere, i-am povestit despre minunata mea surpriză. Ajuns la acest punct al istorisirii, unchiul meu s-a posomorât. — Ți s-a spus că sclava asta vorbește araba? — Desigur, și am putut să verific acest lucru pe drumul de întoarcere. — Nu mă îndoiesc. Dar, dacă ai avea mai mulți ani în spate și mai multă înțelepciune, ai fi înțeles altceva din cuvintele secretarului. Oferirea acestei sclave poate fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
curat; pentru plățile mici se folosesc melcișori cauris, niște scoici provenind din Persia sau din India. Îmi petreceam zilele preumblându-mă printre tarabele din suk, vizitând moscheile, străduindu-mă să stau de vorbă cu orice persoană care știa câteva vorbe în arabă și notând uneori seara, în camera mea, cele observate, sub privirea admirativă a Hibei. Caravana noastră trebuia să rămână o săptămână la Tombuctu, înainte de a se deplasa spre Gao, reședința lui Askia, ultima etapă a călătoriei noastre. Numai ca, din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
un om cu pielea neagră, trăsături fine și barbă albă ca un colier în jurul chipului, care a recunoscut-o pe dată pe soața mea, în pofida celor zece ani scurși, și care a strâns-o la piept. Mi se adresă în arabă, spunând că se simte onorat să-mi ofere găzduire în umila lui locuință. Hiba mi-l prezentă ca fiind unchiul său din partea tatălui; despre mine, spuse că eram stăpânul ei, ceea ce era desigur adevărul gol-goluț, dar nu mai însemna absolut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
anume. În timp ce mi le reaminteam, glasul lui Nur îmi ajunse la urechi, trist, dar demn: — Prințul urzește planuri în palatul său, fără să știe că tot atunci, într-o cocioabă, degetele unui meșteșugar îi țes deja lințoliul. Rostise cuvintele în arabă, dar cu acel accent circazian pe care îl recunosc pe dată toți cairoții, deoarece este cel al sultanilor și al ofițerilor mameluci. Mai înainte ca eu să fi putut răspunde, negustorul se întorsese, oferindu-i un preț: — Șaptezeci și cinci de dinari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
poftit să-l urmez. Întrevederea se încheiase. Discuția putea începe, într-o altă încăpere, cu consilierii. Abia de am participat. Rolul meu era acela de a reprezenta, nu de a negocia, cu atât mai mult cu cât discuțiile, începute în arabă, au continuat în limba turcă, limbă pe care o cunoșteam prea puțin înainte de șederea mea la Roma. Am reușit totuși să culeg o informație de o extremă gravitate, datorită erorii unui consilier. „Nimic nu e mai rău pentru om decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
se întinseră în fața noastră. Cât ai clipi, ne-am pomenit înconjurați de vreo zece bărbați înarmați cu săbii și pumnale, printre care i-am recunoscut imediat pe cei doi vecini de la masă. Unul dintre ei scuipă câteva exclamații într-o arabă stâlcită; am priceput totuși că nu trebuia nici să vorbim, nici să ne mișcăm dacă nu voiam să fim străpunși pe loc. În clipa următoare, eram azvârliți pe jos. Ultima imagine pe care o mai țin minte este aceea a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
bine, dar în care mă exprimam cu dificultate. Și-a impus atunci să vorbească rar și, cum îmi exprimam politicos părerea de rău pentru neajunsul pe care-l îl reprezenta ignoranța mea, a răspuns, foarte curtenitor: — Nici eu nu cunosc araba, vorbită totuși jur-împrejurul Mediteranei. Ar trebui să vă prezint și eu scuze. Încurajat de atitudinea sa, am rostit cât am putut mai bine câteva cuvinte în italiana populară, adică în dialect toscan, de care am făcut împreună haz. După care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Există totuși obiceiuri pe care le voi deprinde în timp. Mai cu seamă acela pe care îl au europenii de a se adresa interlocutorului spunând „dumneavoastră“, de parcă ar fi mai mulți, sau „domnia ta“, de parcă ar fi o femeie absentă. În arabă, se spune „tu“ la toată lumea, prinț sau servitor. Diplomatul făcu o pauză, nu atât pentru a cugeta, mi se părea mie, cât pentru a da mai multă solemnitate cuvintelor ce aveau să urmeze. Stătea pe unicul scaun din încăpere și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
eram tot îngenuncheat, ținut astfel cu intenție de noul meu stăpân, care nu-mi dădu voie să mă ridic decât după ce florentinul îl scosese afară pe răpitorul meu. Pentru ei, audiența se încheiase. Pentru mine, ea abia începea. Într-o arabă foarte împestrițată cu întorsături de frază castiliene, înterpretul îmi transmise: — Un om de artă și cărturar instruit este întotdeauna binevenit în preajma Noastră, nu ca slujitor, ci ca protejat. Este adevărat că sosirea dumneavoastră în această locuință a avut loc împotriva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
că ținea să-mi continuu, cu același zel, studiile și predarea. A luat apoi de pe masă o carte minusculă pe care a depus-o ca pe o ostie pe palma mea deschisă. Deschizând-o, am descoperit că era scrisă în arabă. — Citește cu voce tare, fiule! M-am executat, răsfoind paginile cu nesfârșite precauții: — Carte a rugăciunii ceasurilor... încheiată în 12 septembrie 1514... în orașul Fano, sub egida Sanctității Sale papa Leon... Protectorul meu mă întrerupse cu glas tremurător și nesigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
