1,758 matches
-
de chin, dar i-a născocit mreje, pentru a nu scăpa cumva din vraja lui. Dacă n-ar fi iubit durerea, n-ar fi avut nevoie să născocească iadul - utopie a suferinței. Și dac-a preferat uneori cu mai multă ardoare raiul, a făcut-o pentru fantasticul lui, pentru garanția de irealizabil - o utopie estetică. "Evenimentele" istoriei ne arată însă clar ce a luat el în serios... De mult nu mai trăiesc în moarte, ci în poezia ei. Te topești așa
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
am idei, ci obsesii. Idei poate avea oricine. Nimeni nu s-a prăbușit din cauza ideilor. - Defectul tuturor oamenilor este că așteaptă să trăiască, deoarece n-au curajul fiecărei clipe. De ce n-am pune în fiecare moment atâta pasiune și atâta ardoare încît fiecare clipă să devină un absolut, o eternitate? Toți învățăm să trăim după ce nu mai avem nimic de așteptat, iar când așteptăm nu putem învăța nimic, fiindcă nu trăim în prezentul concret și viu, ci într-un viitor fad
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a trăi. Se afirmă cu totul greșit că devine cineva pesimist în urma unei deficiențe organice, în urma unor slabe posibilități vitale. În realitate, nimeni nu devine pesimist dacă n-a avut anterior atât elan încît să fi dorit viața cu o ardoare pasionată, chiar dacă această ardoare n-ar fi intrat în conștiința respectivului. Ulterior, procesul de devitalizare se întîmplă ca o urmare a depresiunilor. Orice deficiență în pesimism este consecutivă depresiunilor. Căci numai la un om cu elan, cu aspirații și cu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cu totul greșit că devine cineva pesimist în urma unei deficiențe organice, în urma unor slabe posibilități vitale. În realitate, nimeni nu devine pesimist dacă n-a avut anterior atât elan încît să fi dorit viața cu o ardoare pasionată, chiar dacă această ardoare n-ar fi intrat în conștiința respectivului. Ulterior, procesul de devitalizare se întîmplă ca o urmare a depresiunilor. Orice deficiență în pesimism este consecutivă depresiunilor. Căci numai la un om cu elan, cu aspirații și cu pasiuni, depresiunile au acea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un mister în care să te inițiezi. Pentru a fi psiholog trebuie să fii atât de nefericit, încît să pricepi fericirea și atât de rafinat, încît să poți deveni oricând barbar; iar disperarea în care trăiești să aibă totdeauna atâta ardoare, încît să nu știi dacă trăiești în pustiu sau în flăcări. Proteic, polimorf, pe cât de centripet, pe atât de centrifugal, formele vieții să se combine în tine atât de multiplu și atât de complex, încît extazul pe care-l vei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu prin întreținerea constantă a flăcărilor unei misiuni? Și în zborul evreilor în istorie, ele par a le fi ars mai mult tălpile decât aripile, căci altcum nu s- ar explica graba lor în timp, frenezia fiecărui moment de viață, ardoarea pământească, dorința de a nu pierde nici o comoară de-a pământului sau de-a rata vreo plăcere sublunară. Dacă un singur moment în evoluția lor evreii erau lipsiți de furia mesianică, dispăreau pe loc. Prezența lor milenară trebuia să-i
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care nu este o glorie, ci un capitol important de evenimente și oameni, legați prin toate aparențele, iar nu printr-o destinație esențială. Lipsește Angliei geniul colectiv, mistica dinamică a totalității unui neam. Exclusivismul ei insular n-are nimic din ardoarea unui spirit colectiv fanatic. Nominalismul logic a dus, practic, la individualismul exagerat, care iarăși n-are coloritul mistic pe care l-a avut pe vremuri în Germania. Prin aspectele ei, Anglia a putut fi mare; ei îi lipsește totuși sensul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pe culmi, astăzi n-am fi trecut pragul istoriei? Românii n-au devenit pănă acum pozitivi și creatori, deoarece în procesul de autodepășire și de autonegație ei n-au urcat decât o singură treaptă. Va trebui o nebună intensificare a ardorii noastre, pentru ca viața să devină foc, elanul nostru vibrație infinită și toate ruinele noastre simple amintiri. Ar trebui cu toții să ne gândim solemn la această realitate: România este o țară fără profeți, adică o țară în care nimeni n-a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de ani și așa va trebui să nu ne mai trăim miile ce vor urma. Numai furia devenirii este vitalizantă. Cine se abandonează ei cu pasiune, până la prostie sau până