2,595 matches
-
să audă de acest mascalzone dâmbovițean (www.9am./arhiva.php, 2005), Așa, nea Gigi, ți-am spus eu că mascalzone ăsta îți mănâncă banii degeaba? (www.9am.ro/arhiva.php, 2005), și câteva apariții pentru singularul articulat și pentru pluralul articulat: mascalzonele unsuros (forum Cinemagia, 2006), Au identificat mascalzonii pe ăia care au spart magazinul din Italia? ("Libertatea", internet, 2008). Vezi și Liiceanu U.I.: 273: Te conving că totul e excelent [...] Mari mascalțoni! În cazul substantivului bebe, motorul google înregistrează
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
ĭe - ĭ (baĭe - băĭ)[ este slab în româna actuală În raport cu tiparul analizat sub 2.2.3, apar diferențe fonetice (se realizează în condițiile unei finale vocalice de radical alta decât vocala palatală i-), morfologice și de productivitate. Morfologic, în flexiunea articulată, la G-D singular, substantivele aparținând tiparului 2.2.4 se conformează, în româna actuală 22, regulii generale de flexiune a femininelor pentru G-D singular (baie - unei băi - băii, femeie - unei femei - femeii), deosebindu-se de tiparul 2.2.3, în
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
tiparului, și anume: (a) Dezavantajul major pare să-l aibă desinența de plural -le, a cărei omonimie (plurifuncționalitate) în ansamblul sistemului este supărătoare, căci, în cadrul flexiunii aceluiași gen (femininul), -le marchează atât pluralul nearticulat (floricele, lalele, măsele), cât și pluralul articulat (casele, ferestrele, porțile)29. (b) Nu trebuie pierdut din vedere nici inconvenientul fonetic, rezultând din numărul mare de silabe pentru plural (4-5) și, mai ales, din repetarea, în forma articulată, a minimum două (uneori și trei) silabe identice, dintre care
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
marchează atât pluralul nearticulat (floricele, lalele, măsele), cât și pluralul articulat (casele, ferestrele, porțile)29. (b) Nu trebuie pierdut din vedere nici inconvenientul fonetic, rezultând din numărul mare de silabe pentru plural (4-5) și, mai ales, din repetarea, în forma articulată, a minimum două (uneori și trei) silabe identice, dintre care una reprezintă desinența de plural, iar alta, articolul de plural (vezi: rân-du-ne-le-le, tur-tu-re-le-le, la-le-le-le). (c) Poate fi adus în discuție și tipul de accentuare de la singular (pe vocala finală), care
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
2.3) și desemnarea individuală imprecisă, adesea ironică (2.4). 2.1. Desemnarea grupului familial ("ai lui"; "familia lui...") Valoarea prototipică din limba veche și populară apare atunci când alde precedă un nume propriu de persoană sau un nume de rudenie (articulat hotărât sau însoțit de posesiv). În această construcție, alde imprimă sintagmei un sens plural, colectiv, de asociere metonimică ("ai lui..." = "familia lui..."; prin extensie, rar, "grupul lui"). Atunci când sintagma ocupă poziția de subiect, valoarea de plural se manifestă prin acordul
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
conștiinței, oricât de îngustă ar fi aria în care ea poate acționa, va putea spune mereu în mintea lui: "Nu". Conștiința și libertatea depind în existența lor una de alta". Această circumstanță (și anume în liniștea conștiinței, indiferent dacă este articulată lingvistic sau nu), adaugă Barrett "oferă omului demnitatea lui finală". Deci eu văd ideologia socială și libertatea aflându-se într-un permanent proces de negociere. Libertatea este întotdeauna influențată de o anume ideologie socială, dar poate foarte bine să se
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
