2,557 matches
-
alastor, pecetea de neșters a unei crime, miasma, care îl apasă sau pe care a moștenit-o din neam1. Eroul tragic este deopotrivă victima și cauza acestei spaime, potrivit acelei reciprocități bazate pe teroare ce se stabilește între victimă și asasinul pătat de sîngele ei. Posedarea de către Dionysos se înrudește astfel cu posedarea de către Gorgo. Eroul intră în câmpul dublei fascinații de a vedea și de a fi văzut, în confruntarea directă, frontală cu masca. Trăiește o revelație, dar riscă în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și nici fiul nu vor înscrie pe răbojul istoriei o perioadă de răgaz, o epocă a iertării. Chiar dacă nu provoacă apariția vreunei fantome, sângele vărsat cheamă inevitabil la răzbunare. La Shakespeare, trupul însângerat al câte unui rege își denunță întotdeauna asasinii și își convoacă răzbunătorii. În Richard al III-lea, rămășițele pământești ale lui Henric al VI-lea, un cadavru care nu mai reprezintă decât imaginea înghețată („key cold figure”) a unui uns al lui Dumnezeu, sunt totuși rămășițele unui trup
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
a semăna groaza și panica vorbea Mallarmé - răzbește cu greu în mintea încă încețoșată de băutură a portarului, făcându-l să se creadă dintr-odată portar al iadului. Shakespeare creează aici efecte de corespondență (ironică, desigur) între angoasa reală a asasinului, gata să vadă răsărindu-i dinainte fantoma victimei sale, și monologul portarului chefliu, monolog zeflemitor, dar nu lipsit de o involuntară și stranie intuiție a adevărului tragic. Căci presupunerile lui fanteziste în legătură cu cei ce bat în poartă (poarta infernului, bineînțeles
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
secolul I î.Hr. decât pe discipolul grec din secolul al III-lea î.Hr. Filosofia materialistă și hedonistă găsește adepți și la vârful ierarhiei statale: anturajul lui Cicero, Cezar însuși, precum și unii ofițeri din garda lui - dar și Cassius, unul dintre asasinii săi; la o anumită distanță, de asemenea, poeții elegiaci; în păturile de jos, oameni de rând, neînsemnați. Epicurismul a pătruns în toate mediile. 4 Elogiul vieții filosofice. Nimic din ceea ce intră în alcătuirea acestei case filosofice nu se sustrage proiectului
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
După toate aparențele, pentru a salva materialismul de pericolul fatalist care îl pândește în caz contrar. Reducerea lumii la o pură și simplă cauzalitate mecanică ne obligă să facem din ceea ce se întâmplă - edificarea unei lumi, dar și gestul unui asasin - simplul produs al unei mecanici pentru care - și contra căreia - nu putem face nimic. Fără libertate, lumea devine o putere oarbă în care ceea ce este există fără vreo altă posibilitate ontologică. Sade va face portretul acestei lumi materialiste radicale, fără
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ciudată, chipul nedefinit, pulpele goale desfăcute În prim-plan, cu o dâră roșie de sânge Între ele, și silueta unui copil pe jumătate ridicat, Întors spre femeie ori mamă. Curioasă mai e și evoluția bărbatului, a gândit Faulques: pește, crocodil, asasin, cu propriul cadavru interpus Între etape. Fiii de azi, călăii de mâine. Aceleași trăsături ale copilului abia pictat le rezerva pentru unul dintre ostașii care, la dreapta scenei, cu pușca În mână, Îmbrânceau mulțimea ce fugea din oraș, rezolvată În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
nici un chef. - Nu-i nevoie de treizeci de ani. Oricine poate să afle, numai să fie atent. Omul torturează și ucide fiindcă așa e el. Îi place. - E lup față de om, cum zic filosofii? - Nu-i insulta pe lupi. Sunt asasini cinstiți: omoară ca să trăiască. Markovic a aplecat capul, parcă analizând profund. Apoi s-a uitat iar la pictorul de război. - Și care-i, după dumneata, rațiunea pentru care omul torturează și ucide de pomană? - Inteligența, presupun. - Ce interesant. - Cruzimea obiectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pustii, fiindcă asemenea nopți nu le poți găsi decât acolo: e atât de frig, că vagabonzii mor congelați pe bănci, toată lumea se Închide În hoteluri și pensiuni, pe-afară nu-s decât gondole ce se leagănă tăcute pe canale, strada Asasinilor pare mai Îngustă și mai sumbră ca niciodată, iar cele patru figuri din Piazzetta, tăiate În piatră, se apropie și mai tare una de cealaltă, parcă În posesia unei taine pe care cel ce le privește o ignoră. Încă de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