la isterie, este imposibil să fie înghițit de timp. Căci o ardoare exasperată în devenire te scoate - prin forța patimii - în afară de timp. Aș vrea ca România să zbârnâie de freamăt și din inimă să-și facă un cuptor. Nu există altă scăpare de subistorie, adică de timpul nostru pierdut. Resemnarea noastră de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ea dovedește ce intensități poate să atingă voința de lichidare a unui dezastru național, înscris în sânge. Până când ne vom mai proiecta golurile noastre în vidurile Romîniei? De-am fi dezvoltat o pasiune infinită și de ne-am fi revărsat ardori ascunse, viața noastră n-ar fi fost o serie de începuturi ratate, aveam și noi reazemul gloriei, și mărirea ne era o consolare, iar nu aspirație vagă. N-am interiorizat decât resemnarea și de aceea nu știm ce înseamnă acumulările
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Decât însă o bunăstare nesemnficativă, mai bine o ruină con brio. Cine nu trăiește apocaliptic destinul României nu înțelege nimci din ceea ce trebuie să devenim. Fiecare ar trebuis ă ne sfâșiem pe imperativul devenirii noastre. Când s-ar spune că ardoarea, și nu omenia, este însușirea de căpetenie a României, mi-aș încrucișa brațele și aș aștepta să lunec cu ea automat spre glorie. Sau pasiunea, focul, elanul și chiar teroarea... Franța este opera entuziasmului, mai mult decât a raționalismului și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
iluziile. Defectul utopiilor este că au încercat să elimine din viață ceea ce are ea mai durabil: tragedia. Omul a făcut însă tot posibilul pentru a amâna paradisul terestru. Și a reușit peste așteptările lui. Dacă l-ar fi dorit cu ardoare, atunci n-ar fi refuzat așa de ușor utopiile. Nu este vorba numai de cele socialiste, ci de orie gen de utopie. Marxismul și-a făcut un titlu de glorie din a fi rupt cu tradiția utopică a socialismului. Poate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cineva. România se va salva de la această mizerie, ea însă nu va putea scăpa niciodată de echivocul culturilor intermediare, ci va rămâne indecisă, la zona de mijloc între culturile mari și cele mici. O Spanie a sud- estului Europei, fără ardoarea și farmecul ei romantic, dar cu același nivel istoric. Și fără un Cervantes, care să ne descrie un Don Quijote al amărăciunilor noastre... III România și-a dat seama de ea însăși numai în secolul trecut, și nu în începuturile lui
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
atribuie un loc foarte mare politicului. Nu există, după economic (care e de fapt un sclav al lui), un domeniu care să aibă mai mult caracterul de a fi în lume decât politicul. Imanentismul lui explică de ce sufletele pline de ardoare religioasă, adică arzând de dorința de a ieși din lume, l-au disprețuit și au văzut, cu drept cuvânt, în activitatea politică preocuparea, dar mai ales tentația, ce te leagă atât de mult de pasiunile și vanitățile pământului. Între religie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Efortul care trebuie cerut acestei țări nu poate fi comparat decât cu acel ce l-au pretins bolșevicii Rusiei. O țară se ridică pe renunțări, pe infinite renunțări. Dacă toți am suferi pentru România cu o pasiune care ar însemna ardoare și durere, nu știu până unde ar sări din mers această țară și câte cadavre ar lăsa în urmă. Nu pot vedea destinul României decât patetic. Pentru țările rămase în urmă, nu există salvare printr-un ritm normal. Cu oameni
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
scuturată de o dictatură și de un elan colectiv, infinitul negativ al acestei psihologii să fie convertit în infinitul pozitiv care este eroismul. Duioșia și visarea prelungită care se mlădie pe lungimile timpului și pe întinderile spațiului trebuie "săltate" în ardoare și fanatism. De la infinitul negativ al dorului, la infinitul pozitiv al eroismului este drumul pe care trebuie să-l străbată sufletul românesc, pentru a nu amorți învăluit în umbre. Aceasta este problema psihologică a României. O mișcare politică n-are
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
oficiale, manifestând interes pentru o limbă „moartă” (pe teritoriul României, desigur). Destinul Îmi 5 era pecetluit. Urma să devin un vajnic dascăl de țară, plin de nostalgii și frustrări, alinat eventual de tescovina producție proprie și porcul personal, crescut cu ardoare undeva În spatele casei. Adică, În termenii limbii Marelui Will, pe care o studiasem cu atâta aplomb, un perfect loser. Malin Tăcu avea o elegantă nativă care Îl făcea să pară mult mai matur decât vârstă de licean la care l-
