2,884 matches
-
un timp mediu de lectură per roman. Timpul pentru lectură ar fi atunci, în principiu, comparabil cu timpul acoperit de un concert sau o piesă de teatru, chiar dacă timpul acestor spectacole nu variază de la destinatar la destinatar (de la ascultător la ascultător, de la spectator la spectator), ci de la spectacol la spectacol. Produsul final al acestor calcule este îndoielnic, pentru că lucrăm cu medii; și apoi relevanța încă rămîne de stabilit, pentru a nu mai menționa problemele legate de repetiții. Deocamdată, trebuie să conchidem
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
a narațiunii capabile să stabilească locul narațiunii în diverse expresii culturale, fără a privilegia vreun mediu, mod sau modalitate de întrebuințare; care face diferența între importanța sa relativă și efectul segmentelor narative atît asupra reprezentantului obiectului, cît și asupra cititorului, ascultătorului sau privitorului. Adică o teorie care definește nu narațiunile, ci narativitatea; nu un gen sau un obiect, ci un mod al expresiei culturale. Dintr-o asemenea perspectivă, artefactele culturale, evenimentele și domeniile pot fi analizate îndeaproape. Așa cum precizează o serie
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
este sistemul FM. Sistemele de amplificare FM, prin intermediului microfonului, detectează vocea vorbitorului și o transmit, sub forma semnalului radio, direct către persoana ce poartă proteză auditivă. Aceste sisteme sunt perfecte pentru sălile de predare, ajutând la reducerea distanței dintre ascultător si vorbitor. Părțile componente ale unui sistem FM sunt: campus-format din microfon+ emițător, receptor, conector audio, aparat auditiv și încărcător campus. Auzul într-o sală de predare sau în timpul unui eveniment social poate fi dificil chiar și pentru persoanele fără
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
firească prezentarea acestor sisteme de amplificare cu părțile lor bune și limite, pentru a putea fi folosite în cunoștință de cauză, în scopul ameliorării comunicării acestor persoane. Dintre punctele tari se pot enumera : * transmiterea directă a sunetului de la sursă la ascultător, fără interferențe, fără zgomot de fond sau ecou ; * dimensiunile reduse, fiabilitatea, manevrarea ușoară, schimbarea automată a frecvenței ; * filtrarea zgomotelor din mediul ambiant, estompându-le și trecându-le într-un plan secundar, asigurând astfel fidelitatea receptării interlocutorului chiar și în locuri
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
povestesc pentru a-și ușura sufletul ori pentru a-și umple timpul, ci pentru a-și face unul altuia viața bună sau rea. Sfredeluș îi împărtășește tovarășului său de pahar din experiența sumbră a vieții sale, de aceea cu cât ascultătorul e mai reticent în a crede cele relatate, cu atât povestitorul e mai încrâncenat în a îngroșa literele vorbelor sale. Eroul nu își organizează discursul regizând tensiunea și urmărind permanent stimularea interesului ascultătorului asemenea comisului Ioniță. Suspansul e amplificat de
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
a vieții sale, de aceea cu cât ascultătorul e mai reticent în a crede cele relatate, cu atât povestitorul e mai încrâncenat în a îngroșa literele vorbelor sale. Eroul nu își organizează discursul regizând tensiunea și urmărind permanent stimularea interesului ascultătorului asemenea comisului Ioniță. Suspansul e amplificat de gravitatea întâmplărilor și de limbajul în care sunt prezentate. Nu e aici loc de zâmbetul sub mustață ori de ironia verbală a conului Fănică. Confruntarea cu straniul, miraculosul sau supranaturalul îl găsește pe
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
ele; d) publicurile problemelor fierbinți - acestea devin active numai după ce presa a transformat o problemă într-ol chestiune de maximă actualitate 24. Că un veritabil lider populist, el a lansat sintagma, "poporul OTV" care se referea la publicul format din ascultătorii postului de televiziune. Ei erau astfel cooptați și deveneau parte a proiectului politic. Însă cel mai important moment îl reprezintă anul 2007, când a reușit performanța unui rating deosebit prin lansarea cazului Elodia, cu un cuprins de peste 200 de episoade
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
exemplu, scopul ultim al naratorului s-ar putea nici să nu fie povestirea unei secvențe de evenimente, cît relatarea unei povestiri care să aibă sens - problema fiecărui narator se leagă de teama de a nu provoca la sfîrșit nedumerirea cititorului/ascultătorului, concretizată într-o remarcă de genul „Ei, și...?” Remarca ar arăta că evenimentul în discuție nu-i naratabil și că povestirea ca atare nici nu merită să fie spusă. Iată de ce narațiunea trebuie definită ca o secvență de propoziții ce
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
