4,072 matches
-
o privire nerăbdătoare și slobozi semnalul caedere, tăiați! Signum manipularis se ridică spre cer, și în clipa aceea cei optzeci de soldați din fundul pâlniei puseră mâna pe scuturi. La semnalul lui Errius, signum-ul se aplecă în față, iar mâna argintie arătă direcția. — Soldați, sunt alături de voi! Errius se alătură centuriei. Linia de genieri dispăru repede în spate, fiecare fiind tras înapoi de balteus. Cei din fundul pâlniei înaintară imediat, înfruntând dușmanul. Ieșind din front, cei optzeci de soldați păreau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
loviți de centuria care înainta. Primele rânduri străbătură frontul barbar în câteva clipe, ajungând în spatele hoardei, în timp ce genieri, care se aflaseră în ultimele rânduri ale centuriei din fundul pâlniei, își reluau poziția inițială. La un semn al lui Antonius, mâna argintie a signum-ului se roti cu o sută optzeci de grade; la fel făcură și soldații, tăcuți, disciplinați, înfruntându-i pe quazii care se repezeau din nou spre ei, dar acum erau dezorientați, încercuiți. După schimbarea direcției, centuria din fundul pâlniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mergeau în fața purtătorilor frunzelor de palmier erau neliniștite, înspăimântate chiar; expresiile lor sumbre contrastau cu atmosfera de sărbătoare. La fel de încruntați erau atleții care practicau pugilatul sau pankration și gladiatorii ce veneau în urma lor cu capul descoperit; coifurile lor aurii sau argintii, împodobite cu pene colorate, erau duse de tineri care mergeau alături de ei. Gladiatorii își țineau capetele ridicate, pentru ca publicul să le vadă chipurile. Cortegiul era încheiat de un drapel de soldați din milițiile urbane. Valerius oftă, privind spre cerul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să te cunosc! Plăcerea e de partea mea, Înălțimea-voastră! După ce am făcut cunoștință cu Regina, piticul i-a explicat ce se întâmplase cu portalul și apoi ne-am pus pe treabă. I-am ajutat să confecționeze frunzele ruginii, bruma cea argintie și stropii de ploaie. Când toate lucrușoarele au fost gata, am mers la portal, dar am realizat că nu am nicio modalitate de a ajunge înapoi acasă, ceea ce m-a întristat profund. Dar la un moment dat, Regina, văzându-mi
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
vopsiți pentru a căpăta coloarea cenușie, cum vântul se pregătește de plecare, cum gerul își lustruiește toate armele cu care o să atace celălalt tărâm și, nu în ultimul rând, cum se produc fulgii de nea mii și mii de steluțe argintii, toate frumoase, dar toate diferite, fiecare cu farmecul său. Este o muncă foarte migăloasă și necesită multă răbdare, însă, sub îndrumarea fulgușorului și a ajutoarelor sale, am contribuit și eu la confecționarea lor. După un timp am ajuns în biroul
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
Sampath privi hotărât la lumea înfrunzită care îl înconjura, încercând să-și liniștească inima care-i bătea nebunește. Se concentră asupra felului în care briza trecea prin frunziș, ca o mână ce mângâie blana întunecată a unui animal ca să descopere argintiul de dedesubt. Pinky simți dintr-odată un val de rușine pentru fratele ei. — Dă-te jos din copacul ăla - întregii familii îi e rușine, spuse ea cu amărăciune. — Hai, vino jos, Sampath, te rog, exclamă bunică-sa. O să ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de fiecare dată când îi vedea fața pândind dintre frunze, își amintea de ziua în care se născuse, nașterea sa amestecându-se în mintea ei cu furtuna cea mai sălbatică la care fusese martoră, cu sfârșitul foametei și cu miracolul argintiu al ploii. Acolo, în mijlocul haosului, chipul fiului ei exprima o seninătate rară, cufundarea într-o lume diferită de cea în care se născuse. Gătea doar pentru Sampath, lăsând-o pe Ammaji să se ocupe de masa pentru restul familiei, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
scânci Pinky, unde mă duc eu vine și ea. Se întoarse și-și privi încruntată fratele. Tu de ce te bucuri așa tare să le vezi? Cum să nu se bucure? Un cârd întreg de fețe interesate, negre și cu margini argintii, îl priveau drăgăstos dintre frunzele unui copac învecinat. — Nu ți-am zis, Pinky, că nu te urmărește nimeni, îi repetă domnul Chawla. Dar ce știa el despre atributele deranjante ale acestor maimuțe? — Așteaptă și-ai să vezi, spuse Ammaji, lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