progres și în raport cu teoria managerială clasică, și în raport cu viziunea marxistă tradițională. Astfel, se vorbește acum despre elita întreprinderilor sau corporate elite, vizând categoria directorilor generali și cadrele superioare din marile întreprinderi. Pentru a pune în evidență configurații ale unor direcții articulate unele cu altele (interlocking directorships), tehnicile analizei rețelelor s-au dovedit a fi foarte utile (Scott, 1990, p. XV). Elitele și capacitatea lor de influență Dacă vrem să depășim modelul sumar al „clasei dominante”, e cazul să ne aplecăm asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
optimizării, între care, repetăm, relația este bilaterală, influența reciprocă.” După 1990, trecute prin filtrul noilor experiențe inițiatice, contondențele tehnice ale decadei precedente - nu și memoria lor - se atenuează. În romanele Muntele Calvarului (1991) și Păsările cerului (1999) - cea mai bine articulată carte a etapei - sau în volumele de proză scurtă Un univers cu o singură ieșire (1997) și Cel mai îndepărtat paradis (2001), explorarea structurilor mentalului colectiv devine prioritară, iar dimensiunea antropogenetică a literaturii trece în prim-plan. Ca și mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285363_a_286692]
-
identificat, fără temei, de N. Iorga, ca autor, sub pseudonimul Gr. Gellianu, al articolului Poeziele d-lui Eminescu (1875). Atribuire imposibilă din moment ce nimic din ce îl caracterizează pe cărturar - urbanitate, preocupare pentru motivare și argument, judecată, e drept, severă, dar articulată erudit, solemn, elegant - nu era prezent aici. În pofida unui comentariu contradictoriu, rigidizat în bună măsură de dogma clasicistă, studiul Mihail Eminescu (1903) are câteva repere interesante: explicarea creației lui Eminescu prin predispoziții ereditare, temperament, educație și înrâuriri succesive, din cultura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286727_a_288056]
-
În viața noastră de zi cu zi deschidem fereastra, închidem ușa, screim sau atingem, într-un gest de salut, pe ceilalți semeni. Aceste operări în sfera existențială proprie sunt doar câteva dintre o multitudine de acțiuni posibile doar prin abilitatea articulată a forței din structura mâinii. O ființă umană ce suportă drama terifiantă a lipsei acesteia va prelua dublu greutatea metafizică din lucrurile sau complexele pe care vrea să le modifice sau în care dorește să intervină. Uneori, însă, o astfel
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
obiecție la capitolul erudiție, „în genul tinerilor” sau al „specialiștilor”. Mai curând este o observație la capitolul înrudiri. Pentru un cititor lipsit de afiliere eclezială, pledoaria finală a lui H.-R. Patapievici nu pare a fi formulată în interiorul unei tradiții articulate vizibil, cu referințe istorice accesibile. Nu știm dacă soluția religioasă propusă, în termeni creștini, rimează cu marile voci critice ale tradiției Bisericii apostolice. Nu este foarte limpede cum apărarea liberalismului conservator de extracție britanică - aici referirea frecventă la Edmund Burke
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
distanțează totuși de teoriile izolaționiste, recunoscând „consumul” culturilor străine și, în plan creator, asimilarea lor. Mai mult, el subliniază necesitatea unei conjugări între naționalism și ecumenismul creștin. Credința nestrămutată îl va face, de asemenea, să desființeze, într-un eseu bine articulat (Rasă și religiune), pretențiile teoreticienilor naziști de a întemeia o „Deutschreligion”, implicit rasismul. De altfel, programul politic al lui C. propune un naționalism antidemocratic, antisemit, totalitarist și corporatist, întemeiat însă pe evanghelia creștină, excluzând deci crima, violența în genere. Contribuție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
prefigurarea unei confruntări între diferite asocieri politice care încercau, fiecare cu mijloacele lor de exprimare, să ocupe un segment important din scena politică. Chiar dacă prima victorie aparținea conservatorilor prin apariția Regulamentului Organic, reacția liberalilor nu putea întârzia. Prima formă destul de articulată poate fi consemnată în dreptul lui Ion Câmpineanu care, în Osăbitul act de numire a suveranului românilor, vorbea explicit despre separarea puterilor în stat, libertatea individului, garantarea egalității în fața legii, libertatea tiparului, responsabilitatea ministerială 14, toate acestea devenind elemente ale arhitecturii
