6,399 matches
-
la sursa de venituri a dragei mele prietene. Tapiseria crem de pe interior, face un contrast fabulos cu culoarea bronz a mașinii care, se pare că nu vrea să pornească de pe loc. Sandy apasă pe butoane, țăcănind cu unghiile ei lungi, ascuțite, nedumerită de încăpățânarea automobilului. Scoate cheia din contact, o introduce din nou și apasă butonul de lângă volan, lovește în mod repetat comanda frânei de mână, după care apucă rapid mobilul ornat cu cristale: - Alo, aici Sandy, cum drec’ pornesc mașina
ALO, AICI SANDY! de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352939_a_354268]
-
O cută-i mai apare pe frunte; Mă cercetează ca pe-o minune. Înlăuntru meu caut răspuns: Curios mă mir ce se-ntâmplă; Ce cată neaua la tâmplă? Zig-zaguri și cute cum m-au ajuns? Ne-ncrezători ochi din oglindă Ascuțit mă măsoară mereu... Cine-i acel ce la mine se uită? Să fiu oare tot eu? În colț de surâs zburdalnic s-alintă Copilul rămas în sufletul meu. (din vol. ”Poleind rotundul lunii” 2015) Referință Bibliografică: COPIL / Pușa Lia Popan
COPIL de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352963_a_354292]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > MOARTEA... Autor: Nicolae Stancu Publicat în: Ediția nr. 1638 din 26 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Ieri, m-am întâlnit cu Moartea, o băbuță aiurită, Ce-și uitase nu știu unde, coasa bine ascuțită. A trecut pe lângă mine, m-a privit cu ochii răi Și mi-a zis c-o voce tunet: -Ia ascultă-aicea băi! Ce tot umbli pe coclauri? Ce tot cauți? Ce mai vrei? Ești cu un picior în groapă, dar cu
MOARTEA... de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352973_a_354302]
-
a fost Alina la vederea lui Dorin, cu aspectul lui nevinovat de băiat inocent, timid și drăguț. Alina era o femeie matură, pe care trecerea timpului își lăsase din plin urmele. Cu părul vopsit roșu, ridată puternic și cu nasul ascuțit, ce se lungise mai mult cu trecerea timpului, de parcă ar fi fost un cioc de barză, femeia gândi: „Pe ăsta pun eu imediat mâna și-l joc cum vreau eu”. - Ne întâlnim mâine la “ARO”, nu-i așa? Fac eu
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
una câte una, așezându-le ca pe niște rubine în culcușul adânc. Vara zvâcnea aprinsă, încingând satul din ce în ce mai tare. Întoarsă în răcoarea casei, nepoata căută cu privirea în direcția băncii pe care obișnuia să ațipească uneori Bunu. Scoase un țipăt ascuțit și se repezi afară. Bunu ridică privirea spre ea. Molfăia cu poftă cireșe, iar zeama sângerie i se prelingea pe la colțurile gurii întinse într-un rânjet satisfăcut. - Ce faci Bunule? Ți-am zis să nu mânci din ele că-s
CIREŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352997_a_354326]
-
Ce zici,iti convine ? ( Dau din cap afirmativ). Păi atunci așează-te ,nu trebuie să mai întârziem,cu freza asta s-ar putea să rânești pe careva ! Îmi pune cearceaful de rigoare și continuă ,agitând în aer foarfecă destul de bine ascuțită. - Cum să fie? - Nici prea scurt,nici prea lung...să semene a tunsoare. - Nici prea înaltă,nici prea scurtă,nici prea grasă,nici prea slabă... Asculta la mine ,în viață trebuie să știi ce vrei! Ori e albă,ori e
CU ROMÂNIA LA FRIZER de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352993_a_354322]
-
albastru, răcoritor, cu ochiul verzui fulgerat în apusul violet”. Din acest univers s-a desprins acel teatru de umbre, într-o gesticulație patetică pe valuri de Timp: Doar noi, obsedați de lumină, ne aflăm permanent la marginea Timpului/ Cu urechea ascuțită, ca un pui de Lună, ce iese în lume sub magia Universului ... În loc să înving Timpul , răscolesc cu versul Toamna înroșită în asfințit și-n apele din cerul Astral ... În toamna anotimpului esențelor, când citim taina adâncurilor în fiecare frunză, timpul
VIAŢA, CA O METAFORĂ ÎN TIMP de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354442_a_355771]
-
tocmai se odihnește. De asemenea, la tot pasul ai impresia că pe cerul de un albastru strălucitor sunt proiecteate chipuri de războinici cu profiluri severe și cu bărbi impunătoare. De la pupitrul mării le dirijează triunghiularul Peñon de Ifach, pinten alb, ascuțit, izvorât direct din apele bleumarin. Altitudinea sa de 333 de metri e predestinată parcă pentru cele trei colțuri cu care se opintește din apă. Încă de pe vremea cartaginezilor, ” Peñonul” era cunoscut ca simbol al acestei regiuni de coastă. Ei l-
LOCUL UNDE MUNTELE IESE LA... MARE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354454_a_355783]
-
