1,564 matches
-
Beau la crîșma gurii tale. Te am ... Te am în bătaie de pușcă Ți-s ochii căzuți în genunchi Hultanii îți scapă din cușcă Cercînd să mă scoată din unghi De teamă că-mi pleci tu te doare în cotu-ți armurii din cui Legiuești că-s ieșit din vigoare Și-s lup izgonit. Dintr-un pui ... O clipă demult cheltuită Seif răbdător ți-am părut Mi-e prieten-o pușcă-nvechită Și un glonț, stampilat cu-n sărut Te am în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
nu facă infarct vreunul din cei mai în vîrstă din cauza emoției. — Poți fi liniștit, ești un erouaș de poveste, lasă prostiile, Roja, fără glumă, Părințele, cît de bine ți-ai construit imaginea în zilele acelea, erai idolul tuturor, cavalerul în armură strălucitoare al virginelor, întruchiparea capitalismului pentru cei de vîrsta mea, mîngîierea pe care o așteptau toți bătrînii decrepiți. Numai idolul ei nu, acuma îmi dau seama de ce nu mă mai lua în seamă, știa ce o să se întîmple, vezi bine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
anacronismul vestimentar. Hainele lor aveau patina lucrurilor scăpate ca prin minune după război, când nimic nu e demodat și nimic nu prisosește. În plus aveau aerul straniu al unor veșminte protectoare prin care nu trece nici frigul, nici glonțele, o armură moale, uzată, dar Încă elegantă. Și oricum purtătoare de puteri miraculoase. De aceea poate și grația mișcărilor lor, deloc grăbite, contrastând vădit cu precipitarea celor din jur. Grație și siguranță În ciuda faptului că nu păreau foarte tineri: trecuți de patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
punct de vedere cu ei. Era și mai inteligent, și mai dezarmat. Se transformase pe sine în pacientul său principal și de ani de zile se diseca, se trata, căutând să-și ascundă complexele sub un aer de normalitate. Această armură invizibilă, prin care își apăra de ceilalți fragilitatea sufletească, îi intrase în carne, în mișcări, în atitudini, îi modelase gesturile. Se studiase și se supraveghease atât de mult încât reușise să se educe, să pară absent și chiar distant uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și să pună și alte piese de Ibsen și de alți mari scriitori europeni. Plecase din America În parte pentru a se distanța de un trecut personal tragic: soțul ei, tot actor, se Înecase În râul Charles Îmbrăcat Într-o armură din recuzita teatrului, acțiune simbolică pe care Ibsen Însuși ar fi putut-o inventa. Henry Îi admira ambițiile culturale și spiritul misionar, căzând pradă farmecului ei personal și efectului hipnotic al ochilor imenși de un albastru cristalin. Ca actriță, prindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
un strop dintr-o sticluță din minibar. Whisky-ul dă fierturii din iad o notă de distincție susținută. Zăresc o femeie bătrână În oglinda din baie și mă uit În altă parte. În dimineața asta, mă Îmbrac pentru bătălie În armură Armani completă. E incredibil de reconfortant să pun pe mine o bluză albă scrobită, o jachetă și o fustă maro de culoarea biscuiților digestivi, cu margini atât de ascuțite, că ai putea scoate un apendice cu ele. Mă Încalț cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pe Roo lângă obraz. În foarte scurt timp, un băiețel va fi mai fericit decât de Crăciun. Intrând În dormitorul meu, am deschis șifonierul și mi-am trecut mâna peste bara de metal până am dat de cea mai bună armură a mea Armani. Un costum negru ca pana corbului. De pe suportul de dedesubt am ales o pereche de pantofi cu toc și botul din piele de șarpe - tocuri pe care e imposibil să mergi, dar ideea nu este să pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cailor lui de jeratic, Coama lor se îmflă-n limbe de-aur - tremur nebunatec, Bouri daci răstindu-și fruntea surpă norii toți cu ei. Lupta-i crudă, lungă, aspră. Lumin-pavezele dave, Sori și lune repezite printr-a norilor dumbrave Ard albastrele armure ale zeilor romani; Pașii lor amestec cerul - caii tropotă iar bouri Ca de tunete un secol împlu halele de nouri Și se frâng crâșnind în scuturi spadele-albe-a lui Vulcan. În zădar, căci neînvinse șiruri lungi de bătălie Își sdrobesc armele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
