3,212 matches
-
de picioarele lui Noimamn, dar pantalonii săi sunt lunecoși. Și pantofii pătați de praf, de asemenea! Nu, nu-l poți prinde ușor pe Noimann. Trupul lui ca un lichior arămiu Îți lunecă printre degete. Cine vrea să-l tragă sub asfalt!? Cine vrea să-l facă una cu pământul?! Piciorul aleargă, oprindu-se din când În când să-l ajungă Noimann din urmă. La ce bună această goană? Încotro au pornit? Piciorul știe ce face. Simțurile sale sunt ascuțite ca ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
este deloc grea: Doi școlari din clasa a IV a Mingea-u început s-o bată Chiar în fața școlii noastre Și de lecții au uitat. Elev III Stă unul într-o margine de drum Și altul în cealaltă Joacă mingea pe asfalt, Iar când trece o mașină Încearcă s-o ochească. Odată un șofer Le-a tras o păruială de mama focului! Ce ziceți, frați, ghiciți? Toți Da cum să nu, cum să nu? Elev X Fetelor, o scrisoare! Toți O scrisoare
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
arată ca un mic jgheab, oile, vacile și caii beau apa numai din jgheaburi mari făcute din anvelope de tractor. Copiii din numeroase sate nu mai știu de mult să se joace cu cercul, dar să Împingă o anvelopă pe asfalt Îi amuză. Ba, Într-un sat din județul Neamț am văzut și o mică industrie care folosea anvelope ca materie primă. Țăranul care pusese pe roate respectiva industrie avea o mașină cu care tăia anvelopele scoțând din ele niște cercuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
șters, timp întins în hăuri gust de ebonită arsă mohoreală pală, șantiere scurse prăpăstii murdare peste municipiu, oase învelite, dichiseală stinsă... Cenușii sunt toate : vise, descompuneri, frunze răvășite culori fără nume urme de iubire îndoit e vântul zboară peste inimi asfalt, smoală, plumb - umbre chinuite.
Smoal? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83717_a_85042]
-
Galata. Prin umbra deasă a pomilor zăresc mănăstirea transformată, nu de comuniști, ci de oameni de bine, de așa-zișii creștini în temniță; comuniștii, și mai profanatori, au făcut din incinta mănăstirii magazii. Era la asfințit. Soarele ardea, încă, și asfaltul era fierbinte. În spatele peronului duba ne aștepta. Ajungem la ea și gardienii îmi dau brânci: hai, urcă, urcă mai repede. Peste tot, așa procedau milițienii. Nu trebuia să vezi sau să fii văzut de vreo persoană cunoscută. Totul era secret
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și jumătate de-acolo. Își scoase mănușile de cauciuc, simți cum îl furnică mâinile, apoi demară. *** Două mașini de poliție, în alb cu negru, i-o luaseră înainte. LAPD. Danny parcă lângă ei, la poalele cărării, pe ultimul petic de asfalt de dinainte de zona montană care forma perimetrul nordic al parcului. În parcare nu mai era nici o altă mașină și Danny văzu patru uniforme albastre undeva sus, unde cărarea dădea în pădure - un ascunziș clasic pentru boschetari și pentru perechile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
o listă prinsă pe o planșetă de plastic și spuse: — Platoul 23, biroul de lângă decorul de la Masacrul tomahawkului. Apoi apăsă pe un buton și-i făcu semn să treacă. Poarta se deschise. Danny își croi drum printr-o întindere de asfalt plină cu actori costumați. Ușa ce dădea spre platoul 23 era larg deschisă. Chiar la intrare trei mexicani își spălau vopseaua de pe față. Îi aruncară lui Danny niște priviri plictisite. El văzu o ușă cu inscripția RESCRIERI, se îndreptă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
vreo treizeci de ani, cu arsuri pe față? — Nu. — Avea vreunul dintre ei vreo pasiune pentru animale? Nu, doar pentru alți tipi. Danny zise: — Cară-te de-aici! Apoi se cără el, iar puștiul se zgâi în urma lui. Întinderea de asfalt negru era acum goală. Se lăsa înserarea. Danny se îndreptă spre poarta principală. O voce venită dinspre ghereta paznicului îl opri. Ia zi, detectivule, n-ai un minut liber? Danny se întoarse. Un tip chel, într-o bluză de tenis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu burta mașinii coama de pământ presărată cu pietre, zgâriindu-și șasiul Chevroletului. Văzu mașina ce-l urmărea accelerând pe Sunset, cu luminile stinse, și apoi îndepărtându-se. Viră strâns la stânga, trecu în viteza întâi și ieși din nou pe asfalt. Faza lungă, viteza a doua, a treia, accelerația la podea. Văzu un sedan maro, o marcă de după război, care pierdea teren în fața lui. Ajunse exact în spatele celeilalte mașini, care avea numărul mânjit cu noroi. Probabil că șoferul ei era aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