niște albatroși ce trag cu parâme o barcă ne simțim aripile grele de apă cristaliza(n)ta se migrează spre Sud în ultima halta doar vulturi cataleptici rămân și buha nopților eretice de tavanul peșterii jilave atârnă un liliac cu ascuțite gheare și-o inima ce laic se dilată Referință Bibliografica: Ochii păunului / Angi Cristea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1315, Anul IV, 07 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angi Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
OCHII PĂUNULUI de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353772_a_355101]
-
în: Ediția nr. 1185 din 30 martie 2014 Toate Articolele Autorului Afară soarele dogorea puternic. Trecuse doar o săptămână din luna august și vremea era mai caldă decât în luna lui Cuptor, cum îi mai spuneau bătrânii lui iulie. Săgețile ascuțite ale soarelui se strecurau printre umbrelele cu acoperiș din stuf, montate pe plajă ca niște adevărate ciuperci răsărite din nisipul auriu. Razele se înfigeau fără milă în trupul fragil al Daliei, ce dormita pe șezlongul de sub umbreluță. Nu avea curajul
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]
-
Nu o vedea nicăieri pe Andrada. A sosit sau nu? Venind cu mașina, familia Axinte a întârziat la trecerea Dunării cu bacul, așa că au ajuns la finalul festivităților. Andrada încerca să se strecoare printre cei prezenți dând din coatele ei ascuțite, lăsând urme pe unde lovea, nerăbdătoare să-și regăsească liniștea sufletească în brațele lui Cris. Îi era dor după două săptămâni de când nu s-au văzut. Simțea lipsa înbrățișărilor și a sărutărilor sale pline de pasiune. Simțea lipsa fiorilor ce
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353869_a_355198]
-
sacrificiul ei suprem Trilul Dumnezeiesc se-aude. Noi, nu putem să înțelegem Secretul ei unde s-ascunde. De ce cuibul și-l părăsește Ca să urmeze acest destin? Ceva poate o chinuiește Sau din instinct ,ea zboară-n spin? Se aruncă-n ascuțitul spin, Și în extazul morții, cântă. Trilul său e cântecul Divin, Ce numai Dumnezeu l-ascultă. Eu cred că Domnul a chemat-o, Să-i cânte al veșniciei mit. Căci moartea ea a căutat-o Zburând spre spinul ascuțit. Tot
PASĂREA SPIN de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353980_a_355309]
-
-n ascuțitul spin, Și în extazul morții, cântă. Trilul său e cântecul Divin, Ce numai Dumnezeu l-ascultă. Eu cred că Domnul a chemat-o, Să-i cânte al veșniciei mit. Căci moartea ea a căutat-o Zburând spre spinul ascuțit. Tot ceea ce-i frumos în viață, Obținem cu prețul durerii. Așa cum pasărea ne-nvață, Că-n noi este forța puterii. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: PASĂREA SPIN / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1570, Anul V, 19 aprilie 2015
PASĂREA SPIN de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353980_a_355309]
-
rece îi zburli părul și țipete prelungi se ridicară din adâncurile întunecate. Nu făcu mai mult de zece pași când fu înconjurat de o ceată de umbre fără chip, care zburau în jurul lui într-o horă amețitoare. - El e! Țipătul ascuțit, făcu umbrele să se oprească și prindă forme. Femei nespus de frumoase se apropiară de el. Una, îi atinse obrazul, ca o adiere de vânt. - Te-ai întors, suspină în timp ce lacrimi uriașe luminară obrazul străveziu. - Sânziana, nu-l atinge, săriră
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
flăcăul reuși să-i supună pe slujitorii lui Udor. De îndată ce erau atinși, lupii se transformau în iepuri care o luau la goană în adâncurile pădurii. Mai apoi, fură atacați de niște lilieci uriași, cu colți chiar mai mari și mai ascuțiți decât cei ai lupilor. Spada lui Ionuț îi transformă în vrăbii care se risipiră printre copacii neguroși. Sânziana nu mai revenise la forma ei de femeie, dar flăcăul o simțea plutind pe lângă el, ca un scut în fața primejdiilor din ce în ce mai dese
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
de puteri. Ionuț privi mâinile încovrigate ale bătrânei. Într-una ținea o cingătoare neagră, care se mișca precum un șarpe otrăvit. Își adună puterile, iar cand spada verde îi apăru în mână, lovi cu ea cingătoarea. Baba scoase un țipăt ascuțit și se aruncă spre el, cu degetele adunate în față, gata să-i scoată ochii. Flăcăul reuși să se ferească pentru început, dar se trezi curând prins cu totul într-o plasă fermecată, care îi lua toate puterile. - Ce vrei
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
să se ferească pentru început, dar se trezi curând prins cu totul într-o plasă fermecată, care îi lua toate puterile. - Ce vrei de la mine? Cu ce ți-am greșit? Strigătul lui se pierdu pe coridorul lung, urmat de hohotul ascuțit al vrăjitoarei. - Ce mi-ai făcut? Te-ai născut, asta ai făcut! Atunci când pădurea va fi a mea cu totul, mă voi scălda în sângele zânelor și voi întineri! Urmăream demult să pun mâna pe Pădurea Neumblată și să termin
