2,159 matches
-
grâu era îmbătător. Aerul stătea nemișcat. Era curat și plăcut. Dar alt foșnet se auzi mult mai aproape. Auta deschise ochii. Întâi nu văzu nimic, decât un fel de umbră rotundă. Se uită mai bine și deodată zări doi ochi arzători care, apropiindu-se treptat de ochii săi, îl priveau pătrunzători, îl sfredeleau, aprinși. Întinse mâna să-și ferească fața, și mâna lui se lovi de ceva rece, sticlos. Ochii străini ajunseseră în clipa aceea lângă ochii lui. Atunci Auta leșină
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
vorbi? Și Auta ar fi vrut să vorbească, dar cum? Știa ființa străină vreuna din limbile pe care le știa el? "Zeu sau om, văd că nu-mi vrea răul" - se gândi sclavul și i se uită drept în ochii arzători. Da, acești ochi l-au privit și azi-noapte, când a leșinat a doua oară. Ochii păreau buni, deși sfredelitori. Sclavul vru să vorbească în limba atlantă, dar simți că i s-a așezat un nod în gât și cuvintele nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
știm cum, fie că nu avem cu ce. Boala care se numește moarte e totuși cea mai grea dintre boli. Din ziua aceea Auta fu mai îngîndurat, mai puțin vorbăreț. Și numai o dată îi mărturisi lui Hor că dorința lui arzătoare ar fi dacă nu chiar nemurirea, măcar o viață foarte lungă, ca să poată vedea unde vor ajunge pământenii după câteva sute sau câteva mii de ani. - Dorința ta s-ar putea împlini, îi răspunse Hor. Să vedem ce vom avea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
masă. Dar de ce profetul Daniil zice așa: Privi până când fură puse jilțuri și s-a așezat Cel vechi de zile: îmbrăcămintea lui: albă ca zăpada, iar părul capului său: curat ca lâna; jilțul său: flăcări de foc; roatele lui: foc arzător. Un pârău de foc se vărsa și ieșea de sub el"? Nu-ți amintește decolarea unei rachete cosmice? Fără îndoială că acel Daniil habar n-avea ce ascunde legenda auzită. A folosit-o mecanic numai pentru că îi convenea în meseria lui
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
un film de-al lui Hector Fermierul, apoi să ies să beau o bere la halbă, să mănânc o gustare la Royal Scot și să citesc restul de ziare. La Royal Scot fac un foc splendid, care dă o căldură arzătoare. După o friptură de vită la cuptor cu piure de cartofi, morcovi, varză de Bruxelles și sos, care Îmi umplu stomacul, oxigenul Îmi părăsește creierul, iar căldura, flăcările și țăcănitul tacâmurilor pe ceramică mă hipnotizează. Îi pot vedea prin foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
nemaipomenită și pură. Tu termini primul și nu mai poți continua. Exact ca de primele trei sau patru dăți. Îi simți frustrarea. Te gândești că ar fi trebuit să nu te grăbești. Acum că s-a sfârșit, ai o dorință arzătoare s-o iei la goană și s-o părăsești. Acum ea ți se pare așa cum spun ceilalți, o infirmă, o handicapată. Dar prietenul tău Dermott spune că e normal să te simți așa după ce ai dat la buci. Substanțele chimice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
străinii, cu-apucături barbare, Nu-Ți înțeleg menirea, vor doar să Te omoare. Prea multă acuzare, durerea Te-mpresoară, Romanii duri și gloata din jur Te înfioară. Se-ncrâncenează cerul de-atâta întristare, Din palme-Ți mușcă fierul cu sete arzătoare. Îl strigi încet pe Tata dar nu primești răspunsul, Rămâi întins pe cruce, din ochi te spală plânsul. Căci ai ales, Isuse, ca dragostea divină Să ispășească totul, să ne absolvi de tină. Prin jertfă Tu, Iubire, instaurezi Lumină, Făclie
Remember Golgotha by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83329_a_84654]
-
cînd se adresează bărbaților, femeile nu pot respecta principiul " Nu spune ceea ce știi că este fals". Din cauza dominației masculine, femeile sînt nevoite să facă afirmații subînțelese (și uneori să exagereze) pentru a se eschiva sau a aduce vorba despre "probleme arzătoare". De aceea, afirmațiile lor nu relevă întregul adevăr și sînt înșelătoare cel puțin pentru ascultătorii care presupun că principiile lui Grice sînt respectate. Acest mod de a vorbi, definit de expresia lui Emily Dickinson (1955: nr. 1129) "a vorbi pe
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Și acestea le-a lucrat credința de multe ori înaintea întregii zidiri. Chiar dacă s-ar fi dat cunoașterii putința să facă cercarea lor, nu s-ar fi convins. Pentru că mulți au intrat prin credință în foc și au înfrânt puterea arzătoare a focului și au trecut prin el nevătămați; și au călcat pe spatele mării și au ajuns la uscat. Și toate sunt mai presus de fire și potrivnice modurilor cunoașterii și au dovedit-o pe aceasta deșartă în toate modurile
