1,489 matches
-
succesul bătăliei: ei se înțelegeau de minune și se completau reciproc. Totuși au găsit un motiv de discordie: cum să exploateze succesul. În timp ce Marlborough dorea să continue atacul asupra inamicului și să se îndrepte spre Paris, prințul Eugen dorea să asedieze toate fortărețele franceze găsite pe parcurs. A prevalat dorința lui Eugen, sprijinit de olandezi, dar nu a dat mari rezultate.
Bătălia de la Oudenaarde () [Corola-website/Science/331785_a_333114]
-
a-l obliga pe Elector într-un fel sau altul la un acord". Pe 5 august cei trei comandanți imperiali Marlborough, Margraful de Baden și Eugen de Savoia s-au întâlnit pentru a planifica următoarea mișcare. Planul Margrafului de a asedia Ingolstadt pe Dunăre a fost primit cu entuziasm de către ceilalți doi lideri (în ciuda inferiorității numerice). În cele din urmă armata alianței se va confrunta cu coaliția franco-bavareză lângă satul Blindheim pe Dunăre. Lupta, care a avut loc pe 13 august
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
restului armatei. Erau demoralizați de ordinul de a se retrage, ceea ce însemna că au pierdut bătălia. Mulți dintre infanteriștii irlandezi au dezertat. Armata lui Iacob a părăsit orașul și s-a retras la Limerick în spatele râului Shannon unde au fost asediați fără succes. William a intrat triumfător în Dublin două zile mai târziu. După înfrângere, Iacob cu o mică escortă s-a îndreptat spre Duncannon și s-a întors în exil în Franța, chiar dacă armata sa a părăsit câmpul de bătălie
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]
-
a învins pe Prințul de Waldeck, comandantul forțelor aliate formate din 38000 de olandezi, germani, austrieci, englezi și spanioli. Bătălia s-a terminat cu victoria decisivă a francezilor. Cu toate că ministrul de război francez, Louvois dorea ca Ducele de Luxemburg să asedieze Namur sau Charleroi, Ludovic nu a fost de acord și a ordonat Ducelui de Luxemburg să se alăture armatei Delfinului pe Rin și să renunțe la orice asediu major. Aliații s-au retras între timp la Bruxelles pentru a se
Bătălia de la Fleurus (1690) () [Corola-website/Science/331863_a_333192]
-
a retras la Bruxelles, unde răniții au fost înlocuiți cu trupe din garnizoana cetății. Bătălia de la Fleuris a fost un succes complet, dar lipsit de rezultate importante. Deși ministrul de război francez, Louvois, dorea să dea ordin lui Luxembourg să asedieze imediat Namur sau Charleroi, Ludovic al XIV-lea, preocupat de soarta armatei Delfinului Ludovic de pe Rin și de sosirea iminentă a prințului elector de Brandenburg, îi ordonă lui Luxembourg să se alăture Delfinului și să renunțe la orice asediu major
Bătălia de la Fleurus (1690) () [Corola-website/Science/331863_a_333192]
-
de Burgundia, Tallard cucerește orașele Breisach am Rhein și Landau, iar pe 15 noiembrie câștigă bătălia de la Speyerbach împotriva lui Charles I de Hesse Cassel și a prințului de Nassau-Weilburg. În 1704, cu o armată de 29000 de soldați a asediat orașul Villingen. Susținut de cei 34000 de soldați ai lui Maximilian al II-lea Emanuel, Elector de Bavaria, a luptat cu trupele anglo-austriece ale Ducelui de Marlborough și ale Prințului Eugen în bătălia de la Blenheim. Învins, este luat prizonier pe
Camille d'Hostun () [Corola-website/Science/331897_a_333226]
-
