1,654 matches
-
-se suspendate și zdrențuite ori de câte ori se producea un curent de aer când vreo asistentă, sătulă până-n gât de rezistența acestor agonici care se încăpățânau să trăiască, traversa grăbită și indiferentă salonul, fâlfâindu-și revoltată poalele halatului într-un suprem și arogant dispreț. Apoi venea chinul propriu-zis, când ai fi preferat mai degrabă să fii crucificat aidoma lui Hristos decât să efectuezi următoarea operațiune. Mama turna leșie în vas, apoi cu o cârpă freca bine-bine toată suprafața exterioară și interioară până când recipientele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lui Constantin Noica: "Mă uit în jurul meu în metrou și îmi dau seama că sunt singurul francez din vagon". [...] Parisul este o imensă salată geografică, sociologică, antropologică: Africa, Extremul Orient, Orientul Apropiat, Estul european, elite glamoroase și declasați putrezi, excentrici aroganți și funcționari fără chip, inerții tradiționale și experimente acute. Tot mai greu de găsit în acest iureș al diversității este Parisul însuși, nu-l identifici decât dacă te plimbi prin spațiul propriilor tale amintiri și referințe ". Andrei Pleșu, Micul Paris
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
trei luni cât am stat, zi de zi, alături de soțul meu paralizat în spital. Avea perioade când nu mă recunoștea. Într-o zi m-a întrebat: „Cine ești?“ I-am răs puns: „Soția ta“. La care el m-a repezit arogant: „Soția mea e traducătoarea Antoaneta Ralian.“ R.P. Există oameni care se plâng acum, în 2011, de dictatură. Vă rog să le povestiți cum era pe vremea când puteați fi chemată la Cadre pentru că nu citiserăți Scânteia. Eventual, să evocați în
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
autopedepsire, și eu văd o activitate necesară. Munca lui în spital e o realizare a faptului că în viață trebuie să faci ceva util. A.R. Dar de ce atâta voluptate a umilinței? A.O. Pentru că ani la rând a fost arogant. Pentru că ani la rând a fost implicat în activități care l-au distras de la realitățile vieții. Pentru prima dată e fericit pentru că se simte util, necesar. Acum se simte mai aproape de el însuși și de soția lui moartă. Trezește-te
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Era spre sfârșitul lunii mai și aștepta așazisul sezon turistic de vară care se apropia cu precizie. Știa din experiență că vor veni mult mai mulți compatrioți ca până atunci. Nu-i displăcea deloc să-i recunoască, deși unii erau aroganți până la ridicol. Învățase să fie puternică, să înfrunte la nevoie lucruri neprevăzute. Programul „sezonului turistic” includea la sfârșitul săptămânii o întâlnire cu compatrioții într-un restaurant privat care era prevăzut cu toate facilitățile. Aici se țeseau tot felul de afaceri
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
scoți leucoplastul. Cu cât o faci mai repede, cu atât scapi mai repede. Nu trebuie decât s-o spui. Și tocmai sunt pregătită s-o fac, când fac greșeala fatală de a ridica privirea. Alicia mă privește de sus și arogantă, așa cum m-a privit întotdeauna. Ani întregi de frustrare, ani întregi în care m-a făcut să mă simt insignifiantă și proastă se adună în mine asemenea unui vulcan - și pur și simplu fără voia mea mă trezesc spunând: — Adevărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
1996). Și parcă nici un stereotip nu este atât de eficient, atât de brutal și generator de atâta ostilitate. Pentru că una este să crezi și să spui despre evrei că sunt paraziți și speculanți, că sunt murdari și Împuțiți, că sunt aroganți și Îi disprețuiesc pe creștini, că sunt lași și trădători de țară, că le plac banii și că Încearcă să conducă lumea cu ajutorul lor etc., etc. și alta este să crezi și să spui despre evrei că fură copii creștini
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
am purtat cu și mai mare eleganță, „amicul” I. Const[antinescu] a ajuns unde presimțeam de multă vreme: m-a atacat și pe mine în public! (acum aproape 3 săptămîni). Nu i-am zis nimic deoarece a devenit mult prea arogant ca să se poată discuta cu el. M. D. </citation> (112) <citation author=”Mihai Drăgan” desc =”[Felicitare de sezon: noapte de iarnă, omăt strălucitor, pe un delușor o casă cu cerdac, doi urători]”> Dragii noștri, În pragul Anului Nou 1978 vă
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