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
principală. Dragostea pe care i-o poartă Infanta lui Rodrigue, de nemărturisit la începutul piesei, căci Rodrigue este de un rang inferior ei, nu mai este așa când Cidul, învingătorul Maurilor, a salvat regatul Castiliei. Totuși Infanta își înăbușă pasiunea arzătoare. Această acțiune secundară nu are deci nicio incidență asupra dragostei dintre Rodrigue și Ximena, care constituie acțiunea principală. Unitatea de acțiune nu este deci respectată în piesă. La fel se întâmplă cu personajul Sabinei în Horace, care suportă contralovitura acțiunii
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
trebuie să-și ancoreze el piesele în realitatea contemporană. Dacă Minna von Barnhelm cunoaște, în 1767, un succes răsunător, asta se datorează faptului că această piesă, a cărei acțiune se desfășoară imediat după Războiul de Șapte ani, este de o arzătoare actualitate. Când Frederic II lasă la vatră corpul franc, odată cu revenirea păcii, germanii se confruntă cu problema crucială a demobilizării. Printre acești militari aflați deodată fără ocupație există și firi violente, dar și ofițeri merituoși ruinați, precum Comandantul Tellheim. Goethe
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
recite un text învățat, ci să improvizeze. Dullin, maestrul lui Artaud, a instaurat în Franța metoda improvizației care "obligă actorul să-și gândească mișcările sufletului în loc să le reprezinte". "Datorită improvizației, adaugă Artaud, intonația este găsită din interior, împinsă în afară de impulsul arzător al sentimentului, iar nu obținută prin imitație. Dullin improvizează, la fel ca actorii lui. Artiștii Atelierului sunt deja exersați în adevărate ședințe de improvizație în fața unor cercuri de spectatori extrem de privați. Ei s-au dovedit uimitor de abili în a
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
au ca obiect anumite aspecte ale operei lui Caragiale și nu stabilirea conexiunilor acesteia cu manifestari literare ulterioare. De pildă, V. Mândra în Istoria literaturii dramatice românești de la începuturi până la 1890 conchidea sentențios: "Caragiale a legat atât de profund "cestiunile arzătoare la ordinea zilei" din viața publică de resorturile eterne ale condiției omenești, încât, după marea sa operă, drumul piesei comice românești a impus urmașilor responsabilităti uriașe"9. Cu acest exemplu, pătrundem și în domeniul destul de sărac al exegezelor centrate pe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
romanele realiste ale lui Mircea Eliade, raportul intertextual este sesizabil și în legătură cu tipul "intelectualului". Fin ironist, recunoscut pentru urbanitatea satirei, Caragiale a fixat inimitabil notele specifice ale etopeii acestei categorii în schița Intelectualii. "Capuținiștii"59 preocupați în permanență de "chestiuni arzătoare de estetică, filozofie"60, "inspiratorii, diriguitorii opiniei publice, mai ales când e vorba de mișcarea culturală"61, nu se deosebesc esențial de tineretul eliadesc din perioada posterioară Marii Uniri. "Huliganii" blazați ai deceniului al patrulea se pierd în nesfârșite polemici
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fragmentul postum Puțină metafizică și astronomie, își justifică atributul tocmai prin similitudinile de la nivelul verbiajului stimulat de atmosfera de banchet ad-hoc sau care înlocuiește fireasca siestă. Cu aceeași pseudocompetență cu care Ipingescu, Leonida, Mitică, amicii și "onorabilii" candidați dezbat "chestiuni arzătoare la ordinea zilei" și chiar cu același limbaj agramat și punctat de etimologii populare și de paralogisme, "toți comesenii laolaltă"98 discută și emit absurde teorii legate nu de politică, ci de geneza și sensul universului: Asemenea, este foarte probabil
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
unui "protocronism"560 al genului, forțează accepțiunea benzii desenate, impunându-i o arie semantică extrem de largă, care nu ține cont de conținutul ei.561 Se simte într-adevăr un complex de inferioritate al disciplinei și al apărătorilor acesteia, o necesitate arzătoare de a justifica existența benzii desenate și calitatea ei prin apelul la o presupusă istorie milenară, care să-i garanteze chiar primatul în fața altor forme de artă. Nimic nemaiîntâlnit, având de-a face cu același mecanism psihologic precum în ideologiile
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