din clipa aceea, în ciuda ceremoniei pe care tocmai mi-o impusese. Faptul că un om atât de puternic, atât de venerat de creștinătate în Europa și pretutindeni, se putea lăsa covârșit astfel de emoție la vederea unei minuscule lucrări în arabă ieșite din atelierele vreunui tipograf evreu, iată ceva ce mi se părea demn de califii de dinainte de perioada decadenței, ca de pildă al-Maamun, fiul lui Harun al-Rașid, fie ca Atotputernicul să le dăruiască mila Sa și unuia, și celuilalt! Când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
de acest lapsus. — Vreau să zic de cardinali. Trebuie să procedăm cu mare prudență, să așteptăm ocaziile favorabile, să vedem cum acționează francezii, venețienii și celelalte puteri creștine. Voi doi veți face echipă împreună. Leon cunoaște acum limba turcă, pe lângă arabă; îi cunoaște mai cu seamă pe otomani și modul lor de a gândi și de a acționa; a fost chiar în solie la Constantinopol; Francesco știe totul în legătură cu politica Noastră și poate negocia în numele Nostru. Mai adăugă, oarecum ca pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
olandez despre care Guicciardini îmi vorbise deja: Erasmus. Acesta îi sugerase ideea nebunească pe care el și-o însușise. Era vorba de pregătirea unui uriaș lexic în care fiecare cuvânt să figureze într-o sumedenie de limbi, printre care latina, araba, ebraica, greaca, germana din Saxonia, italiana, franceza, castiliana, turca și multe altele. În ce mă privește, m-am angajat să furnizez părțile arabă și ebraică pe baza unei lungi liste de cuvinte latinești. Tipograful se exprima cu o ardoare emoționantă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
pe care nu le-am mai putut controla. Mai întâi, răzmerița țăranilor din Saxonia, născută din învățămintele lui Luther și pe care am fost nevoiți s-o condamnăm și s-o înăbușim. Iar acum, distrugerea Romei. Rostise primele cuvinte în arabă, apoi continuase în ebraică, limbă pe care o știa mai bine. Un lucru era sigur: nu voia ca soldații care-l însoțeau să-și dea seama de îndoielile și de remușcările lui. Mi se părea chiar atât de stingherit în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
la Medina, considerată ca fiind începutul erei musulmane (16 iulie 622). 2 A noua lună a calendarului islamic, perioadă de post care presupune abstinența zilnică de la hrană, băutură, fumat și raporturi sexuale, de la răsăritul pînă la apusul soarelui. 1 În arabă, Alhambra înseamnă citadela roșie. 1 Piață, tîrg, în arabă. 1 Ziua sfîntă de odihnă la musulmani. 1 Palatul de vară al regilor mauri, la Alhambra. 1 Jurist sau teolog musulman. 1 Băi publice la orientali. 1 Metaforă care folosește cuvîntul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
iulie 622). 2 A noua lună a calendarului islamic, perioadă de post care presupune abstinența zilnică de la hrană, băutură, fumat și raporturi sexuale, de la răsăritul pînă la apusul soarelui. 1 În arabă, Alhambra înseamnă citadela roșie. 1 Piață, tîrg, în arabă. 1 Ziua sfîntă de odihnă la musulmani. 1 Palatul de vară al regilor mauri, la Alhambra. 1 Jurist sau teolog musulman. 1 Băi publice la orientali. 1 Metaforă care folosește cuvîntul latin „carmen“ însemnînd „cîntec“. 1 Fiecare capitol din Coran

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599

minute de mers prin suburbiile israeliene, se găseau într-o altfel de țară. Clădirile erau făcute din aceeași piatră de culoare ternă pe care o văzuse și la Ierusalim, dar aici erau mai prăfuite, uitate de lume. Indicatoarele erau în arabă și în engleză: Fabrica de Automobile Al-Rami, Banca Islamică Al-Aqsa. La un colț de stradă văzu un mănunchi de scaune împletite, din trestie, în care se lăfăiau niște tineri cu țigări subțiri între buze. Mobila era de vânzare. Ocolind gropile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Vreau să-mi spuneți numele acela. Nu-l va afla altcineva, vă asigur. Verifică ortografia de două ori, asigurându-se că toate literele erau corecte, conștientă că nu era loc de eroare. Îi mulțumi negociatorului palestinian și închise. —Știi ceva arabă, Uri? —Puțină. —OK. Ce înseamnă nas tayib? —E foarte simplu. Înseamnă un om bun. Sau, dacă ar fi să traducem în germană, un Gutt man, nein? Capitolul 21 Londra, șase luni mai devreme Henry Blyth-Pullen bătea în schimbătorul de viteze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
prin cameră. Afară, Salim aprindea din nou lanterna, luminând un perete plin de panouri care explicau expoziția de la Bet Alpha. Scoase un tub de spray cu vopsea și coloră zidul cu graffiti roșu, calm, fără să se grăbească. Scrise în arabă: „Israelul nu va avea parte de pace decât atunci când va avea Palestina parte de dreptate. Bet Alpha nu se odihnește până nu se odihnește Jeninul“. Terminându-și treaba, se întoarse la ceilalți trei, care erau acum dincolo de ușa muzeului. Le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
o făcu să tresară. Ridică privirea și văzu un bărbat într-un costum albastru spălăcit, cu o față lunguiață, osoasă și un păr îngrijit, care devenea acum din negru argintiu. Femeia se întoarse și cei doi începură să vorbească în arabă. Îi explica ce s-a întâmplat, arătând din când în când către Maggie. Acum ești în siguranță, spuse el, aruncându-i un zâmbet care o neliniști. Se întoarse cu spatele și Maggie îndrăzni să respire din nou; nu-l voia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]