2,123 matches
-
descentralizare a crescut, tradițiile trainice persistă și par a justifica în continuare faptul că unele state rămân centralizate în timp ce altele sunt descentralizate. Astfel, centralizarea franceză pare să fie consecința politicii regilor care doreau să își extindă controlul asupra țării împotriva aristocrației locale, cu secole în urmă. Descentralizarea americană, britanică și germană are și ea o istorie îndelungată niciun conducător nu a fost în stare să garanteze, cel puțin nu pentru mult timp, faptul că majoritatea deciziilor majore erau luate în capitală
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
lumii, armata să nu aibă, de regulă, nici ocazia, nici dorința de a interveni. Prima dintre aceste caracteristici societale era aceea că profesionalizarea armatei se desfășura lent. Clasa de ofițeri din monarhiile tradiționale europene a continuat să fie extrasă din aristocrație și să rămână în strânsă legătură cu aceasta, cu excepția Franței, după revoluția din 1789. Deloc surprinzător, Franța era una din țările în care problemele relațiilor dintre civili și militari erau cele mai stringente. În al doilea rând, și din nou
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
București erea atunci Hitrovo, activ și periculos agent panslavist care împănase țara cu spioni ruși, vânzători de icoane și jugănari, iar acțiunea lor se întindea în toată Peninsula Balcanică. Hitrovo se afla în strânse legături cu prințul Bibescu, iar membrii aristocrației române ereau toți rusofili declarați. De aci ruptura din partidul conservator; bătrânii pentru politica rusofilă, junimiștii pentru politica germanofilă. Serbările din Cișmigiu și marele lor succes, precum și alte serbări proiectate de Comitetul de caritate pus sub președinția prințului, erau privite
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
alte serbări populare în Cișmigiu. Comitetul presei, de sub președinția doamnei Maria C.A. Rosetti, dă la rândul său mari serbări populare în Cișmigiu, tot în beneficiul incendiaților. Aceste serbări n-au strălucirea celor ale prințului Bibescu, fiindcă de astă dată aristocrația română nu a participat, totuși, venitul acestor serbări pur populare a fost de 30 000 lei. Partidul conservator a avut, cu acest prilej, victoria lui. cestiunea barrère Cestiunea Dunării revine la ordinea zilei, de astă dată purtând numele de „propunerea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
contrabandei. Aceasta este una din fețele Bucureștilor de altădată care a dispărut definitiv. petreceri aristocratice Teatrul Național șchiopăta mereu. Publicul nu venea la Teatrul Național. Înalta societate nici nu vrea s-audă de piesele și de actorii români. Femeile din aristocrație nici nu prea știau românește, toată educația lor, tot sufletul lor era strein. Ochii și mintea și inima lor ereau pironite asupra Parisului. Această elită, înstrăinată de neamul ei, vorbea, scria, citea, cânta și petrecea franțuzește. O greșală de limba
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
națională condescind să vină în ajutorul „des pauvres acteurs roumains“, cu ofranda lor generoasă. O reprezentație de gală fu pusă sub patronajul înaltei societăți, biletele se vând în „societate“ cu prețuri urcate, toți snobii se bat după bilete, fiindcă toată aristocrația va fi acolo. Poporul, care urăște pe aristocrați, n-are cu toate aceste dorință mai vie decât să-i imite și să le intre în suflet. în februarie se dă o mare reprezentație de gală la Teatrul Național. Sala este
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
franceză, fusese silit să demisioneze în urma unui duel cu colonelul de Beauffremont, căruia îi luase soția. Prințul, nemaiputând locui în Franța din cauza divorțului soției sale, divorț nepermis de legea franceză, s a stabilit în București, și-a deschis salonul, iar aristocrația și-l luă de șef. Se spunea atunci că la Palatul Regal activitatea prințului Bibescu nu era văzută cu ochi buni. în adevăr, în vremea aceea, pătura aristocrată a partidului conservator începuse să cocheteze cu Rusia. în București, reprezentant al
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
cu Rusia, s-ar plănui, pentru cazul eventual al izbucnirii unui război, răsturnarea dinastiei. România trebuia cu chipul acesta să fie scoasă din alianța germano-austriacă și să treacă de partea Rusiei. Prințul ajunsese repede foarte popular în cercul restrâns al aristocrației bucureștene, trebuia să devie popular și în cercurile mai largi ale celorlalte clase. Se căutau prilejurile. Și prilejul s-a găsit. (Id., ibid., p. 1) Pagina 170 * Un cârnat mititel, 10 bani. (Id., ibid., p. 2.) Pagina 195 * în Camera
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