cele orale, mai extinse, ar fi că povestitorul este deseori, și în mod special, sesizabil. Povestitorii din lungile narațiuni pot fi, în chip surprinzător, prezenți și perceptibili, chiar pe măsură ce desfășoară o povestire care ne atrage ostentativ atenția, ca cititori sau ascultători, către alți indivizi implicați în poveste. În consecință, putem simți că ne împărțim atenția între două obiecte de interes: indivizii și evenimentele poveștii în sine, și individul care ne povestește toate acestea. Astfel, atunci cînd citim Balada bătrînului marinar de
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
a atinge acest efect al atenției distributive explorează o caracteristică esențială a narațiunii. Narațiunea este, în mod tipic, o repovestire de lucruri depărtate din punct de vedere spațiotemporal: iată povestitorul de față, aparent apropiat de destinatar (fie el cititor sau ascultător), iar dincolo, mai la distanță, se află povestea și subiectul ei. Această selecție a efectelor de apropiere și distanțare poate fi reprezentată grafic astfel. Dar, din moment ce povestitorul de aproape constituie singura modalitate de acces la subiectul de departe, există și
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Această definiție introduce (1) una sau mai multe individualități de prim plan ca subiecți și (2) ideea receptorilor care "învață” din narațiunea respectivă - de exemplu, factorul de interes uman, fără de care acei receptori avuți în vedere nu ar fi și ascultători de bunăvoie. Și dacă cineva ar dori să descrie această etapă mai în amănunt, ar trebui să specifice că preferința noastră se îndreaptă deseori către secvența de evenimente legate unele de altele, care prind contur în jurul unei situații de criză
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
punct de vedere spațiotemporal. Chiar și A fost o dată ca niciodată, într-un ținut îndepărtat, o prea-frumoasă fată de împărat. semnalează, prin accentuarea lui odată, îndepărtat și perfectul a fost, că perspectiva adoptată în relatare presupune apropierea dintre narator și ascultător, precum și depărtarea spațio- temporală, în trecut, a evenimentelor ce urmează a fi narate. Însă, foarte important este faptul că relatarea unei narațiuni nu trebuie să mențină, pe tot parcursul acesteia, o singură perspectivă sau orientare. Asta se poate întîmpla în
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
să câștige partida. Cu marele maestru german al morții. În cele din urmă, Varianta Lüneburg își va avea continuatorul european în tânărul Mayer, aflat acum în compartimentul de tren, față-n față cu bătrânul domn Frisch, atentul și din ce în ce mai panicatul ascultător al povestirii. Căruia din ce în ce mai clar i se lămurește identitatea maestrului acestui discipol prodigios. Era vorba de adversarul său de-o viață, ce iată, își trimite după patruzeci de ani emisarul. Semn că nu-l pierduse din vedere niciodată. Intră din
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
consumator etc. Se întîmplă ca statutul să fie materializat cu ajutorul unei uniforme (cf. controlorul din tren). Fiecărui statut îi revin drepturi și îndatoriri, dar și cunoștințe: cititorul unei reviste științifice de cardiologie nu deține același bagaj de cunoștințe medicale ca ascultătorul unei emisiuni despre bolile cardiovasculare destinate marelui public. Locul și momentul legitim Orice gen discursiv implică un anumit loc și un anumit moment. Nu este vorba în acest caz de constrîngeri "exterioare", ci de ceva constitutiv. Să presupunem că un
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
amicală, adresîndu-se fiecăruia în parte. Mijlocul radiofonic face vorbirea să ajungă la oricine, și aceasta în intimitatea sa familială. Locutorul nu mai poate presupune o conivență între el și auditoriu pentru că va fi ascultat de toți, prieteni, dușmani, indiferenți, iar ascultătorii nu s-au deplasat pentru a-l asculta. Publicul nu mai este o comunitate de ascultători voluntari care constituie un grup în fața unui orator, ci niște ascultători dispersați și anonimi față de care locutorul nu se poate erija în "orator". Discursul
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
el și auditoriu pentru că va fi ascultat de toți, prieteni, dușmani, indiferenți, iar ascultătorii nu s-au deplasat pentru a-l asculta. Publicul nu mai este o comunitate de ascultători voluntari care constituie un grup în fața unui orator, ci niște ascultători dispersați și anonimi față de care locutorul nu se poate erija în "orator". Discursul are tendința de a deveni o adresare de la individ la individ. Prin urmare, apariția la televizor va provoca o nouă transformare a adresării politice: va reduce importanța
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
a întrerupe enunțiatorul opune discuția telefonică comunicării scrise sau radiofonice; - existența unui terț invizibil caracterizează anumite genuri discursive: în emisiunile de televiziune (ca la teatru, dar într-un mod diferit) interlocutorii din studio vorbesc în prezența unui terț invizibil (telespectatorul, ascultătorul) și își elaborează vorbirea în funcție de el. Se întîmplă, de asemenea, ca în studio să fie invitați spectatori sau ca emisiunea să fie prezentată într-un teatru astfel ca destinatarii invizibili să dispună de niște reprezentanți la fața locului. Fiecare tip