că există diferite tipuri de formații de luptă care definesc rezultatul final al luptei. Sunt trei tipuri de atacuri: Lupta de câmp, Asediul și Jaful. Primul tip trimite armata să lupte numai contra trupelor adversarului aflate în câmp, fără a asedia fortăreața sau a jefui populația civilă. Profitul care-l are atacatorul pentru nimicirea armatei adversarului, sunt punctele militare și de onoare și o soldă constând în aur echivalentă unităților militare nimicite. Asediul are loc după lupta de câmp reușită a
Imperia Online () [Corola-website/Science/335611_a_336940]
-
N.U în două state - evreu și arab - aloca teritoriul cunoscut că Gush Etzion viitorului stat arab palestinian. Arabii au respins planul și au declanșat războiul împotriva evreilor din Palestina. Odată cu izbucnirea ostilităților ei la finele lui noiembrie 1947, au asediat cele 4 așezări evreiești existente în Gush Etzion, blocandu-le căile de acces. Locuitorii lor au încercat să reziste, între alte, cu ajutorul mai multor întăriri primite prin: „Caravană celor 10”, „Caravană Nabi Daniel” și „Secția 35”. La 13 mai 1948
Gush Etzion () [Corola-website/Science/335680_a_337009]
-
în tradiția arabă multă vreme Palestina era considerată partea de sud a Siriei). Hebronul, sub conducerea nazirului Abd ar-Rahman Amr, a refuzat să furnizeze cota de recruți cerută de egipteni, și drept urmare, a suferit o represiune sângeroasă. Ibrahim pașa a asediat cetatea, și când aceasta a fost nevoită să depună armele la 4 august, a suferit numeroase violențe și jafuri. S-a apreciat ca circa 500 din locuitorii musulmani au pierit în apărarea orașului, iar alți 750 au fost luați la
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
a ajuns la Cetatea Neamț (unde la 2 februarie 1395 cancelaria regală a emis un act cu mențiunea "„ante castrum Nempch”", prima mențiune documentară a fortificației) unde atunci a fost stabilit comandamentul de campanie al domnitorului moldovean. Cetatea a fost asediată, însă a rezistat doar cîteva zile și voievodul a acceptat încheierea păcii la 3 februarie 1395. După ce Ștefan I a acceptat formal încetarea ostilităților și "„a făcut supunere”" ca și stratagemă, a atacat "cu toată puterea poporului său" și surprins
Bătălia de la Ghindăoani () [Corola-website/Science/332644_a_333973]
-
diferenței considerabile dintre cele două armate. Armata lui Heraclius I a fost înfrânta cu toate că numărul armatei române depășea considerabil numărul armatei musulmane și anume 200.000 de oameni împotriva a 24.000. După lupta de la Yarmouk, musulmanii au reușit să asedieze și Ierusalimul în anul 636. După moartea fratelui său, Yazid ibn ’Abi Sufyan care fusese guvernator al Siriei, care fusese guvernatorul al Siriei, Muʿăwiya i-a urmat în această funcție, fiind numit guvernator al Siriei de către al doilea calif credincios
Muawiya () [Corola-website/Science/333587_a_334916]
-
și casa lui Guilhabert de Castres, un teolog și arhiepiscop catar. În 1233, cetatea a devenit „reședința și capul” ("domicilium et caput") bisericii catare. S-a estimat că fortificația adăpostea aproximativ 500 de persoane, când, în 1241, Raymond VII a asediat cetatea Montségur, dar fără succes. Asasinarea reprezentanților Sfintei Inchiziții de către aproximativ 50 de bărbați din Montségur, la Avignonet, pe 28 mai 1242, a fost motivul ultimei expediții de cucerire a castelului.
