1,877 matches
-
atîția Thomași În jur, chiar dacă nu toți atletici și carismatici, Însă mai toți bîntuind, aproape disperați, să Își potolească instinctul? Libelule - la altă scară diurnă față de aceea a gîzelor-aeroplan - ce erau nevoite să și afle partenerul cel tîrziu pînă spre asfințit. Ziua sexuală a omului ținea și cîteva zeci de ani ; pentru ce trebuia omorîtă? Dimpotrivă, trăită. Cum? Aceasta era Întrebarea, hamletian vorbind, dar nici alt discurs nu schimba prea mult lucrurile. Sexul era suveran! Nu spusese chiar Dumnezeu : Înmulțiți-vă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
era un mare scandal. Cu Juan se vedea pentru ultima oară; era destul, nimic nu trebuia să umbrească Întîlnirea lor. Alunița de sub buza de jos; nu departe, un coș, cîteva fire de mustață, un puf, ochii, da, ochii, În lumina asfințitului, nici albaștri, nici verzi, nuanța lor fusese hotărîtă de cei ai mamei, căprui, după cîte Își amintea Thomas, o privise și pe ea atent, seara trecută, atît cît se putuse, În acel scurt răstimp În care aceasta Își strigase fiul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
tineri. Bătrîni nu erau nici acum. Copți, numai buni de un remake. Nici măcar; o altă serie. Sau doar un episod. Nițel trecuți, puțin obosiți, jucau În același film - Semizeii spre amurg, l-ar fi putut denumi cei care Îi știau; asfințitul era Încă departe pentru cei doi, asta s-ar fi putut zice văzîndu-i, ascultîndu-i, pe Castor, mai ales, care deja era Încălzit. Pollux avea să-l ajungă din urmă, după miezul nopții, apoi chiar să-l și Întreacă, simțea deja
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cărări ale iubirii părți, curat, semnând începuturile cele mai frumoase ale apropierii și ale intimității pe care au dorit-o și au așteptat-o cu multă răbdare și tact... Tot în cea de a treia zi, după ce soarele aflat la asfințit a aruncat peste cele mai înalte clădiri ale Craiovei ultimele raze roșiatice, ce păreau că izvorăsc din cuptoarele înalte ale Ișalniței, Iustin a dat semne evidente că încearcă să vorbească. Asistenta Lidia Combei, aflată la datorie, și-a pregătit caiețelul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
nu, vom vedea la fața locului ce este de făcut pe mai departe”, hotărî Eugen liniștit, oferindu-i brațul. Mașina străbătea în liniște bulevardele. Nu era aglomerație și în nici zece minute ajunseră aproape de Spitalul Militar, când soarele cobora spre asfințit și lumina lui roșiatică lăsa umbre lungi în parcarea de lângă piață. Eugen o conduse atent pe Iuliana cei câțiva pași până la intrarea în supermarket. - De ce să intrăm aici? întrebă ea, inocentă. - Să luăm ceva proaspăt pentru cină... Mama ta a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
introduci inițialele mele în coada celui de-al treilea și celui de-al o sută nouăzeci și al treilea diftong din textul perfect, după ce l-oi găsi, inițiale repetate cu glasul șoptit, în fiece seară, timp de șapte zile, la asfințit?..." 93 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI cel mai dihai zgomot din lume, mai ales când, după socotințele capetelor lor înfierbîntate, pe deasupra lor traversa convoiul prezidențial... Oprește deci, tot așa, pe la un ceas pustiu din noapte, Cârmaciul, convoiul, pe când se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cât e de periculos. Doar nașul îi costa ceva, nu mare lucru și cabanele, să se odihnească dar nu mult. Câteodată mai luau telecabina când noaptea îi apuca pe drumurile munților care obligatoriu trebuiau să le facă numai ziua până la asfințitul soarelui. Trăia mereu clipa că în momentul următor se va întâmpla ceva deosebit în viața lui. Laur părea un tip vesel și fără griji. Însă și-a adus aminte scena ce i-a schimbat într-un fel destinul, pe care
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
secole de creații și iluzii - ce se cer iremediabil răscumpărate în luciditate și nemîngîiere. Alexandrinism... Nu e ușor să plătești pe toți țăranii altor veacuri, să nu mai ai verdeață și pământ în sânge... și nici să te scalzi în asfințiturile spiritului... Numai în muzică și în freamăte extatice, pierzând pudoarea limitelor și superstiția formei, ajungem la inseparabilul vieții de moarte, la pulsația unitară de murire vitală, de comuniune între viețuire și stingere. Oamenii disting prin reflexie și prin iluzii ceea ce