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
teama și îi dă ghes. Nimic nu egalează în splendoare o masă cu tăblie vărgată din lămâi de Libia montată pe un picior de fildeș. Când aude de un asemenea obiect, parcă-și pierde mințile și și-l dorește cu ardoare. Nici o sumă de bani nu i se pare prea mare pentru a-și satisface pofta. Nebunie! spune nevastă-sa. Fie. E nebun. Dacă nebunie poate fi o modă care echivalează, la bărbați, sminteala femeilor pentru perle. Că nici Plotia nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
podium acoperit cu pânză imprimată cu hieroglife, două coroane, două tripoduri, un sarcofăgel gen ora sfârșitului, un tron, un fotoliu stil 1600, fals, patru scaune desperecheate gen banchet servit la șeriful din Nottingham, lumânări, lumânărele, lumânăroaie, totul plin de o ardoare foarte spirituală. În fine, intră șapte novici În sutănele roșii cu torțe, apoi preotul oficiant, care pare să fie directorul de la Picatrix - și-l mai chema și Brambilla, zeii să-l ierte - cu niște valtrapuri roz și oliv, și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și imemoriali. Dar se cere un pubis feminin, care să nu intercaleze corpi cavernoși Între osul iliac și mașină și să nu fie la mijloc materie erectilă, ci numai piele, nervi, oase, Învelite Într-o pereche de jeanși, și o ardoare erotică sublimată, o frigiditate malițioasă, o dezinteresată adaptabilitate la sensibilitatea partenerului, un gust de a-i Înteți dorința fără să suferi excesul celei proprii: amazoana trebuie să scoată flipper-ul din minți și să se bucure anticipat de faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
reluări din Please, Sir. 0000000000000000000000000000ți-o aduci aminte pe domnișoara Hunter, Bruce. De la școala primară din Penicuik. Sigur Îți amintești de cât de crud se purta cu tine. Era femeia uscată ca un băț și pipernicită care te victimiza cu o ardoare mult mai intensă decât sadismul nonșalant pe care Îl manifesta față de ceilalți elevi. Părea atât de personal. Uneori te lua deoparte, te zgâlțâia și Îți șuiera În ureche, — Știu cine ești Robertson. Știu totul despre tine, băiat malefic și rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
reflectă ea încrezătoare, se putea întâmpla din nou. Într-un final, Kara se ridică și ieși pe coridorul întunecat, gândindu-se că, indiferent de cât talent ar putea avea ca artistă, îi lipsea acea aptitudine pe care o dorea cu ardoare: să poată să o transporte în mod miraculos pe mama ei în locul acela în care inimile se umplu cu combustibilul afecțiunii, ars călduros pe tot parcursul anilor hărăziți de Dumnezeu. În locul unde mințile rețin perfect fiecare capitol din istoriile bogate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
dându-i culoare și vibrație, senzație și fluiditate. Faceți din metaforă ,,modul de a visa al umanității”. Imprimați o anumită cadență frazei, căci muzicalitatea ritmului ridică sufletul ascultătorului în regiuni de plenare euforii. Dacă șlefuiți frazele cu meșteșug și cu ardoare, veți da stilului o savoare ciudată, precum și un aer de puternică originalitate. Faceți ca între realitate și imaginație să transpară vălul culturii, refuzați ornamentul gratuit și, mai ales, dați compoziției voastre acel aer misterios care să rezulte în primul rând
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
inventivitate care se manifestă adesea în priceperea de a minți cât mai credibil posibil, în a da replici pompte, uneori chiar obraznice și în a o juca pe extrovertita. Îmi doream cu orice preț să reușesc în viață cu o ardoare indescriptibila și pentru asta exersam din greu. Reușisem să mă împac cu proveniență mea rurală, eram chiar mândră de aceasta . Plecarea la oraș însemnase pentru mine o schimbare de decor, dar nu și de mentalitate. Viața la țara își avea
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
un minut dezinvolt. Ultimile ei cuvinte au fost: - Mai lasă-mă puțin, nu sunt încă gata.Tot mai am nevoie de tine. Nu era o simplă rugăminte, era pur și simplu o parte din ea care și-l dorea cu ardoare al ei și numai al ei. El se duse la fereastra și privi de sus orașul învăluit în întuneric. - Ce mai vezi? îl întreabă ea. - Nimic. E doar un vagabont nocturn care scotocește prin gunoaie. Ea lua iarăși binoclul și
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]