Castelul Montségur () [Corola-website/Science/333728_a_335057]
-
cedând câmpul și victoria mamelucilor. Armata otomană s-a retras în Karaman pentru a se regrupa, suferind multe pierderi în urma atacurilor triburilor turkmene. Majoritatea comandanților au fost chemați la Istanbul și întemnițați în Rumelihisarı. Între timp, mamelucii au început să asedieze Adana care a căzut după trei luni. Hersekzade Ahmed Pașa a fost capabil să obțină o victorie minoră prin distrugerea unui detașament mameluc dar Cilicia se afla ferm sub controlul mamelucilor. Mai important, aliații turkmeni ai otomanilor au început să
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
toți fii ei. Ea a confiscat zestrea ei care a constat în teritorii și a refuzat să le predea. Henric a fugit în Normandia, unde a primit ajutor, arme și soldați de la fratele său, Robert. El a revenit să o asedieze pe mama sa la Poissy, dar Constance a scăpat și a plecat la Pontoise. Ea s-a predat doar atunci când Henric a început asediul și a jurat să sacrifice toți locuitorii. Constance a murit la 28 iulie 1032 și a
Constance de Arles () [Corola-website/Science/333158_a_334487]
-
nu a făcut nimic în această privință. Yoshitoshi a debarcat singur și le-a cerut pentru ultima oară coreenilor să îi permită să meargă în siguranță în China dar aceștia l-au refuzat așa că soldaț ii conduși de acesta au asediat orașul Busan iar soldații conduși de Konishi Yukinaga au atacat fortăreața Dadaejin din apropiere în dimineața următoare. Sursele japoneze susțin că luptele au dus la anihilarea completă a coreenilor. O sursă susține că au murit 8.500 de oameni iar
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
jefuit de armata lui Ludovic I al Ungariei și a trebuit să fie intens restaurat după întoarcerea reginei Ioana I. Noile lucrări au permis reginei să reziste asediului maghiar în timpul celei de-a doua expediții a Ludovic. Castelul a fost asediat de mai multe ori în următorii ani și a fost resedința oficială a regelui Ladislau din 1399. El a decăzut sub domnia surorii sale, Ioana a II-a. Sub dinastia aragoneză, începută de Alfonso al V-lea în 1442, cetatea
Castel Nuovo () [Corola-website/Science/333330_a_334659]
-
se elaborase un plan de a lega Volga de Don printr-un canal și în vara lui 1569 o armată mare, de 20.000 de turci și 50.000 de tătari sub comanda lui Kasim Pașa a fost trimisă să asedieze Astrahanul și să înceapă lucrările de construcție a canalului, în timp ce o flotă otomană asedia Azovul. Asediatorii au fost respinși printr-o ieșire a garnizoanei condusă de cneazul Serebianov, guvernatorul militar al Astrahanului; o armată rusească de 30.000 de oameni
Războiul Ruso-Turc (1568–1570) () [Corola-website/Science/334669_a_335998]
-
în vara lui 1569 o armată mare, de 20.000 de turci și 50.000 de tătari sub comanda lui Kasim Pașa a fost trimisă să asedieze Astrahanul și să înceapă lucrările de construcție a canalului, în timp ce o flotă otomană asedia Azovul. Asediatorii au fost respinși printr-o ieșire a garnizoanei condusă de cneazul Serebianov, guvernatorul militar al Astrahanului; o armată rusească de 30.000 de oameni venită ca întărire a atacat și i-a împrăștiat pe muncitori și pe forța
Războiul Ruso-Turc (1568–1570) () [Corola-website/Science/334669_a_335998]
-
Munthir, nu se știe dacă înainte sau după moartea lui Amru, l-a trimis pe Harith la Samaw'al cu porunca să-i dea lucrurile ce i le lăsase acela în chezășie. Când Samaw'al a refuzat Harith i-a asediat castelul. Asediul s-a prelungit până ce într-o zi Hairth l-a capturat pe fiul lui Samaw'al, care după povestirea din „Kitab al-Aghani”, tocmai se întorsese de la vânătoare. Harith l-a chemat atunci pe Samaw'al și i-a