încasă o lovitură dură de dreapta direct în față. Năucit, îi dădu drumul, iar Duarte se prăbuși peste el. Danny lovi reflex cu genunchiul în sus. Duarte izbi cu pumnul în jos, rată ținta și se lovi cu pumnul de asfalt. Danny se rostogoli, ajunse în spatele lui și îl prinse de sub genunchi. Mexicanul răbufni: — Curvă fascistă de căcat, polițist fascist de căcat! Danny scoase cătușele, imobiliză stânga lui Duarte și atașă cealaltă brățară a cătușelor de gard. Mexicanul se prăbuși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și Lina țipase, agățîndu-se de "capa" lui Mini cu gheare desperate. Vizitiul sărise și el jos - și curba, curba vestită, de care erau așa de mândri proprietarii, curba aleei largi, așa de tare bătută cu nisip fin, că părea un asfalt, curba nobilă a trăsurei care, de la poarta mare de fier lucrat, cotea în jurul boschetelor serioase de brazi și se oprea cu un ropot al copitelor pe trotuarul lat de piatră cubică din fața scărei principale, curba aceea clasică fusese compromisă. Acel
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
descompusese în acea licărire sinistră. . . După dezmorțire venise pesemne somnul cu care luptam. Pe scaun, lingă masă, dormeam desigur pe jumătate cu semivisări turburi, pricinuite de impresia avută. . . Când m-am uitat afară: încă îmbrobodită, apărea porțiunea din Cetatea vie. . . asfaltul lucea ghețos și brâul Palatului regal era mohorât. . . Dar sus, pe coperiș, se desfășura seninul acelei dimineți!... Halucinația pierise. Mi-era acum frig puțin și puțină frică de realitatea mea și a orașului sacru. . . Mini tăcu timp de o secundă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
conducă. Lenora, emoționată ca de cine știe ce întîmplare, strigă: - Dar cum lași pe Eliza?. Cu un aer de plictiseală, cu un gest nervos al mâinilor abia oprit și mușcîndu-și buza, Doru așteptă ca pintenoaga Eliză să scoboare cele trei trepte de asfalt ale terasei și, legănată pe tocurile albastre, înalte, ale pantofilor mici, să-i însoțească. Mini nu mai găsi nici un interes vestibulului. Era desfigurat. 99 O lumină mare și egală intra prin ușile scoase din rame și fringhii cu rufe la
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lui Mini, în care sta trează nădejdea că timpul se va îndrepta a doua zi pentru a îngădui proiectele ei bune. Dimineața, zgomotul timpuriu al tramvaielor, uruitul trăsurilor, acoperiseră melodia capricioasă a ploaiei. Mini se aplecase peste 1 sghiaburile ude, asfaltul era ud și el șl burlanele se scurgeau. Orașul împiedica să vezi orizonturile amenințătoare sau geana promițătoare a soarelui. Pe deasupra coperișurilor nalte și dese, norii rotocoleau. Mini nu vroi să se mânie, nici să se teamă. Vroi să se supună
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
-i ducă altcineva ghiozdanul și nici florile) mergea cu fața îmbujorată în compania cetei de însoțitori. Curtea largă și curată a școlii era înțesată de mulțimea părinților, bunicilor și copiilor, fiecare căutându-și locul în careul trasat cu cretă pe asfalt. Cei din clasa I, bobocii, urmau să se așeze în formație după ce erau strigați de pe listele pe care fuseseră grupați. Învățătorii și diriginții își căutau și adunau copiii și îi primeau cu priviri calde și cu câte o vorbă bună
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
tarabă Încetase să mai fie la Înălțimea importantei sale staturi, așa că Îi trimitea pe alții. Acum, Însă, Îl apucase un dor de om bătrân de zarvă, de miros de varză murată, tarhon, pătrunjel și mărar, caise, piersici, usturoi, castraveți, de asfaltul veșnic ud, de grătarul care răspândea fum gros de cârnați fripți, de vrăbiile care cuibăreau și se gâlceveau zgomotos sub acoperișul pieței. De cu seară Își pregătise coșul Înalt, din nuiele Împletite: pusese În el, potrivindu-i cu grijă, pepenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spitalului avu vreme să vadă praful, hârtiile colorate, buruienile pârlite de soare. „Ia uite-mă la ce dracu’ - Doamne iartă-mă - Îmi stă mie mintea acuma: să-mi Închipui ce gust o avea frunza de știr amestecată cu praf de pe asfalt...” Plecă, apoi, cu autobuzul cel hărtănit și adormi cu ochii proptiți Într-o gaură din podea prin care se zărea alergând drumul cenușiu. Când află că tatăl său se Întorsese de la piață fără coș, preotul hotărî pe loc să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