spectacolul său cu Bérénice în jurul unui sistem de oglinzi care multiplicau și surprindeau personajele. El dădea astfel o expresie scenică „închiderii” raciniene, evocând totodată jocul de oglinzi din finalul filmului Doamna din Shanghai, unde Orson Welles îi strânsese laolaltă pe asasinii rătăciți într-un veritabil labirint de reflexe. Mai recent, Stéphane Braunschweig face o trimitere directă la Versailles atunci când, pentru Mizantropul său, tapisează cu oglinzi pereții scenei. Astfel, personaje și spectatori se amestecă până la confuzie, participând cu toții, după obiceiul Curții, la
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Unii gnostici, cum ar fi arhonticii și un alt grup anonim menționat de Epifaniu 18, preferă să-l numească Sabaot, cel care, În unele texte copte, este pandantul pocăit al Demiurgului (vezi mai jos). Perații 19 lui Ipolit Îl numesc „asasin”, cum se afirmă În Ioan 8:44. În PS, marele Arhonte, tiranul tuturor tiranilor cosmici, este numit Adamas 20. Însă un alt CÎrmuitor ceresc, al treilea printre Puterile Triple (tridynamoi), poartă numele de Authades, Trufașul 21, care este, În alte
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cruța cititorii de majoritatea ipotezelor avansate pînă acum În legătură cu numele său28. Cea mai convingătoare dintre ele este, de departe, ipoteza oferită de Mathew Black: Ialdabaot derivă din expresia aramaică valda behût, „Fiul Rușinii”29. Ignorant, arogant, Înfumurat, disprețuitor, prost, nebun, asasin: acest ticălos cu chip de leu care Își va exercita talentele derizorii În detrimentul umanității pare a fi o țintă ideală pentru ura și disprețul gnosticilor. Însă mitologia Demiurgului prezintă aproape tot atîtea variante cîte doctrine gnostice sînt. De aceea este
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este creată de un principiu rău. De aceea, În mînia sa, Diavolul i-a nimicit prin potop. Enoh este omul Diavolului, la fel și Patriarhii. Moise a Îndeplinit voia Diavolului și a primit de la acesta Legea. David a fost un asasin, iar Ilie a fost ridicat la cer de Însuși Diavolul. Însă Duhul Sfînt a vorbit deseori prin gura Profeților. Ioan Botezătorul este omul Diavolului. Concepțiunea Mariei a fost imaculată, fără intervenția vreunui bărbat. Isus n-a avut trup fizic. El
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de starea de război ce reclama impunerea sau formarea unei opinii publice potrivnice acestor grupuri de rezistență și În care s-a apelat la un vocabular demonizant: „bande”, „bande teroriste”, „reacționari”, „bandiți”, „criminali”, „tâlhari”, „teroriști”, „subversivi”, „fugari Înarmați”, „atac banditesc”, „asasini”. Este un vocabular cu tonalități belicoase ce dorea să Întrețină un tonus războinic În rândul organelor de represiune și o legitimare În opinia publică a „răului” Împotriva căruia trebuia luptat și care trebuia eradicat. Agresivitatea acestui tip de vocabular insinua
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
urlu ca să nu mai urlu” (III, 138). Așadar, un Cioran violent? Unul atras de „oamenii cruzi”, „indiferent dacă sunt personaje literare sau istorice” (I, 157)? Își spune la un moment dat: „Să ai tăria «morală», inima oțelită a unui mare asasin” (III, 207). Cum vom vedea, tăria morală e mai degrabă neputință. Oricum, de n-ar fi vorba de fiziologie și de trup, unui cinic care se hrănește cu scepticism ar trebui să-i fie străină o astfel de angajare. Or
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sale, este un moment de emoționantă teatralitate. Clarence disperă și încetează orice împotrivire abia în clipa în care află că ucigașii au fost trimiși de propriu său frate, Richard. Dar își păstrează întreaga noblețe până și în deznădejde, îndemnându-și asasinii să-și facă "datoria". Un moment de mare frumusețe în interpretarea lui Stephen Tagne, care a reușit să suprindă nuanțele de blândețe, forță, mânie, lașitate și disperare. Câteva cuvinte despre aspectele plastice ale montării. Majoritatea spectatorilor au fost uluiți de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
atentatul asupra lui, din 2 decembrie 1880, în consensul majorității comentatorilor (cu excepția "Românul"-ui, bineînteles), Eminescu ajunge la concluzia că a fost vorba de regizarea respectivului act, în vederea câștigului de popularitate și capital politic. Dovadă vor sta nu numai grațierile "asasinilor" din 10 mai 1883, ci și faptul că, așa cum scrie Eminescu în decembrie 1880, "sistemul de guvernare al lui Brătianu și al partidului său a creat atmosfera în care asemenea fapte sunt posibile, în care autorii lor găsesc o legitimare
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
care asemenea fapte sunt posibile, în care autorii lor găsesc o legitimare a scopurilor lor (...)". La 1848 avusese loc o tragere la sorți asemănătoare cu cea indicată de Pietraru (agresorul lui I. C. Bratianu). Era vorba a se trage la sorți asasinul lui Vodă Bibescu. Dacă am întreba cine a prezidat acel act, domnul C. A. Rosetti și-ar pleca ochiii ... Din punct de vedere cosmopolit și roșu, domnul Bratianu nu culege, din nefericire, decât ceea ce a semănat din nou în țara