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
ca al frunzelor de prun, toamna, când nervurile maronii desenează mileuri fine priveau departe, îi dădeam la mână nuielele subțiri și lungi de sânger, de tufan sau de plop și tata le transforma din câteva mișcări în araci lungi și ascuțiți, numai buni pentru fasole sau pentru roșii. Mama împrăștia boabe de porumb în cotețul găinilor. S-a auzit un zgomot de motor pe stradă, la poartă a oprit un IMS albastru din care au coborât grăbit niște uniforme albastre, tata
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
Acest fățândache făcea pe fiorosul și se străduia să bage spaima în toate viețuitoarele pădurii, pocnind din biciul alburiu în dreapta și-n stânga. Îmbrăcat, ca și maestrul său, cu o manta cenușiu-alburie, cu ochii vineții-sticloși și nasul roșu, mare și ascuțit, rânjea cu colții rari și gălbejiți, ca o sperietoare, țipa pițigăiat, agitându-se: -Vă rup, vă sparg, vă amorțesc!Pe toți vă amorțesc! Ha, ha, ha! Când văzu alaiul vestitorilor, se holbă uluit și începu să se agite mai tare
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
mai tare, țipând și azvârlind cu biciul în ei: Ha, haa! Și pe voi vă amorțesc! Pe toți vă amorțesc! Dar Sabie de Raze, printr-un salt și o lovitură măiastră, îi smulse biciul din mână și-i scută nasul ascuțit, din care începu să-i țâșnească sângele alburiu. Speriat, Pui de Ger începu să urle de durere și o rupse la fugă prin pădure. Auzindu-i urletele, lupul COLȚ FIOROS, care hălăduia pe o culme, alergă să vadă ce s-
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
considera un viteaz de neînvins, începu să urle amarnic și prelung: -Auuu! Vă ronțăi ca pe surcele! Vă fac rumeguș, nătărăilor! Cum sta în coadă, unde începu să rânjească la ei și să urle, arătându-și colții cei mari și ascuțiți. Dacă văzură uriașa namilă cu fioroșii colți, mult mai mari decât statura lor, flăcăiașii noștri o luară la fugă înfricoșați. Spumegând, caii lor își întinseră aripile să zboare. Dar Ghiocel scoase sabia și strigă: -La luptă, căpitane, să rupem colții
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
comun cu interesele voastre. Și mai ales, cu ale copiilor. - Vorbești fără noimă și nu pricep mare lucru. Cineva vrea, să facă rău copiilor mei? Dacă știi ceva, vorbește! Nu ocoli subiectul! - Sire, Beth este o fată cu o minte ascuțită și multă intuiție. Chiar dacă pare răsfățată. - Spusele tale au legătură cu incidentul de la picnic ? Eram sigur, că s-a întâmplat ceva, acolo. Te rog să-mi spui în amănunt. - Eu am să va rog un singur lucru. Să fiți cât
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
lumină. Un înger trezit subit din vis de rugăciune îmi desenează-n inimă un crin care miroase a credință, credința că lacrima din zori se va însenina la sărutul tău. Iubitul meu, citesc în ochii-ți sfârtecați de un dor ascuțit făclii de cer ce luminează. Ultimul meu gând neștiut ascunde al iubirii amurg. Ploaia caldă de vară e aici, mă-îmbrățișează c-un surâs, mă scaldă cu înțelesul iubirii, punându-mi balsam de cuvinte peste visurile sufocate în deșertul clipelor
AŞTEPT PLOI DE LUMINĂ de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352757_a_354086]
-
apogeul maturității literare”. (Mihai Ganea) „De la Aristotel și Platon încoace s-a cam spus despre tot și toate până azi. Cu asemenea sentințe au apărut dicționare cu citate, unele chiar comentate (...). Domnul George Petrovai le trece însă prin mintea lui ascuțită și le dă o altă strălucire. El scrie despre orice: despre femei, despre gelozie, despre fericire, despre om, despre speranță, despre rai și iad, despre prietenie.” (Ion Ionescu Bucovu) „Așa cum spune titlul cărții, George Petrovai, cel cu un simț civic
CARTEA CUVINTE-NECUMINŢITE , O CARTE DEFINITORIE A LUI GEORGE PETROVAI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354096_a_355425]
-
în această zi „au pierdut” facilitatea. În Cabinetul CC nr.7 trona cel mai mare peste presarii din țară. Am ajuns în audență după 17 săptămâni, când colegii mei de facultate încasau al 4-lea salariu. O mână de om ascuțit ca lupta de clasă, se spunea pe atunci, având o gropiță în obraz, râdea frumos, deci este om bun. A citit pe verticală jalba mea. Mi-a zâmbit. - Picași prost, postul s-a brodit să-l poftească un nepot de
CÂND AŞ FI VRUT SĂ FIU ŢEPEŞ? de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354561_a_355890]