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ci credințele, cele cărora nu ne putem sustrage. Nici o societate, nici a noastră, nici oricare alta nu s-ar putea vreodată dispensa de ele177. Fidelă principiilor sale de progres, sociologia a anunțat pe toate căile sfîrșitul ideologiilor. Ea a prevăzut asfințitul unei societăți post-industriale întemeiate în întregime pe știință și rațiune. Acesta va fi efectul conjugat al unui nivel ridicat de cultură, a stăpînirii naturii și a unei conștiințe luminate a oamenilor. Da, răspunde psihologia mulțimilor, un astfel de scop este
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Închipuind focul nostru din dragoste cu-nfocare, Cărările cele strîmpte de pîndă și de tîlnirc, Unde-ți furam cîte-o gură supt a crengilor dosîre, În sfîrșit, locul cel tainic, de fericirea cea mare, Unde, În genunchi, la poale-ți, spre asfințitul de soare, CÎștigînd prin rugăminte scumpa ta făgăduință, Ți-am dat ceriul chezășie de o vecinică credință.” Spațiul liric conachian iese mai limpede din această evocare: loc tainic Într-un decor grandios; cărări strimte, locuri de pîndă și, În fine
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
rețină totul la o primă lectură și avea nevoie să revadă textul a doua și chiar a treia oară, ca să și-l amintească la perfecție. Giandomenico a fost îndrumat spre Placanica, un sătuc vecin cu Stilo. A sosit acolo în asfințitul unei zile a anului 1582, îmbrăcat fiind cu veșmântul alb al "câinilor Domnului" cusut de Catarinella. Împlinise nu demult treisprezece ani. Geronimo, chiar dacă era încruntat, îl privea drept în ochi, dându-i binecuvântarea. Caterina plângea, îi tot spunea să aibă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
gură nepăsător, bolborosea fraze în latină, în greacă, în dialectul calabrez, precum un bătrân nebunatic incapabil să se concentreze lăsându-se în voia unor sunete din amintiri de mult trecute. Câteodată uita de sine citind fără întrerupere din zori până-n asfințit, fără să-i pese de mustrările sau amenințările cu pedepse ale Starețului; ridica doar o privire uimită și nu scotea o vorbă, întrebător ca și cum ar fi fost în așteptarea unui eveniment hotărâtor pentru a se lămuri pe sine și pe
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în șoapte interminabile. Tommaso iese noaptea și se duce într-o colibă spre a se întâlni cu evreul Abraham și alte persoane ce fac uz de formule diavolești și cheamă morții din morminte. Dar cum reușește el să plece după asfințit? Cu ajutorul și ocrotirea spiritelor maligne. Înseamnă că are legături directe cu Satana? NU cred. Părintele duhovnic a spus să fim atenți cu Tommaso și să nu-i dăm ascultare, ar putea să ne ducă în ispită. Abraham când și când
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
n-a făcut-o să înceapă cu Cristos, ci mult mai înainte, când lumea nu era stăpânită de asupritori și canalii, șoimi și corbi, șacali și vulpi. Pe-atunci oamenii trăiau unul lângă celălalt, împărțind mâncarea și bucuriile, zorii și asfințiturile. S-ar putea să fii nebun, eretic ești cu siguranță. Continui să sfidezi puterea lui Dumnezeu și pe reprezentanții săi cu nerușinarea și orbirea celui ce nu-și dă seama că blestemă. Cel ce spune adevărul nu blestemă nicicând. Adevărul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
am fost aruncat? Ți-au povestit-o iscoadele tale? Flăcările iadului dau căldură, te fac să te sufoci. Aici ai impresia că nu te sufoci? De patru ani nu mai văd lumina soarelui. Câte-o sclipire de zori sau de asfințit scapă de supravegherea temnicerilor amintindu-mi că nu sunt îngropat de viu; încolo, la ce bun să mă plâng? Nu-mi duc lipsă de prieteni: gândacii dorm cu mine, își aleg un loc unde să se aciuiască, să-și facă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
aripile, strângându-și brațele pe lângă trup și înghițindu-și piuitul. Calu fornăi, sumețindu-se ; în liniștea care se lăsă, se auzeau măruntaiele muntelui de gunoi, bolborosind. — Bă, care ești acolo ? necheză Calu și ceilalți i se alăturară. Umbrele lor, alungite de asfințit, cădeau spre interiorul cercului, până la câlcâiele lipite unele de altele ale celor trei, încât părea că soarele apune de peste tot, ceea ce ar fi fost cu putință, într-un loc ca acela. Ce treabă ai tu ? se răsti Pârnaie, ridicând lama