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
autor. Cel dintâi este spus de un povestitor către un auditoriu, fiind destinat ascultării, al doilea este scris și destinat cititului. Specia presupunea cu necesitate, în formele ei genuine, tradiționale, coprezența în timp și spațiu a emițătorului (povestitorului) și destinatarului (ascultătorilor) mesajului, pe când comunicarea dintre romancier și cititorii săi se realizează mediat, prin mijlocirea textului scris. Efect al oralității, caracterul formalizat este vădit la toate nivelele, de la cel de suprafață (formulele) până la cel de adâncime (structura). Mărci categoriale, formulele de început
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
de suprafață (formulele) până la cel de adâncime (structura). Mărci categoriale, formulele de început (inițiale) și de sfârșit (finale) încadrează narațiunea, delimitează povestea de comunicarea cotidiană, obișnuită, ceea ce face ca b. să fie socotit o „povestire în ramă”. Formulele inițiale avertizează ascultătorul în legătură cu caracterul neobișnuit al întâmplărilor care urmează a fi relatate, întâmplări care s-au petrecut în trecut („A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti...”), într-un timp fabulos, ireal, incontrolabil, un timp al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
și nouă de oca de fier și zburau până la cer...”). Recurgând la așa-numita „formulă a imposibilului” (P. Bogatârev), ce constă în alăturarea unor elemente care se contrazic, se exclud reciproc, formulele inițiale au menirea de a-l abstrage pe ascultător din contingent și de a-l transporta în lumea fabulosului, constituindu-se într-un procedeu poetic specific basmului fantastic. La rândul lor, formulele finale, printr-un procedeu contrar, îl readuc pe ascultător, cum s-ar zice, „cu picioarele pe pământ
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
inițiale au menirea de a-l abstrage pe ascultător din contingent și de a-l transporta în lumea fabulosului, constituindu-se într-un procedeu poetic specific basmului fantastic. La rândul lor, formulele finale, printr-un procedeu contrar, îl readuc pe ascultător, cum s-ar zice, „cu picioarele pe pământ”, povestitorul continuând să afirme calitatea sa de martor/participant la evenimentele relatate („Și s-a întâmplat că eram și eu acolo și am mâncat din bucatele ce erau la masă”), calitate negată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
de a face „tranzițiunea” din lumea poveștii în lumea reală și că aceasta se realizează „printr-o glumă, printr-o păcăleală, printr-un scepticism aparent”. N. Roșianu crede, la rândul său, că „funcția principală a formulelor finale constă în transpunerea ascultătorilor în lumea reală; printr-o ușoară ironie, prin tonul ei de glumă, de parodie, formula finală destramă lumea de basm”. Instanța orală a comunicării explică, de asemenea, prezența și funcția formulelor mediane, dintre care unele, cele „externe”, au menirea de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
printr-o ușoară ironie, prin tonul ei de glumă, de parodie, formula finală destramă lumea de basm”. Instanța orală a comunicării explică, de asemenea, prezența și funcția formulelor mediane, dintre care unele, cele „externe”, au menirea de a trezi curiozitatea ascultătorilor („Și se duseră multă lume la împărăție, ca Dumnezeu să ne ție, că din poveste multă înainte este, mai mândră și mai frumoasă, s-ascultați și dumneavoastră; cine a asculta bine a învăța”) și de a verifica atenția acestora - dacă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
ediția Migne (vol. 47-64), comparabilă doar cu cea a lui Origen sau a Fericitului Augustin. Făcând o paralelă între Hrisostom și Augustin, Bardenhewer spunea: Augustin vorbea scurt, prefera silogismul; Hrisostom foarte lung, adesea câte două ore fără să producă oboseală ascultătorilor, ci dimpotrivă. Augustin se adresa mai mult minții, Hrisostom sufletului întreg, pe care voia să-l vadă mișcat la fapte creștine. Augustin urma în cuvântarea sa o cale severă, logică, rece, abstractă, de multe ori chiar greoaie, Hrisostom însă vorbea
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
-l vadă mișcat la fapte creștine. Augustin urma în cuvântarea sa o cale severă, logică, rece, abstractă, de multe ori chiar greoaie, Hrisostom însă vorbea cald, cursiv, figurat, se inspira de la auditoriul său sau de la împrejurări; ținea continuu încordată atenția ascultătorilor prin exemplele vii și plastice de care se servea, prin figurile de stil, care niciodată nu erau exagerate. Predica lui era un fel de exegeză. Găsim la el unele interpretări de o rară frumusețe. Despre corabia lui Noe, spune el
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]