care Își trecuse În agenda electronică numărul mașinii mele, am trecut pe lîngă Mercedes și-am pornit-o pe alee. Cu geamurile sale fumurii, limuzina părea În egală măsură o creație a spaimei paranoice și un monstru agresiv, asemenea unei armuri medievale teutone, iar vilele din apropiere lăsau aceeași impresie de nervozitate. Cioburi de sticlă presărate pe partea de sus Împiedicau accesul peste ziduri, iar camerele video de securitate vegheau fără Încetare asupra garajelor și ușilor principale, de parcă o Întreagă armată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cuprinse de braț: — Ce învârți pe-aici, ori ești nou? Era chiar Hefestion, preferatul lui Alexandru, care dezertase din scenă și mânca un covrig. Omar aproape că nu mai mișca, privindu-i hangerul care îi atârna pe o coapsă, de sub armură. — Dacă ai să taci și doar ai să te uiți cum înghit, nu te vei alege cu mare lucru, fiindcă după masă mă grăbesc să îmi dau de pe mine barba asta de-o zi și să-l schimb pe cel
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să pictez războinicii, femeile și maimuța... Dar, știi? Unul dintre ei doi e Alexandru cel Mare... — E ăsta, îi spuse Omar, atingându-l cu degetul pe bărbatul în roșu. — Ești sigur? Pentru că mie tot mai mult îmi plăcea ălălalt, în armură, dar, dacă te uiți, sunt la fel. Cum poți ști care-i regele? Seamănă între ei... Dar tu sigur că știi, că doar sunt de-ai tăi... — Aici ai dreptate, că sunt persani, nu „harapi“, cum ne ziceți voi, tu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
-i! Și ce crezi că mare filosofie ascunde o întâmplare ca asta? Trebuia să ne întâlnim și uite-ne, că ne-am întâlnit. Crede-mă, asta s-ar fi făcut și fără Alexandru la mijloc! Dar ăla, al doilea, în armură, e cine? Mâna dreaptă a lui și iubitul, așa e? — Da, Hefestion... Umblau peste tot împreună și de- aceea lumea îi confunda. Godune, pânza asta e mare, are peste doi metri, am văzut-o în tinerețe, la Isfahan, copiată de la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
că o înșelam când aveam ocazia? De ce ții morțiș că acum două mii și ceva de ani lucrurile se petreceau altfel? — Da, dar ai aici, lămurește-te, doi amanți, unul lângă altul: Alexandru și ăstălalt, care- ți place, iubitul lui, în armură. În Iran, i-ar fi spânzurat pe amândoi în vremuri de pace! Aaa, și când Saddam trece granița, iei tabloul și îl arăți nevoiașilor de prin ateliere și fabrici, ca să țină minte, în capul lor, că se trag din femei
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de gentilom deplin, nu și-a mai amintit nici măcar de Îndatoririle impuse de legea ospitalității, iar Brummell, crezând că poate opune dandysmul dandysmului, a răspuns aerului țâfnos al prințului cu acea elegantă răceală pe care o purta ca pe o armură și Îl făcea de neatins 1. Între toate cluburile din Anglia, tocmai la „Watier” nebunia jocului Îi cuprinsese pe toți. Deja aici avuseseră loc scandaluri Înfiorătoare. Îmbătați cu porto, acești blazați, devorați de spleen, veneau la club În fiecare noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
departe suntem de apologia din Le peintre de la vie moderne! Baudelaire Își descrie În acest text cu ironică luciditate propriul său dandysm, pus sub semnul disperării. Dar nici dandysmul lui Aubrey de Vere nu este Întru totul sigur de sine. Armura demonică nu i se aplică perfect. Din când În când, nevoia de a comunica, de a se smulge din osânda singurătății morale se face resimțită. Există Însă talismane oculte care Îi amintesc că destinul său, călăuzit de norme misterioase, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
numeroasele dovezi că mitul comorii de la Rennes-le-Château este măcar o speculație dexteră, dacă nu simplă mistificare, iar Dosarele Secrete ale Sihăstriei Sionului un pseudodocument crucial al istoriei religioase, Dan Brown a Împănat acest melanj pitoresc de adevăr și fantezie cu armura epică a unei intrigi polițiste excelent conduse, aruncând pe piață o bombă literară de răsunet internațional. Preluarea cam grosso modo a tezelor, concluziilor și supozițiilor unor autori francezi și englezi privitoare la subiect i-au adus semnatarului Codului lui Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
din când în când. Judy îmi zice mereu că sunt alt om când se află și alții de față, și are dreptate: mă închid. Sunt de departe mai fericit în cercul de cunoscuți, în afara cazului în care sunt îmbrăcat cu armura mea - robă și perucă - și bine pregătit pentru ceea ce, la tribunal, par a fi remarci spontane. Prin urmare, am strâns oarecum cureaua apropiindu-mă de casa de marcat. Am abandonat orice tentativă de a spune vreo anecdotă sau vreuna din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