să fie făcut cît mai simplu, fără caracter de propagandă politică. Am plecat de la Ion I.C. Brătianu copleșit de puternica lui personalitate, înzestrată de o mare energie interioară unită cu un calm olimpian. Înțelegeam de ce Schopenhauer spunea că sînt trei aristocrații: acea de naștere și de rang, aristocrația banului și aristocrația spiritului. Ion I.C. Brătianu a fost un aristocrat al spiritului. Înțelegeam acum, în plus, de ce a putut să fie ctitorul României Mari. Dar, straniu, Ion I.C. Brătianu nu s-a
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
caracter de propagandă politică. Am plecat de la Ion I.C. Brătianu copleșit de puternica lui personalitate, înzestrată de o mare energie interioară unită cu un calm olimpian. Înțelegeam de ce Schopenhauer spunea că sînt trei aristocrații: acea de naștere și de rang, aristocrația banului și aristocrația spiritului. Ion I.C. Brătianu a fost un aristocrat al spiritului. Înțelegeam acum, în plus, de ce a putut să fie ctitorul României Mari. Dar, straniu, Ion I.C. Brătianu nu s-a bucurat de nici o popularitate în România Mare
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
politică. Am plecat de la Ion I.C. Brătianu copleșit de puternica lui personalitate, înzestrată de o mare energie interioară unită cu un calm olimpian. Înțelegeam de ce Schopenhauer spunea că sînt trei aristocrații: acea de naștere și de rang, aristocrația banului și aristocrația spiritului. Ion I.C. Brătianu a fost un aristocrat al spiritului. Înțelegeam acum, în plus, de ce a putut să fie ctitorul României Mari. Dar, straniu, Ion I.C. Brătianu nu s-a bucurat de nici o popularitate în România Mare, pe care o
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
pentru mica și nestăpânita herghelie”. Seara, Marele Voievod Mihai se întorcea la locuința mamei și-i povestea isprăvile zilei. Principesa ,,era îngrozită de influența pe care rău crescuții săi tovarăși o aveau asupra plodului regal”, relatează Manoilescu. Canoanele educative ale aristocrației englezești, în care fusese crescut până atunci Mihai, au fost încălcate și înlocuite cu ,,originalele concepții” ale regelui Carol al-II-lea, dar care asigurau dezvoltarea sociabilității copilului. Carol și-a crescut copilul ,,într-o metodă și într-un spirit nou”, precizează
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
ascunzându-l definitiv sub pământul primitor pe cel care, odată, cândva, fusese marele carpatin-mioritic, Haiduc. Desigur că "înmormântarea" lui Haiduc nu a avut măreția, grandoarea, fastul și amploarea ritualurilor funebre prilejuite de trecerea la cele veșnice a vreunei celebrități din aristocrația creștină. Dar au fost îndeplinite două cerințe fundamentale: înhumarea și prohodul lapidar și sinistru al bunicii. Odihnește-te în pace, sărmane Haiduc! Opto sit tibi terra levis Doresc să-ți fie țărâna ușoară. În cea ce mă privește: "Plâng pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a fost mai ușor să se ajungă la acest contract când statul era încă mic. Ce făcea statul danez pe la 1800 ? Foarte puține lucruri. Și atunci a fost relativ mai ușor, iar birocrațiile centrale au fost dezvoltate, de fapt, contra aristocrației, ca să strângă taxe de la ea, pentru că majoritatea bogă‑ tașilor nu plăteau taxe. Autonomia statului față de inte‑ resul privat e cel mai greu de realizat : statul trebuie să fie un organism imparțial, obiectiv, care să trateze pe toată lumea la fel, dar
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
M. Chisanovici și reușesc și prin ziar să-și câștige simpatia satelor, rupând însă unitatea partidului românesc. Iată cum descrie Nicolae Iorga în”Neamul românesc” din Bucovina, București 1905, p.215 situația politică din Bucovina acelui timp: „De o parte aristocrația, alcătuită din coborâtori ai mazililor, boiernașilor celor mici și mai mici ai Moldovei, din armeni și evrei bogați, care au fost și ei înfășurați în mătasa unui titlu de cavaler și baron - culmile până la care se înalță „aristocrația” băștinașă. În
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
o parte aristocrația, alcătuită din coborâtori ai mazililor, boiernașilor celor mici și mai mici ai Moldovei, din armeni și evrei bogați, care au fost și ei înfășurați în mătasa unui titlu de cavaler și baron - culmile până la care se înalță „aristocrația” băștinașă. În sfârșit, din străinii pe care îi aduc funcțiile, căsătoriile cu bucovinene și afacerile (...). Aristocrații au pierdut în mare parte moșiile lor, pe care le țin evreii, ei s-au ruinat repede, adică românii și armenii sunt siliți a
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
le țin evreii, ei s-au ruinat repede, adică românii și armenii sunt siliți a începe cariera administrativă obișnuită și se văd întrecuți de alții ce se ridică din rândurile celor „mai jos” decât dânșii (...). Toate neamurile se înfrățesc în „aristocrație” prin vorbirea limbii germane. Românește vorbesc cei mai mulți români când nu vor să-i înțeleagă cineva. Toate neamurile se înfrățesc prin spoiala culturii germane și prin închinarea față de cetatea cetăților, unde sunt cravatele, acele de cravată, nasturii de manșetă etc., etc.