să se descurce fără ele. Toată distracția ar dispărea din viața sa: necăjitul, jocurile, comportamentul lor obraznic - lipsa de rușine și farmecul lor revoltător... Privi copacul ce reprezenta un cămin atât de bun. Crengile sale netede și spațioase, de un argintiu întunecat, care se întindeau până departe în noduri și curbe răsucite și mănunchiuri delicate de frunze. Cât de important devenise pentru el. Aici, așezat nici prea sus și nici prea jos, văzuse pentru prima oară lumea extrem de limpede, cu zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
un sfrâncioc, un grangur, o privighetoare himalaiană, un papagal... Gătise o veveriță, un porc spinos, o mangustă, toate păsările sălbatice pe care le putuse găsi în zona aceea, peștii cei mici din pârâu, melcii cu cochilie rotundă care dungau cu argintiu frunzele, cosașii care săreau și țopăiau, aterizând cu bufnituri în frunziș, asemeni picăturilor de ploaie. Neobosită, căuta o nouă plantă, un nou fruct de pădure, o nouă ciupercă sau lichen, mucegai sau floare, dar totul în jur i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
-i ridice piciorul și să și-l pună pe creștete, cerându-i binecuvântarea. Aceste zile în întorseseră stomacul pe dos, acum că toată treaba nu mai era făcută cu inima ușoară, ci devenise meschină și complicată. Privi către cer. Aerul argintiu al înserării părea că se distilează în învelișul dur de pește care se fierbea încet în fața lui, în blana prăfuită a primatelor care stăteau lângă el în copac, încă neștiind, se pare, ce comploturi și ce planuri se țeseau împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
gura îi era ca un trandafir de pe glazura unui tort... Da, își zise, era exact ca un tort de aniversare, un tort de aniversare roz cu alb... Perlele din urechi, de la gât și de la încheieturi erau ca micile bile decorative argintii. Deschise gura și o privi fix. Peste tot prin cameră, surorile și mătușile lui, bunica și mama, se înghionteau. Fata asta picase la toate examenele pe care le dăduse vreodată, era adevărat, dar avea ea ceva, nu-i așa? Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
jos. La patul său dureros de gol. Dar, stați! Pe pat zăceau un fruct de guava, un singur fruct care era mult, mult mai mare decât celelalte; mai rotund, cu baza în formă de stea, uscat... Era înconjurat de maimuțele argintii, care îl priveau cu fețele lor de cărbune. Pe o parte avea un semn maroniu, mai mult un semn din naștere... — Stai, chirăi Ammaji. Dă-mi fructul ăla. Stai! Sampath! Sampath! Dar Maimuța de la Cinema ridicase ea însăși fructul înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
lungul crengilor și sunetul unei furtuni iscate dintr-odată umplu aerul când maimuțele săriră peste gard în pădurea de cercetare a universității, unde vârfurile copacilor se clătinau cuprinse parcă de un vârtej, calea maimuțelor către munți indicată de un tremur argintiu printre pini, de un tremur al crengilor și frunzișului. Păsările din pădure zburară și se împrăștiară alarmate, țipetele lor amestecându-se cu vocile de dedesubt în aerul plin de satin rosu, albastru și negru, de penele aurii și arămii ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mare și neagră a oprit lângă hotel. Era făcută din crom și aur. Geamul a coborât și s-a ivit o mână cu douăsprezece inele care îmi făcea semn. — Cum erai îmbrăcată? Purta un corsaj negru încheiat între picioare, ciorapi argintii și pantofi aurii. — Purtam o rochiță albă pe care o am din copilărie. Îmi ajunge până aici. Încă nu-mi pusesem chiloții, pentru că tocmai mă îmbrăcam după baie. — Și ce ai făcut? A traversat camera și s-a așezat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
strălucească, dar printre rozeuri și albastruri se strecura o peliculă de verde, o nuanță de avocado, care înveselea paloarea bolnăvicioasă a orașului... Purtam cel mai bun costum - un gri închis cu dungi subțiri, albe. În plus, abordam o cravată lată, argintie, legată cu un sănătos nod Windsor. Eram în West Village, acolo unde străzile au nume. Bank Street arăta ca o bucățică din sentimentala Londră, cu grilaje negre și flori palide, îmbrățișând sfioasa gresie, chiar și boarea șoptită a ramurii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îmi pipăie spinarea. Timp de zece minute am vomat conștiincios, cu convulsiile unui ciocan pneumatic, cărora n-am avut puterea să mă opun. Apoi am stat chircit pe fundul băii