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
în acest sens45. Chiar dacă prin "natura" lor comunicau destul de puțin cu electoratul, neobișnuind să se adreseze direct mulțimii cu ajutorul unor adunări populare, așa cum făceau liberalii, și cu toate acestea resimțind nevoia unui spațiu public în interiorul căruia să se poată exprima articulat, reprezentanții conservatorismului românesc acordau întreaga lor atenție înființării unor ziare. Ziare precum Conservatorul, aparținând lui I.H. Rădulescu și N. Russo (1856-1857), și Conservatorul Progresist bucureștean (1859-1861) ilustrau, prin denumirea lor, preocuparea editorilor de a realiza o fixare și o definire
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
P10'] "atunci măcar să le alegeți voi înșivă" oferă concluzia implicită din propoziția [P10]. Ea este introdusă prin conectorul ATUNCI, care are sens deductiv. Împreună cu J. Jayez (1988), discernem două constrîngeri fundamentale în funcționarea lui ATUNCI: o constrîngere de legătură (termenii articulați de ATUNCI sînt conectați semantic); o constrîngere de distingere (termenii articulați prin ATUNCI trebuie diferențiați). În cazul de față, raportul dintre [P10] și [P10'] este de tipul cauză → efect: [Din moment ce] copilul dumneavoastră va avea (oricum) anturaje dubioase [CAUZĂ], atunci măcar
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
propoziția [P10]. Ea este introdusă prin conectorul ATUNCI, care are sens deductiv. Împreună cu J. Jayez (1988), discernem două constrîngeri fundamentale în funcționarea lui ATUNCI: o constrîngere de legătură (termenii articulați de ATUNCI sînt conectați semantic); o constrîngere de distingere (termenii articulați prin ATUNCI trebuie diferențiați). În cazul de față, raportul dintre [P10] și [P10'] este de tipul cauză → efect: [Din moment ce] copilul dumneavoastră va avea (oricum) anturaje dubioase [CAUZĂ], atunci măcar alegeți-le voi înșivă [DEDUCERE, EFECT]. Asumarea din [P10] este suficientă
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
temă constantă": P1: P2: P2': T1 T2 → R1 T2 → R2 T2 → R3 Cele trei propoziții au aceeași temă, doar remele sînt diferite. Titlul inițial al trecerii ("catalogul Actes Sud") este reluat prin două anafore diferite ("această" substitut demonstrativ, "următoarea" substitut articulat) care primesc predicate noi, o dată cu elementele rematice. Articolul și demonstrativul permit prezența aceluiași referent pentru două niveluri diferite ale memoriei discursive, oferind astfel indicii despre structurare. "Viitoarea" redă referentul ca parte dintr-un întreg (de fapt, caracterul semestrial implică două
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
curentele care au dus la destrămarea Democrației Creștine iar multiplele fracțiuni ale acestui partid pivot nu se datoresc, toate, clientelismului. De fapt, curentul Initiativa Democratica, care a stat la originea tendințelor Fanfani și Moro, a fost o mișcare organizată și articulată ideologic; același lucru se poate spune și despre gruparea de stînga, numită Base. Cazul Partidului Social-Creștin valon (PSC) este și mai clar: două familii și-au disputat aici puterea: o aripă sindicală și una burgheză. Primele se recunosc în Jacques
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
rupturi" epistemologice în sistem, de frângeri și completări ale unor verigi de susținere a domeniului de cunoaștere științifică. Deseori, acestea au fost însoțite de veritabile "complexe de conștiință", de reașezare și reorganizare a ramurilor de suport ale paradigmei, de completare articulată a celor vechi, pe măsura condițiilor schimbate. Trecutul îndepărtat al psihologiei a dat ocazia, de multe ori, producerii unor fenomene de "ruptură" și regrupare insuficient explicate, cum ar fi, modul în care este îndeobște interpretată perioada imediat următoare epocii antice