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
țara noastră dreaptă și veche. Cu drept cuvânt dar un ziar de provincie exclama, la înregistrarea odioasei fapte: "Ale tale dintru ale 'tale, Brătiene!"". Oficiosul Partidului Liberal, "Românul", acuza în cinci editoriale " Timpul" de instigare la crimă, complot, adoptarea "în privința asasinilor politici" a devizei asasinilor: Ale tale dintru ale tale ... Eminescu raspunde acestui atac furibund pe 17 decembrie 1880 printr-un articol numit de N. Georgescu "piatra de hotar în jurnalistica românească", în sensul abolirii gazetăriei cu parolă. Iată un fragment
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
veche. Cu drept cuvânt dar un ziar de provincie exclama, la înregistrarea odioasei fapte: "Ale tale dintru ale 'tale, Brătiene!"". Oficiosul Partidului Liberal, "Românul", acuza în cinci editoriale " Timpul" de instigare la crimă, complot, adoptarea "în privința asasinilor politici" a devizei asasinilor: Ale tale dintru ale tale ... Eminescu raspunde acestui atac furibund pe 17 decembrie 1880 printr-un articol numit de N. Georgescu "piatra de hotar în jurnalistica românească", în sensul abolirii gazetăriei cu parolă. Iată un fragment: "Ale tale dintru ale
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
României postdecembriste, veștejind tunurile date de guvernanți și/sau oameni de afaceri prosperi sau controversați, români sau alogeni, despre instaurarea neo-fanariotismului cu personaje tip Elena Udrea-Cocoș, Ristea Priboi, Taher, O. Tender, Hayssam, Rodica Stănoiu, Gabi Bivolaru, și chiar psihoticul preot asasin Daniel Corgeanu, zis și Rasputin de Tanacu etc. Concepând memorialistica drept o confruntare dură în primul rând propria persoană, necruțătoare, o ispășire, o recuperare de sine, o "reconfigurare" de care să nu te rușinezi, autorul nu pregetă să-i impute
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
somnului, cea mai mare experiență a vieții sale, precum epilepsia la Dostoievski. De aceea, pe Cioran nu-l interesează decât cei care suferă, cei care trec prin experiențe la fel de delirante că el. Pentru el, Dostoievski, cu personajele sale fără credință, asasini, tâlhari, epileptici, cu luciri de sfințenie ce ating demonicul, este Scriitorul; omul normal nu are acest conținut interior și, ca atare, pentru Cioran, este "fără substanță". De aceea scrie Cioran, cărțile lui fiind, de fapt, sinucideri ratate. El se vede
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
nici pe șine. E greu sa definești ură pe care o arată cuvântul lui Cioran când vorbește despre el însuși, despre semenii săi, dar și despre neamul și țara sa. "Ură împotriva speciei și a "geniului" ei te înrudește cu asasinii, cu demenții, cu divinitățile și cu toți mării sterili. De la un anumit grad de însingurare, ar trebui să nu mai iubești și nici să comiți fascinantă spurcare a împreunării. Cel care vrea să se perpetueze cu orice preț nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
întrebați de ce n-am ales de-a dreptul tăcerea în loc să-i dau târcoale, și-mi reproșați că tot stărui în lamentații, când de fapt ar trebui să tac. Dacă nu aș fi scris, m-aș fi putut transforma într-un asasin. Exprimarea e o eliberare. Va sfătuiesc să faceți următorul exercițiu: când urâți pe cineva și simțiți dorința de a-l lichidă, luați un petec de hârtie și scrieți că X este un porc, un bandit, o lepădătura, un monstru. O sa
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
sau mai mare măsură zvonurile privind legătura dintre cei doi. Represaliile care au urmat acestui asasinat au fost o dovadă în plus a legăturii cu regina. Astfel, Maria a ridicat o armată de 7000 de soldați, i-a urmărit pe asasini pe care i-a expulzat din Scoția, neținând cont degradul nobiliar al acestora.“ (trad. n.) Cel mai interesant răspuns l-a dat însuși Ludovic al XIV-lea, atunci când Lomenie de Briennes, ministrul său de afaceri externe, i-a atras atenția
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
l-a prețuit în forul lăuntric. Este momentul semnalării unei prime reprezentări arhetipale, cea a reabilitării tatălui-rege. Dincolo de controversata abulie a prințului, de iubirea și abandonarea Ofeliei sau de trădarea mamei incestuoase, căsătorită în grabă cu un unchi ipocrit și asasin, dincolo de dileme metafizice și prietenii durabile sau efemere, Hamlet ne relevă și această dulce povară a reabilitării memoriei ultragiate a regelui. Fiindcă înainte de a fi răzbunat, el trebuie înfățișat conștiinței colective așa cum a fost: un rege bun, dar sever, purtând
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]