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ei, născute din nesațul jocului, tropăitul de la un capăt la altul al curții, tonul care vrea să devină dintr-o dată poruncitor atunci când se adresează câinelui, chiuitul strident care acompaniază când și când puseurile de excitație ludică ― acestea toate reprezintă muzica asfințiturilor care pătrunde prin geamul deschis de la bucătărie și ajunge, trăgîndu-mă vertiginos către vârsta copilăriei, până la biroul meu. Iar dimineața, când deschid ochii, primul lucru pe care îl aud sânt gamele unei viori. Mi-o imaginez pe fetița care, seara, umplea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mort, nota-bene, pentru că dac' ar fi fost viu cine știe dacă autorul ar fi cutezat-o) merită de la mai mult decât sumețul poet lingușitoarea apostrofă de papă-lapte; o strofă în care dreptatea (în loc de: adevăr, realitate) se citește 'n munți, și asfințitul soarelui nu se vede, ci se simte. Fiindcă în strofa a patra poezia trebuia să culmineze, apoi vine și Ștefan, umbra cu glasul răsunător, și zice în limba {EminescuOpIX 80} românului popor următoarele vorbe, pe care Ștefan, pe când trăia, sigur
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
rezistenți. S-au așezat într-un loc încărcat de poezia naturii, înconjurat la est de pădurile Panu, Zarea Domniței și Ghețu, iar la vest de pădurea Leaua și dealurile Coasta Morii și Felea, care constituie pentru tărniceni vadul soarelui spre asfințit în zilele de vară. Văile de diferite mărimi și configurații sunt curmate de șiruride dealuri traversate de râpe pe cursul cărora clipește permanent câte un firicel de apă care adesea se umflă peste maluriapele furioase ale torentelor de primăvară sau
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
miei și viței câte furnici sunt în furnicarul acesta”. Pentru descântece, ciobanii fac și astăzi o unsoare din untură de porc și diverse plante: usturoi, leuștean, frunze de salcâm, pelin și alte ingrediente cu care ung oile pe uger, la asfințitul soarelui, anume ca farmecele să ia puterea unsorii, iar nu mana oilor. Pentru deochi ei aduc apă descântată și stropesc oile, iar cel mai bătrân cioban din stână unge cei doi stâlpi din ușa strungii și zice: „Așa să stea
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
momente de petrecere a timpului liber în zona lacului artificial Valea Epei. În trecutul îndepărtat, după cum atestă documentele, pe la noi erau codri înalți și întunecoși cu arbori seculari, încât trebuia să fii cu mare atenție când treceai prin pădure după asfințitul soarelui, deoarece era pericolul să-i întâlnești pe vestiții hoți Neghină și Burleanu. În poieni și locuri despădurite se construiau locuințe cu acces la șesul de pe valea pâraielor, folosit pentru pășune și agricultură. Pământul unde se află satele comunei noastre
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
anului, în funcție de umiditatea acestora, pronosticau cum va fi fiecare lună în parte, mai ploioasă ori mai secetoasă. Când porcul umbla cu paie în gură, era semn că se va schimba vremea și va fi ger. Când soarele se afla la asfințit și se „uita înapoi”, înseamnă că a doua zi va fi vreme bună. Atunci când soba „trage” bine și focul arde cu mult zgomot, înseamnă că face a ger. Când se auzea trenul în gară la Răcăciuni, însemna că timpul este
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
trăit Ștefan cel Mare și Sfânt, numai de dușmani a avut parte. Când intrau turcii în țară la sud, leșii năpusteau dinspre miazănoapte, prin pădurile și mlaștinile Moldovei la răsărit năvăleau tătarii. Era în anul 1476, pe la 11 iunie, spre asfințitul soarelui. Pe valea Berheciului, în ținutul Tecuciului, mai sus de satul Vultureni, se așezaseră acolo tătarii ca la dânșii acasă și nu se dădeau duși, căpcăunii. Gândeau că au dat peste o țară fără stăpâni. Ștefan-vodă tocma- n vremea asta
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
propria-i descoperire că, întro poezie de George Topârceanu - “ În loc de prefață” la ciclul “Parodii originale” se află cea mai frmoasă prezentare literară al 436 unui golf de cuvinte, reproducând-o: Tu nu nțelegi, Zoice, rîsul meu... Într-un oraș, din asfințit, departe, Cu mult negoț și știitori de carte, Trăia pe vremuri un bătrân evreu Pe nume Baruch... Fire de elită, În lume viețuind ca-ntr-un pustiu, Știa să taie sticlă poleită Și toți nerozii îl credeau geamgiu. Dar timpul
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
bulgăre de pământ din roaba mare aproape plină și-l fărâmiță agale printre degete, ascultând ce-i spunea bătrânul Tofan acum cu un glas mult mai scăzut. - Ai făcut foarte rău că m-ai oprit de la lucru, tocmai acum după asfințitul soarelui. Pământul simte asta și pornește la vale, vine la vale numai noaptea, în tăcere, hoțește, caută să mă păcălească, se strecoară ușor de numai eu pot să-l simt. Eu îl cunosc demult, de când mă știu pe lumea aceasta
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]