obraz palid și văros, ochii îngropați departe în găurile negre ale unei frunți cernite de marginile mari ale pălăriei enorme. Mustața albinală stuf oasă și o pensulă de barbă aspră dedesubt. Slab, slab, sfios ca un întârziat, călcând cu economie asfaltul, el umbla ca un străin sărac, refugiat în București dintr‐o străinătate de undeva și retras parcă din niște lupte politice în care și‐ ar fi pierdut și iluziile și averea. Nu prea de mult și‐a înmormântat singurul copil
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
românești, De ce o limbă cu-nțelesuri sfinte Să nu păstreze vorbe strămoșești. Heroină pe străzi Marele Traficant a împrăștiat heroină pe străzi Din mâna Sa îngrijită, aruncă în stânga și-n dreapta O dă gratuit la borfași Dependenții se întind pe asfalt În șir , ademeniți: bătrâni, femei și copii Înspiră în ei Inspiră-n plămâni, Un praf blestemat Al Mortii eterne, (sau nu) Intrați în sevraj, rostesc cuvinte -ncâlcite Căzuți în genunchi, cu ochi bulbucați și roșii de veghea prelungă sunt fericiți
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93403]
-
-și ståpânul și porneau mai departe Så aud timpul mi-a fost sorocit dimineață în vibrația sirenei alungindu-se peste oraș îndemnând că un bici autobuzele ticsite cu oameni cu trupuri agåțate de uși La fiecare hârtop råmâneau presårate pe asfalt fårâme de visuri neterminate Fiecårui anotimp mi-a fost dat så-i simt aromele smarald clorofilic câmp auriu copt ananas rubiniu ionatan și arcticul alb translucid råscolit ridicat înapoi cåtre cer dintre våi de rotile trenului cu umbră gråbitå înspre negura
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1646]
-
un biet punct abia vizibil, revenind, revenind. Iluminare, orbire, da, da, un ac fosforescent al neantului, noaptea perfect limpede, morții absenți, ca și viii, da, da. Zgomote. Gureșe groase gingașe. Auzea, undeva, departe, spectacolul lumii. Camioanele, tramvaiele, roțile biciuind vâj-vâj asfaltul, vocile rebele, fluierul agentului de circulație, cutia de conserve, rostogolită, sirena Salvării, surdina istericelor cozi la ziare și cartofi și hârtie igienică și aspirine. Deschise ochii: un convoi de copii de grădiniță se alinia în dreptul traversării spre parc. Ființă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vina mea. Nu sunt În stare să organizez nici măcar o seară cât se poate de simplă În oraș, fără să fac niște prostii monumentale. Fără veste, Îmi vine să izbucnesc În hohote de plâns. Îmi vine să mă prăbușesc pe asfalt, să-mi Îngrop capul În mâini și să plâng În voie. Ce zici de o pizza ? spune Jack, și ridic capul, cu speranță renăscută. — De ce ? Știi vreo pizzerie În zonă ? — Văd că au pizza de vânzare. Arată spre un fast-food
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Îmi pulsează de șoc. Abia dacă Îmi mai pot forma un gând coerent. În viața mea nu m-am simțit atât de complet și de total penibilă. DOUĂZECI — Ești OK ? Emma ? Stau de cinci minute pe bancă, cu ochii În asfalt și un vârtej confuz În minte. Acum, la toate acestea se adaugă și o voce, peste toate sunetele normale de oameni care merg pe stradă și de autobuze care frânează și de mașini care claxonează. E o voce de bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Fiindcă e evident că aceste secrete nu sunt de nasul meu. Mă răsucesc brusc pe călcâie, Înainte să mai apuce să zică ceva și pornesc mai departe, cu lacrimile șiroindu-mi pe obraz și călcând pe legăturile de iarbă-neagră de pe asfalt. Ajung acasă abia mult mai târziu, spre seară. Dar cearta noastră Încă Îmi mai răsună În minte. Mă doare capul de mor și simt că mai am un pic și izbucnesc din nou În plâns. Deschid ușa apartamentului și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
când bunicul, negăsindu-mă pe nicăieri în casă, plecaseră după mine pe străzile din jur. Din observatorul meu abia puteam să-l zăresc, cu mersul lui crăcit, perspectiva dându-mi la fiecare pas iluzia că se culcase ori căzuse pe asfalt. Aici, biblioteca cu cărțile aplecate amenințător una spre alta e atât de mare, încât, din pat, am impresia că toată casa e înclinată (probabil o avea dreptate Vasile, vecinul de la demisol, care m-a sunat aseară la zece... să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]