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de reunificare a senzualismului de sorginte carteziană cu un mecanicism mașinist modern, pe gustul a tot mai mulți gânditori ai vremii. Psihofizica lui Descartes și-a epuizat foarte repede izvoarele, și a necesitat să fie completată cu o viziune mai articulată, cu care să fie explicate deopotrivă fenomenele naturale și cele pe care omul le trăia, cuceritor în această natură. Pe această linie s-a înscris activitatea lui Julien Offray de La Mettrie (1709-1751), medic francez, autor al unei ingenioase soluții mecanicist
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
fizică și chimică. Depășirea acestei viziuni a fost realizată pentru prima dată de Charles Darwin (1809-1882), dintr-o nouă perspectivă conceptuală, evoluționistă. A reușit acest lucru prin introducerea în biologie a unui determinism mult mai complet, mult mai dinamic și articulat. În acest sens, pentru el, forța naturii, a dezvoltării și evoluției ei fenomenale a fost identificată și extrasă nu dintr-un raport de interrelație mecanică sau chimică cu mediul înconjurător, ci dintr-unul care includea un ansamblu unitar al relațiilor
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
În laboratorul său s-au întreprins numeroase cercetări de explicare a rolului atenției, completat de evocarea rolului emoției în atenție, a mișcărilor musculare, chiar de localizare frontală a apercepției. Viziunea lui, inspirată din teoria lui Leibniz asupra apercepției, este mai articulată și cuprinzătoare. Mai mult, la Wundt, formularea problemei apercepției va fi un bun pretext de a aduce pe același tărâm o serie de alte influențe și efecte determinante ale vieții sufletești, pe cele în care elementele senzorial-asociative se întâlnesc cu
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
însuși oferă. Astfel, dacă gândirea își debordează obiectul prin sinteză supraîncărcată, elementul contemplativ este restituit etapelor mai cuminți ale raportării la sine și apercepția de tip transcendental primește ajutorul sistemului categorial al personalității, coborând în concretul aplicativ al substanței individuale articulate. Prin această nouă abordare cogniția devine, o dată cu gândul, activă și depășește pasivitatea specifică percepției, aducând modificări discrete (conform cu maniera noetică ce-i e caracteristică) lumii fenomenale care alcătuiește obiectivitatea interioară. Ea elaborează și traduce în practică aplicativă modele coordonatoare de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
verdictul asupra operelor unor scriitori de mult intrați în conștiința publică: G. Călinescu, Camil Petrescu, Emil Botta, M. R. Paraschivescu, Zaharia Stancu, vădind pretutindeni „noblețea spiritului, voință de a ridica totul la măsura esteticului, un lirism concentrat, stăpânit în fraze articulate, cu oarecare nimb emblematic” (Eugen Simion). SCRIERI: Polemos, îngr. Gheorghe Istrate, pref. Eugen Simion, București, 1978. Repere bibliografice: Piru, Debuturi, 62-65; Grigurcu, Între critici, 354-359; Sângeorzan, Anotimpurile, 190-192; Dicț. scriit. rom., I, 163-164. D.Gr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285589_a_286918]
-
gestație. Ceea ce înseamnă că această imagine nu a apărut încă, fiind expresia virtuală a inaparentului, in-formarea unei forme vide. Ca atare, demersul nostru urmează o cale circulară, înainte și înapoi (ilustrând una din ipostazele cercului hermeneutic): în amonte, de la imaginile articulate verbal înspre prefigurările potențelor seminale (de la imaginar la imaginal) și, în aval, la imaginile poetice propriu-zise. La acest nivel, nu putem vorbi nici de manifestare, nici de reprezentare, căci nimic nu ni se pune în față. Imaginea inaparentă (a inaparentului
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]