turcești, timp de douăzeci de minute, cuprins de spasme, ploaia argintie a dușului ajungând la temperatura și presiunea maximă, fără să reușească, să-mi alunge greața. Probabil că sunt foarte nefericit. Numai așa pot să-mi explic comportamentul. O, Doamne, probabil că sunt așa de deprimat Probabil că aș fi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de sus, apoi făcu un gest încurajator, de parcă era pe tușă. Așa că am intrat sub trapă. — Bună, tată, am spus eu. Purta o haină neagră de piele și o cravată de mătase albă. Are un păr ca lumea, tatăl meu, argintiu și des. Nu m-ar deranja să arăt la fel când voi avea vârsta lui. De fapt, nu m-ar deranja să arăt așa nici acum. Dacă stau să mă gândesc mai bine, nu m-ar fi deranjat să’arăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mahmureli. Băutul, băutul pe viață, e dificil pentru cei care îl aleg. Mi-am continuat plimbarea, străduindu-mă să mă bucur de lumină, trecând pe lângă perdele și bonete de spital, fie lângă părți demontate dintr-un tablou de comandă electromagnetic argintiu, un banc, o masă de pingpong stricată. Sprijinite de peretele din spate stăteau șase peisaje marine lăptoase. Cine le-a pictat vedea viața la fel de curată ca o pastă de dinți sau cel puțin așa se prefăcea. M-am întors primind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
numerele sprezece până la Eighth, trecând pe lângă coloanele de antimaterie ale hotelurilor prăpădite (cu câte o pipiță mare și lăbărțată trăncănind îndrăcit la recepție), după care m-am oprit în amurgul perfect al Manhattan-ului, aerul păstrându-și acum componentele de gri, argintiu și galben și am privit prin sârma de diamant cum toți copiii țopăiau cu mingea sub gura inelului tremurător. Martina stătea tăcută pe terasă, cu un tricou și un șort comod, cu un braț în șold, în timp ce stropea cu furtunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
jos capotul. Sunt cărți în care oferi mai mult decât altele. — Și depinde cât de mult vrei să oferi, John. Acum îngenunche, îndreptându-și spatele și i-am putut vedea tot decorul fastuos - pantofii lungi și ascuțiți, ciorapii plasă, tocul argintiu ca de revolver al chiloților, sutienul cu bretele duble. Capotul i-a alunecat de pe umeri. — Sunt cărți care se mișcă o dată cu timpul, John. Și cu toate astea, mai poți face încă artă. Își întinse spatele cu ambele mâini, ținându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
până când degetele au ajuns deasupra porțiunii gazonate dintre picioarele ei. — Se spune că nu tu ești cel care scrii cartea, John. Nu e adevărat. Scrii cuvintele, John. Eu am făcut-o. Eu știu. Mâna i s-a strecurat în fâșia argintie, ultima curelușă, ultima graniță. După un timp s-a auzit un ticăit slab, umed, regulat, sunetul gumei mestecate. — Vron, spuse ea, cu voce schimbată, Vron în toată măreția ei. Poezia trupului lui Vron oferă imaginea adevăratei frumuseți. Plăcerea e filosofia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
e religia ei. Iubirea este arta ei... Vron. Se întoarse. Făcea eforturi să-și țină gâtul drept. Mai era o oglindă: Vron putea să vadă ceea ce puteam și eu să văd. O femeie în patru labe, cu degetele frământând banda argintie, și trăgând. — Aici, spuse ea. Fă-o aici, John. Restul e al lui Barry. * — Iisuse Hristoase, exclamă Martin. Ce naiba ți s-a întâmplat? Am dat mâna. — Ai fost la vreun doctor? Ascultă. Sunt cu Iago-ul afară. Te duc la Urgență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
E tare trist afară Când norii se coboară Când păsărele mii Cu pene argintii Se adună sus pe sârme Să plece-n altă lume. În țara Soarelui Răsare Unde e căldură mare. Copacii-s triști și goi. Sunt uzi acum de ploi. E frig și bate vânt Iarna va veni curând.
Noiembrie. In: Cele patru fiice ale anului by Știrbu Săndica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/406_a_849]
-
Decor de doliu, funerar... În parc ninsoarea cade rar... Amurg Trec corbii - ah, "Corbii" Poetului Tradem - Și curg pe-nnoptat Pe-un târg înghețat, Se duc pe pustii... Pe când, de argint, În amurg de-argint, S-aprinde crai nou Pe zări argintii În vastul cavou... Iubito... ah, "Corbii" Poetului Tradem... Lacustră De-atîtea nopți aud plouând, Aud materia plângând... Sunt singur, și mă duce-un gând Spre locuințele lacustre. Și parcă dorm pe scânduri ude, În spate mă izbește-un val - Tresar din
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]