acuitatea, pasele ironice, expresia neologistică, sicativă, tăioasă. Doza atent surprizele, combina subtil realitatea cu visul, aplica inteligent tușele lirice menite să emoționeze. în pofida calităților, n-a beneficiat de mari succese. Două sînt cauzele: una ține de firea sa nonconformistă, aparent arogantă și gata de sfidări, care îl condamna la izolare; celalată ține de climat: a apărut într-un moment în care interesul criticii și al publicului se îndreptase deja către roman. Schița (în care dovedea maximă abilitate), povestirea, nuvela aparțineau unei
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
iar bagajele erau constituite doar din hainele de pe el, pentru a nu speria indigenii cu obiecte ciudate. În urma repetatelor aventuri, Jorge se consideră adoptat de tribul Jivaro Cred că lipsa de popularitate a lui Jorge se datorează unei atitudini ușor arogante în general și mai ales față de mulți șamani prezenți la conferință. Statusul de rector, mai ales într-un oraș mic ca Tarapoto, fără dubii că a însemnat că Jorge a fost (sau este) una dintre persoanele cele mai importante din
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
se plimbă pe holurile Palatului Cotroceni. Dacă vreo santinela îl oprește (așa cum s-a întâmplat, prin august 1994, pe aeroportul din Timișoara), el o brutalizează și, nepedepsit, o dă la oparte. Tot el amenință parlamentani români, indignați în fața atitudinii sale arogante și agresive, ca o sa le (mănânce capul). Același personaj prezintă celor care i se opun o legitimație eliberată fie de Președinția României, fle de Secretariatul General al Guvernului, atestind calitatea sa de consilier la respectivele instituții, legitimație în fața căreia toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
Există la bătrâni un punct la care vârsta nu mai contează. Poet- echivalent cu martor; grăjdar al societății. Noaptea lucrurile sunt într-un continuu duel. Noaptea - echivalent cu război, conflict. Poetul încurajează unirea dintre cupluri. Bătrâna încurajează obscenul, este agresivă, arogantă, neîmplinită, neiubită; are un scop. Poetul are alt scop. Care? Cu cât aștepți mai mult un lucru, cu atât mai mult imaginația o ia razna. Consumarea unui act imediat retează imaginația. Trebuie analizat totul prin prisma emotivității. 2. Toba din
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mișcarea evreilor supraviețuitori. Hitler aproape c) a reușit s) distrug) evreii din Europa. Pentru supraviețuitori, Israelul a Însemnat viat). Nu Însemnă putere politic). „A sosit momentul s) abandon)m ideea Înșel)toare c) suntem o «putere» În regiune și pretenția arogant) c) avem «drepturi istorice» asupra acestui p)mânt”, scrie Lamm. El nu prea-și face iluzii. Nici chiar cele mai realiste politici nu vor garanta supraviețuirea. Inamicii Israelului sunt groaznici. „Forțele care ni se opun caut) s) ne distrug): moderații
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
dezaprobau direcția În care Începuse s) se Îndrepte. Inevitabil, au avut loc ciocniri Între revoluționari și guvernul Iordaniei. Unii membri ai armatei iordaniene a lui Hussein detestau gherilele palestiniene. „În ultimii doi ani creaser) o surs) de resentiment Împotriva atitudinilor arogante ale palestinienilor. Tensiunea politic) s-a combinat cu diferențele sociale dintre oamenii, mândri, provenind din triburi, antrenați sub obl)duirea britanicilor, câștigându-și existența din servirea loial) a Coroanei hașemite, și tinerii lipsiți de respect, șmecheri de cartier, instabili din
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
departe de momentul instaurării ayatollahului Khomeyni, mersul istoriei se făcea deja simțit, fără ca noi să-l putem descifra. Ruinele de la Persepolis se Înălțau deasupra deșertului, evocând un timp mitic. Brook ne prevenise să nu intrăm În aceste ruine cu atitudinea arogantă a turiștilor interesați să se fotografieze lângă coloane și morminte de regi. Odată ajunși, ne-am așezat pe pietre și am rămas tăcuți, lăsându-ne pătrunși de forța impresionantă a locului. Cu mii de ani În urmă, când Persepolis fusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
că o primisem, dar crezusem că era un banc de-al lui Ivan Helmer, bunul meu prieten din Institut, de la clasa lui Penciulescu. Uneori plecam Împreună după cursuri la Opera Română din București să vedem câte un spectacol. Ca snobi aroganți ce eram, luam În bășcălie jocul prăfuit și naiv de pe scenă, dar În scurt timp ne trezeam admonestați și rugați să părăsim sala. O dată ne-am distrat foarte zgomotos pe seama Traviatei. Cum Helmer se mutase la Londra, unde avea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