privire îngrijorată: " S-a șubrezit îngrozitor Melania! Uite așa ne ducem, pe rînd..." * Glonțul ricoșă și se înfipse cu un vâjâit scurt în perete. Inginerul îl apucă de braț. ― Ai căpiat? Aici ți-ai găsit să te distrezi? E o armură! Cârnul se bosumflă. ― N-aveam de unde să știu. ― Întreabă! ― Ei bravo! În chestii din astea trebuie să te grăbești. Cum zice un prieten de-al meu: Cel mai bun e ăla care trage primul. ― Tipul e cumva în oastea lui
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
zâmbind voios, Roșă-n fața ei bălae, Dar acela-i mai frumos. 70 {EminescuOpVI 71} Când cu degetul L-arată, Toți la el și-ndreaptă ochii Și mulți pinteni zurăiră Și foșniră multe rochii - Și din bolta de fereastră, În armura lui albastră El apare lin din unghi Și la fata cea măeastră El își pleacă un genunchi. - Nici nu ai de ce să stărui Zise ea cu ochi-n vis, Bucuros mâna ți-o dărui, Căci în suflet te-am închis
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
obscenitate dintre cele mai josnice. Când ne apare scris sau doar îl vedeau, nu se observă atât de mult, dar dacă îl auzim pronunțat, cu acea încrețire îngrețoșată a buzelor și acel țâțâit de dispreț, trebuie să fii dotat cu armura morală a unui cavaler al mesei rotunde ca să nu fugi imediat, cu ștreangul de gât și cămașa de penitență, lovindu-te cu pumnii în piept și renegând toate vechile principii și precepte, albicios am fost, albicios nu voi mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fete din Moscova. De ce ar vrea o divorțată? suspină ea. Este bărbatul care nu poate fi găsit pe Google și bărbatul care nu ține la o Cuplare. Fir-ar să fie. Pentru prima oară, am văzut o mică breșă În armura de petrecăreață a lui Lauren. Era un lucru drăguț, de fapt, deși ea făcea tot ce putea ca să o mascheze, exclamând: — Nu-mi pasă! La New York mă așteaptă undeva Cuplarea nr. 3... Cioc-cioc-cioc. Cineva bătea În geamul de la mașină. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
-se încet spre mine, dar, în ciuda efectelor febrei și gripei, zâmbea, zâmbea cu zâmbetul acela larg, luminos al Zâmbăreței care fusese cu atâția ani în urmă. — Unchiule Nat, a spus ea, desfăcându-și brațele în direcția mea. Cavalerul meu în armură strălucitoare, a continuat, aruncându-se cu toată forța spre mine și îmbrățișându-mă cu putere. Ce face puiul meu? mi-a șoptit. Fetița mea face bine? — E bine, i-am răspuns. Abia așteaptă să te vadă iar, dar e bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
a plecat. Totuși, tungușii nu sunt niciodată siguri că spiritul a plecat și de aceea accesoriile și costumele șamanice abandonate în pădure lângă mormântul stăpânului lor defunct inspiră o anumită teamă. Robă a spiritelor, costumul este în egală măsură o armură care îl protejează pe purtător contra săgeților trimise de spiritele malefice ambuscate pe drumurile din lumea de dincolo, pe care costumul o poartă simbolizată în broderiile de pe pieptar, de pe tichie și de pe mâneci. La unele grupuri de pe Ienisei mânecile sunt
Costumele ?amanilor ?ungu?i by Dan Cristian R?caru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83573_a_84898]
-
doar o reprezentare a lumii de apoi, ci permite călătoria acolo, zburând în lumea superioară când este vorba despre un costum pasăre, coborând în lumea inferioară, când este vorba de un costum - ren sau de un costum.- urs. Roba spiritelor, armură, mijloc de transport, costumul este, în plus, instrument muzical, datorită numeroaselor obiecte metalice prinse pe toată suprafața sa. Există o tehnică de dans care permite obținerea maximumului de efecte muzicale și șamanul nu dansează la fel dacă și-a pus
Costumele ?amanilor ?ungu?i by Dan Cristian R?caru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83573_a_84898]
-
cu stilizări de labe de urs sau pasăre. În concluzie, se constată că libertatea lăsată șamanului pentru ornamentarea costumului, alegerea pandantivelor și simbolismul lor, permit o întreagă gamă de variațiuni care funcționează pe principalele tipuri de costume. Totuși, funcțiile costumului - armură, mijloc de transport, suport pentru spirit - rămân, în mod cert, identice pentru întreg teritoriul tungus.
Costumele ?amanilor ?ungu?i by Dan Cristian R?caru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83573_a_84898]