Samaw'al ibn 'Adiya () [Corola-website/Science/334771_a_336100]
-
William Henry , iar în ianuarie, britanicii au fost supuși unei ambuscade în apropiere de Ticonderoga. În februarie au lansat un raid pe lacul înghețat George, distrugând clădirile britanice. La începutul lunii august, Montcalm și cei 7000 de soldați francezi au asediat fortul care a capitulat, iar soldații britanici s-au retras condiționat. Când a început retragerea, unii dintre aliații indieni ai lui Montcalm, înfuriat de dispută în privința prăzii, a atacat coloana britanică, ucigând și capturând sute de bărbați, femei, copii și
Războiul franco-indian () [Corola-website/Science/334820_a_336149]
-
trei lăstari, să cheme din cer pe Orishas să coboare pe insula Ife. Al doilea cântec este o invocație-litanie, rostită de Yemandja, mama Râului ai cărei copii sunt peștii râului. Regina Râului celui adânc, se plânge că e urmărită și asediată din toate părțile de regele Râului, Oduduwa, până ce întâlnește un alt râu și, sătulă de zbaterea din această lume, se lasă purtată spre apele oceanului. Un cântec despre geneza apelor, despre dispariție și integrarea în univers. Al treilea cântec e
Philip Glass la 80 de ani și premiera mondială a Simfoniei a 11-a, la Carnegie Hall by DOINA URICARIU din New York () [Corola-website/Journalistic/105802_a_107094]
-
923-973), cel ce a ridicat nivelul de pregătire în rândul clerului prin numeroase reforme școlare, ce a renovat edificiile, ce a participat la numeroase sinoade și ce a dat pomană săracilor. În timpul incursiunilor maghiarilor păgâni asupra orașelor germane, acestia au asediat în anul 955 Augsburgul, Ulrich fiind cel ce a susținut moralul omenilor prin predicile sale încurajândui să lupte, contribuind astfel la victoria decisivă din acelaș an a trupelor imperiale germane asupra maghiarilor în Bătălia de la Lechfeld. Tot el a construit
Dieceza de Augsburg () [Corola-website/Science/334008_a_335337]
-
capodopere de la sfârșitu Antichității și începutul Evului Mediu. În anul 1530 Dieta de la Augsburg a formulat "Confesiunea Augustană" (Confesiunea de la Augsburg), care a fost trimisă împăratului Carol Quintul. Supărat din cauza stării de revolta a cetățenilor în fața amenințării otomane, ce tocmai asediase în 1529 capitala imperiului, Viena, împăratul a emis un decret prin care urmau să fie desființate toate inovațiile și să se întoarcă toată lumea la credința catolică. În cele din urmă, după numeroase conflicte politice și chiar armate, în anul 1555
Dieceza de Augsburg () [Corola-website/Science/334008_a_335337]
-
promițându-le recompense substanțiale și mâna fiicei sale, Eudoxia Epiphania. Turcii din Caucaz le-au trimis că întăriri 40.000 de soldați să distrugă imperiul persan, în 626 pentru a începe cel de-al treilea război Perso-turc. Armata bizantino-turca a asediat Tiflis. La mijlocul lunii septembrie 627, lăsându-l pe Ziebel să continue asediul la Tiflis, Heraclius a invadat inima Persiei, de data aceasta cu 25.000-50.000 de militari și 40.000 de Göktürci. Göktürcii, cu toate acestea, l-au părăsit
Bătălia de la Ninive () [Corola-website/Science/334523_a_335852]
-
de Pergam, în 184 î.Hr., Hannibal din Cartagina a adus vase de lut umplute cu șerpi veninoși și i-a instruit pe marinării săi să le arunce pe punțile navelor inamice.Comandantul român Manius Aquillius a otrăvit fântânile când a asediat orașele inamice în 130 î.Hr.. În anul 198, orașul part Hâtra (lângă Mosul, Irak)a respins armata română condusă de Septimius Severus aruncând vase de lut pline cu scorpioni vii spre ei. Există numeroase cazuri utilizării de alte toxine vegetale
Război biologic () [Corola-website/Science/334521_a_335850]