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Teatrul românesc din Iași o mică piesă intitulată „Jicniceriul Vadrae”, în care un țăran cântă următoarele două versuri: „Din Focșani la Dorohoi, Țara-i plină de ciocoi.” Îndrăzneala îi fu mare de a emite o asemenea idee întro epocă de aristocrație, precum era sub domnia lui Mihail Sturdza! Autorul dramatic a plătit cu un exil de două luni la Mânăstirea Soveja. Fosta însă el condamnat de vreun tribunal? „Nicidecum! Pe atunci... Domnul era legea!” (p.149) „Revista română” din București a
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
salahori, muncitori etc. cînd viitorii conducători, supraveghetori și inspectori "pretutindeni organizați treaptă peste treaptă", uniți și prin legături de rudenie și animați de aceleași interese, vor forma o comunitate ce "va naște o arhondologie de clasă", transformîndu-se într-o "nouă aristocrație cu mult mai tare și mai rafinat organizată decît cea veche". În regimul socialist, individului nemulțumit îi este asigurată eliminarea din sistem și, cum altă cale de supraviețuire nu există, va avea tot timpul să moară de foame. Supremația funcționarilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
noastră". I. Negoițescu, în Istoria sa, trece sibilinic peste momentele de "angajare partinică", în epocă, ale lui G. Călinescu. Singura observație este că, în Scrinul negru (1966), "face greșeala de a absolvi de tragic societatea care cade (marea burghezie și aristocrația așa cum le vede el sub loviturile administrației comuniste, luminos biruitoare)". Absolvirea de tragic este scuzată de autorul Poeziei lui Eminescu prin "inextricabila propensiune spre comic" a Divinului. Cam șubredă argumentația! Altfel îl vede Gheorghe Grigurcu și aderența sa la comic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
alese drept cele mai exaltante de Barbey d'Aurevilly: Hermangarde de Polastron și Enguerrand de Coucy" (N.S.). Simone Weil spune: Datorită bucuriei, frumusețea lumii ne pătrunde în suflet. Datorită durerii, ne pătrunde în corp. "În celula 34 bucuria izvorîtă din aristocrație, poezii și sfidare și durerea (căci domnește un frig cumplit, mîncarea e cu totul pe sponci, apa continuă să fie viermănoasă, încăperea e apăsătoare ca într-un film de groază, bruftuielile curg gîrlă, orice observație a caraliilor e însoțită de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sânul căreia și cu „energia” aceleiași Europa, a iscat unul din cele mai formidabile curente culturale, moment al reintegrării valorilor antichității, Renașterea -, s-a ocupat mai ales de destinul familiei, al marilor familii În jurul cărora s-au concentrat clasele suprapuse, aristocrația, magistrații, clerul și militarii. Noi, În modernitate și În era industrială, ne ocupăm mai ales de destinul națiunilor, punându-l cumva În umbră pe cel indiviual de care era procupată Întreaga epocă milenară și constitutivă a civilizației grecești și romane
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de a se asocia, În numele, se’nțelege, unor „idealuri” făurite de diverși visători sociali, Italieni, Francezi, Nemți sau Ruși. O victorie „amară” pentru nu puțini „visători” ai omenirii și poate, ca și „Sfânta Alianță”, a acelei Viene patronate de balurile aristocrației și de un insolent Metternich, ministrul de Interne, o falsă victorie!... Da, dar... În numele cui?! Al unui alt ideal?! Puțin probabil, omenirea nu se poate organiza În funcție de „idealuri”, oricât ar fi ele de radicale - precum cel „brun”, al rasei, al
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o frază” ce contravine spiritului stilistic clasic francez care pretinde concizie și pertinență. O proză abisală, cu adevărat, deoarece personajele acestui vast tablou epic sunt creaturi umane vii, universale, și nu cum s-a tot spus până la saturație, figuri ale aristocrației degenerescente. Așa cum și Înaintașul lui Proust, Balzac, nu „descrie doar lumea burgheză” și problemele ei, ci omul, ființa umană, socială, fiziologică și psihologică, temporală și a-temporală, iar mai presus de acestea Îndrăznește un tablou, „un catalog” tipologic complet al
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Prin decorul său de munți și prin tripla alcătuire etnică, precum și prin diversitatea religioasă, Transilvania semăna oarecum cu Elveția. Spre deosebire Însă de aceasta, zonele etnice nu erau precis delimitate, populația fiind amestecată. În plus, condițiile sociale nu fuseseră egale. Aristocrația era maghiară, burghezia În mare măsură germană, iar majoritatea țărănimii românească. Elveția s-a constituit din etnii juxtapuse (rezultatul fiind o combinație de solidaritate și indiferență), În timp ce amestecul inegalitar caracteristic Transilvaniei a generat frustrări (În ce-i privește pe români
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]