pe muchea dealului Rediu Mârzac, în inima codrului, și străbătea încet poteca strâmtă, de lăstăriș înghețat. Când, deodată, la 20-30 de pași, a apărut un lup în cale. Era o lupoaică mare cu țâțele pline. Avea niște ochi mari, cenușii, arzători care nu se mai închideau și scăpărau, trozneau ca ghinda în fălcile mistreților. În strâmtoarea aceea a potecii, n-au mai avut timp, nici unul, nici celălalt să se ferească, și nici n-aveau de ales... Cu gâtul gros, întins, ochii
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
stătea ca încremenită, sub clar de lună, adulmecând cu nările în direcția vântului. Sub razele lunii, proiectat pe cer, apare înspăimântător de clar. Cu gâtul întins, parcă nepăsător, animalul cercetează, adulmecă dincotro bate vântul, își rânjește colții mari, cu ochii arzători și cu limba setoasă. Privirea aceea sălbatică străbate dincolo de codri, spre zare. În neclintirea lui, animalul cu statura-i vânjoasă și viguroasă, este măreț... nu poți sa nu-l admiri. Sfiala față de oameni, înrădăcinată milenar în specia lui, teama nedefinită
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să nu i se întâmple și lui Suru. Când Anton a vrut să-l mai amenințe o dată, moș‟ Chifu cu capcanele pe umăr dispăru prin desișuri. Bătrânul Chifu era un bărbat uscat, ‟nalt și ciolănos, posomorât, dar cu o privire arzătoare, părul des, căzut pe frunte, mâinile și degetele lățite ca labele de lup. Chipul măsliniu și prelung, spânatec, o barbă țepoasă și neagră. Avea ceva tainic, trist și totodată vehement în el. Ca înfățișare era un om normal. Deși stângaci
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o pâclă deasă, străbătută doar de sulița cea mare a Soarelui. Toți dispărură, parcă luați de o putere nemaintâlnită. Trecând Dumnezeu pe acele locuri, nu mică i-a fost mirarea să găsească doar o baltă de sânge. Înduioșat de dorința arzătoare a bătrânului, a luat o picătură de sânge și a aruncat-o în bătaia vântului; acolo unde a căzut s-a ridicat un deal, născut din sânge, pe care-l numi Sângeap. Învie pe babă, trimițând-o să se închinei
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de fapt, elemente la fel de importante ca aerul, focul, pământul din formula lui Empedocle. Azi, știu că în lumină există și umbre și că fericirea e uneori dureroasă. Dar nici azi nu pricep cum poate fi cineva mizantrop sub un soare arzător, pe o plajă. Probabil, adevărata nefericire nu e să nu fii iubit, ci să nu poți iubi. E ideea cu care mă despart și de Mexic. Această țară care nu pare atrasă în nici un fel de oceanele ce o scaldă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
timp în timp, zgomote liniștitoare: triluri de păsări, bâzâitul bondarilor ce intrau în cupele clopoțeilor azurii ca să iasă prăfuiți de polen, fâșâitul frunzelor moi și pufoase pe câte un lăstar... Deveneam atunci altul, mă așezam pe pământul bălțat de lumini arzătoare simțind cum mă umple un fel de nebunie fericită, ca și când cerul intens albastru pâlpâind printre crengi, pânzele de păianjen umflate de vânt între trunchiuri și mai ales mirosurile, de sevă și coajă, de rășină și țărână, ar fi fost un
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de pe Ștefan cel Mare. De cum intram pe strada cu nume de muzician pătrundeam parcă în adâncul propriei mele minți. Peisajul se încărca de emoție, care devenea copleșitoare când mă apropiam de vila cea galbenă. Intram pe ușa glisantă, cu geam arzător, și mă trezeam în plin vis. Cunoșteam holul cel larg, vopsit în verde sumbru, știam ușa mirosind a culori de ulei prin care intrasem și ieșisem de atâtea sute de ori, iar scara melancolică, în melc, ducând la etaj era
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
se manifestă ca o protuberanță solară, și parcă recită o poezie, e un imens nor de gaze ce se consumă în gol, arzând la suprafața creierului, gândurile care ne vin clipă de clipă sunt prea puțin intense față de acele gânduri arzătoare care nu mai ajung în cuvinte, Nu știu dacă am înțeles prea bine ceea ce vroia să spună, Pregătesc acum pentru expoziția anuală un tablou-pârjol, incendiar, o protuberanță de gând, îți spun toate astea ca să nu-ți vină ție ideea, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fierbinte și rece se strecoară vie pe sub bluza mea, descheindu-mă, izbutind fără gesturi să mă lepezi de veșminte, invitându-mă, așteptând ca eu la rândul meu, mi-e aproape teamă să te ating ca nu cumva sub atingerea mea arzătoare trupul tău să se prefacă în aer, de-afară doar pâlpâirea slabă a stelelor și-năuntru atâta lumină, trupul tău gol acum lângă trupul meu neînceput, iar palma ta ca o suflare de vânt răcorind fierbinte trupul meu ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]