sparge formalitatea tragică. O stare ușoară de grație, de tinerețe, dar și un raport deschis cu spectatorii, din partea celor care Își Împărtășeau cu ei emoțiile firești prin care trece oricine când se simte vulnerabil, expus. Nesiguri sau timizi, Îndrăzneți sau aroganți (dar arătând că au mult suflet dedesubtul acestei măști), acceptau cu umor să râdă Împreună cu publicul de propriile lor emoții de concurs. Următorul nostru spectacol a fost intenționat numit Cine are nevoie de teatru?, schimbând În traducere titlul original al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
m-a ajutat să văd mai clar situația „de acasă“. Cum să dau satisfacție tuturor angajamentelor pe care le aveam? Cum să le Împac pe cele personale și profesionale În același timp? Cum să rezolv contradicțiile care creșteau? Ar fi arogant să nu recunosc tot ce mi s-a dat: doi copii minunați, o carieră internațională, și totuși ceva Îmi lipsește. O neliniște a naturii mele lăuntrice mă face să tatonez mereu În căutarea unei afirmații pe care nici nu știu cum s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
muzicii disonante, angoasate, moderne, care conduce spre acest final, un echivalent vizual pe măsură. „Oedipe din noi, auzi, dom’le!“, zumzăiau pe culoarele Ministerului Culturii voci deja alarmate de ce va să fie. „Sfinxu’ e Stalin?“ „Da’ tu de unde știi, că arogantul ăla de Șerban ține repetițiile Închise?!“ „Păi, am dat o raită la ateliere. Se cruceau și tâmplarii: o Volga pe scenă, costume de mineri, pușcării și sârmă ghimpată... iar toate astea pe banii ministerului?! Trebuie avertizat Cotroceniul!“ Auzind aceste zvonuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
hotelului pentru a desluși (În „Întunericul Înmiresmat“) anumite señoritas „cu o profesiune dubioasă“. Cu și mai multă emoție am citit despre Louise Pointdexer, frumoasa verișoară a lui Calhoun, fiica unui plantator de trestie de zahăr, „cel mai nobil și mai arogant din clasa lui socială“ (deși pentru mine era un mister de ce trebuia un bătrân care planta trestie de zahăr să fie nobil și arogant). Ea este Înfățișată ca fiind pradă geloziei (sentiment pe care-l trăiam acut la niște oribile
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
verișoară a lui Calhoun, fiica unui plantator de trestie de zahăr, „cel mai nobil și mai arogant din clasa lui socială“ (deși pentru mine era un mister de ce trebuia un bătrân care planta trestie de zahăr să fie nobil și arogant). Ea este Înfățișată ca fiind pradă geloziei (sentiment pe care-l trăiam acut la niște oribile petreceri când Mara Rjevuski, o copilă palidă cu o fundă albă de mătase prinsă În părul negru, Înceta brusc și inexplicabil să mă mai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Îi aplaudam pe clovnii lor, culegeam prunele și merele căzute la marginea drumurilor lor, nu exista Între ei și noi o comunicare reală, acea relație umană bogată atât de răspândită printre noi. Uneori păream că Îi ignorăm așa cum un invadator arogant și foarte prost ignoră o masă de băștinași fără formă și fără chip; dar din când În când, foarte des de fapt, lumea fantomatică În care ne etalam senini suferința noastră, manifesta un fel de convulsie oribilă ca să ne arate
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Întors În Rusia, unde s-a stins din viață. Dar autorul care m-a interesat cel mai mult a fost firește Sirin. El aparținea generației mele. Dintre tinerii scriitori formați În exil, el era cel mai singuratic și cel mai arogant. Începând cu apariția primului său roman În 1925 și pe tot parcursul următorilor cincisprezece ani, până când a dispărut la fel de straniu cum apăruse, opera lui a stârnit În mod constant un interes viu și cam morbid din partea criticilor. În aceeași măsură
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
soția și fiica. Era nu numai un mare bețiv, dar și un bețiv fudul; avea o părere extraordinar de bună despre sine; chiar și când se ducea la veceu părea plin de importanță, traversând curtea cu un mers energic și arogant; ce merite își inventa acest Napoleon al calapodului, care până la urmă a murit de ciroză, nu știu. Undeva, într-o aripă a clădirii, în mici cămăruțe, la care ajungeai pe o scară pe care nu am urcat-o niciodată, locuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
am fost de față la acea întâlnire penibilă și deci nu am văzut zâmbetul acelui om probabil de nimic... De ce țin minte atunci atât de bine o scenă doar povestită și nu trăită? Ce nevoie am eu de strâmbătura aceea arogantă și grobiană? Și totuși, zâmbetul josnic, răzbunător al fostului soț al lui tanti Tony se ține, de peste 40 de ani, cu încăpățânare, scai de turma amintirilor mele... Nu cred că tanti Tony a regretat despărțirea, dar singură, într-adevăr a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]