1,433 matches
-
care se servește,( motivul grădinii sau motivul călătorului)Staff obține profunzime istorică și dimensiunea problemelor veșnic-umane, prezente în cele mai vechi scrieri din cultura mediteraneană. Căutarea unor astfel de imagini, având tradiții îndelungate în Cultură, a unor astfel de fantezii arhetipale, îi permit autorului ca, într-o mică operă lirică, să clădească un pod între Trecut și Prezent, îi permit să vadă problemele umane la dimensiunea lor universală, nu numai aici și acum, dar și în vremurile de demult, în timpul îndepărtat
Leopold Staff () [Corola-website/Science/329091_a_330420]
-
culori atenuate dau lucrărilor sale o structură în relief, aproape sculpturala. La ora la care arta contemporană tinde să facă din provocare un sistem creativ, Râmniceanu alege spiritualitatea în arta. Artistul definește această căutare că un drum inițiatic spre figură arhetipala a „omului universal”, întruchipare contemporană a omului de la Renaștere. Văzută în adâncul ei, energia creatoare a artistului evocă celebra maximă a lui Camus „orice blasfem este ceremonios, ține de sacru”- într-atât voința de ruptură care traversează creația să este
Ștefan Râmniceanu () [Corola-website/Science/328760_a_330089]
-
timpului în sfera privată, fiind de multe ori parte componentă a cabinetelor de curiozități. Persoanele influente sau cu stare au găsit mereu un refugiu de calm și cunoaștere în compania propriilor colecții pe care le sporeau și le gestionau. Modelul arhetipal al bibliotecilor actuale este cel al Marii Biblioteci din Alexandria - o colecție accesibilă publicului educat care să reflecte întreaga cunoaștere a umanității. Biblioteca lui Assurbanipal (secolul VII î.Hr.) este o colecție de câteva mii de tăblițe de lut descoperită pe
Istoria bibliotecilor () [Corola-website/Science/337531_a_338860]
-
Siria, Palestina sau Egipt, unde a și murit în 701. Versurile sale au devenit opera unor muzicieni din epocă. „Făr-a dori să dorm, mă-nvălui în speranța/ acelei întâlniri cu tine doar în vis.” Majnun este descris ca un personaj arhetipal care întruchipează iubirea, nebunia și poezia, strâns unite în imaginarul arab. El este în primul rând un poet conștient deasupra celorlalți, cunoaște poezia veche, este un "rawi" (rapsod) și are o voce frumoasă. Pentru a-și exprima suferința și sentimentele
Iubirea beduină în literatura arabă () [Corola-website/Science/336213_a_337542]
-
furtună 6). peisaj marin, din nou liniștit (un cvasi-recviem) 7). "Les sirènes antiques", ecouri ale catastrofei, coda. Începutul este marcat de straturi heterofonice, care nu alcătuiesc ideea muzicală de sine stătătoare, ci fiecare este o „materializare a unei idei primare, arhetipale”. Astfel, disonanța din cadrul acestor heterofonii nu se pregătește, nici nu se rezolvă, ci aceasta apare ca un element-surpriză, provenit dintr-o variație melodică. Peisajul marin care poate fi identificat în primul episod apare (prin aportul heterofoniei) incert, sugerând o ceață
Vox Maris () [Corola-website/Science/336367_a_337696]
-
dramei caracter poematic. Fiecare scenă din cele patru acte constituie o relevare a acestei măreții. Din lunga domnie a lui Ștefan cel Mare, sunt alese câteva momente: o luptă, un complot boieresc, înscăunarea lui Bogdan, moartea voievodului. Fiecare moment este arhetipal, împreună alcătuind imaginea grandioasă a creatorului de istorie, a justițiarului, a omului, a tatălui. „Soarele Moldovei" este văzut din mai multe unghiuri: fetele de la curtea domneasca îl numesc „Măritul", „Slăvitul" și „Sfântul"; clucerul Moghilă îl caracterizează prin cuvintele „Leul Moldovei
Apus de soare () [Corola-website/Science/335840_a_337169]
-
lui Ivan pare să se petreacă într-un univers suprarealist pictat în roșu și albastru. Analizând toate aceste simboluri, criticul și istoricul de film britanic David A. Cook scria că „povestea lui Parajanov operează nu la nivel narativ, ci mitologic, arhetipal, ea însăși fiind un arhetip al vieții. Tinerețea evoluează ciclic de la inocență la experiență și apoi la solitudine și moarte. Aceasta este „umbra strămoșilor noștri uitați”: motivul arhetipal care depășește și transcende identitatea individuală.” Filmul a fost vizionat în 1965
Umbrele strămoșilor uitați (film) () [Corola-website/Science/335880_a_337209]
-
scria că „povestea lui Parajanov operează nu la nivel narativ, ci mitologic, arhetipal, ea însăși fiind un arhetip al vieții. Tinerețea evoluează ciclic de la inocență la experiență și apoi la solitudine și moarte. Aceasta este „umbra strămoșilor noștri uitați”: motivul arhetipal care depășește și transcende identitatea individuală.” Filmul a fost vizionat în 1965 de un număr de aproximativ 8,5 milioane de spectatori. La momentul lansării sale, stilul filmului a contrastat cu producțiile cinematografice sovietice realist socialiste. Paradjanov a refuzat să
Umbrele strămoșilor uitați (film) () [Corola-website/Science/335880_a_337209]