30,381 matches
-
dorit într-adevăr să interzică posibila (și facila) manipulare, ar fi evitat publicitatea, ar fi comunicat direct celor interesați "constatările" și convingerile lor, ar fi provocat o dezbatere "internă", eventual, chiar înainte de eveniment, în cadrul congresului care tocmai avusese loc. Ca atare, actul lor nu era altceva decît o raliere conștientă la gruparea conservatoare. În ce-l privește pe Stere, ralierea aceasta avea, pe lîngă motivația politică (crearea premiselor pentru o alianță între socialiști și conservatori), și una personală. Fiind român "supus
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
o asemenea concluzie - plasată în afara contextului - ar trasa, pe dedesubt, o pistă netedă (aidoma copertei care poate induce lejer în eroare) între cenzura carlistă - autoritară & fățișă - și aceea, radical mai insidioasă & mai etajată, a comunismului din epoca Ceaușescu. Or, o atare analogie se infirmă din capul locului. Nu numai că una și-a asumat deschis numele, iar cea de-a doua l-a disimulat sau chiar l-a negat cu nonșalanță prefăcută, nu numai că una sancționa exclusiv presa în baza
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
Dinescu riscă din entuziasm. Se aprinde lesne, luînd atitudini declarate care, culmea, nu se dovedesc a fi păgubitoare pentru că nu dă niciodată înapoi. Așa se face că orice împrejurare născută din înflăcărarea vreunui deziderat nu e niciodată mai prejos de atare gesturi, spulberînd astfel spaima de superficialitate și de ridicol. Proiectele sale legate de lansarea și reverberarea muzicii românești sunt efectul unei perseverențe demnă de subiectul în cauză. Și cum n-aș vrea să mă raliez acelor spirite "prudente", poate chiar
Avantaj muzica românească by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8971_a_10296]
-
care - însă - nu-l investește cu atribute soteriologice. Astfel modelat, cu teză, după chipul și asemănarea milenarismului, s-ar putea, totuși, ca "grupul dur" al generației '80, așa cum se distinge el în aceste pagini, să nu iasă învingător la o atare discuție în paralel. E clar că redefinirea pe care o propune Bogdan Crețu nu conține nici măcar germeni de obtuzitate sau de partizanat. Unitatea de măsură a criticului par a fi universaliile poeticului, iar algoritmul derulării istoriei are, la el, o
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
care oricum frămînta existențe ce, în oricare alte condiții, ar fi existat. Chestiunea găsirii țapului ispășitor vine să acopere o neputință strategică și diplomatică din care "clasele politice" din cele două tabere belicoase vor trage foloase. Și cum foloasele, în atare situație, nu pot fi împărțite în mod egal, cei care vor cîștiga bătălia, în imediata etapă, nu vom fi noi, dar, probabil, pe termen lung, după mai multe bătălii, războiul, după care va urma pacea, ne va aduce nouă foloasele
Dublu "atac" italian by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/8998_a_10323]
-
abia închegată se destramă. Cu o gândire etajată și multifațetată, cu o mobilitate speculativă remarcabilă, scriitorul evită sistematic "captivitatea" într-un anumit punct de vedere. Firul e despicat în patru, lucrurile sunt întoarse pe toate părțile, clișeele sunt numite ca atare. O curiozitate parcă niciodată satisfăcută și o dialectică pe măsură imprimă fiecărei pagini un ritm intelectual greu de găsit (sau, în orice caz, de păstrat) în cărțile altor autori autohtoni. Epoca actuală, a "neobarbarilor" îmbrăcați la patru ace, nu i-
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
în 1977? Atunci afla, de pildă, că, în opinia unui scriitor român, în speță Eugen Simion, exista o poetică a acestui tip de poezie: "îndată ce visceralul, impudicul au fost atinse de degetele artei adevărate, ele încetează să mai fie ca atare, devin altceva: o viziune, de pildă, a micului infern uman. Pentru artă nu există teme interzise, există numai teme ratate." (p. 89) Și - nota bene! - reflecția aparține unui om din Est care era, prin structură și educație - familială, nu socialistă
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
și educație - familială, nu socialistă - un pudic de nelecuit. O mărturisește singur, de atâtea ori, în pasajele despre literatura confesivă. Ce află nou, din această împrejurare, cititorul actualei ediții? în ce măsură îl mai poate interesa - cu atât mai puțin impresiona - o atare temă, dacă literatura română și-a completat, între timp, și cu asupra de măsură, întregul cu partea care-l lipsea, într-o poezie pornografică mai mult sau mai puțin "atinsă de degetele artei adevărate?!" Sunt, apoi, alte teme, una mai
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
înzăpeziți" (ibidem). Dualitățile "vis și adevăr", "miere și fiere" califică astfel întregul discurs în discuție. Dăm mereu în textele lui Nicolae Tzone de probele unei exaltări a ipostazei de poet, a aprecierii la superlativ adresate creației proprii. Pentru omologarea unui atare statut genialoid e nevoie de premisa unei diferențieri copleșitoare, a unei originalități absolute. Drept care autorul cultivă un laitmotiv al originalității d-sale grațios-obsedante, în numeroase variațiuni pe aceeași temă: "îmi bat în tîmple să mă recunoașteți mereu un cui de
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
în măsură diferită false, ar fi trebuit să apară una nouă, "care să nu fie nici reflecția în literatură a politicii de partid, nici un fel de contrareacție din partea cîmpului literar la cea dintîi, ci autonomă, venită din interiorul cîmpului ca atare. Acest lucru nu s-a petrecut. în cel mai bun caz, prin dispariția din primul plan a "autorilor de partid și de stat" și prin reintroducerea în circuit a autorilor din exil și neconvenabili, am asistat la substituirea ierarhiei oficiale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9069_a_10394]
-
de tovarăși, traversarea mediilor sociale, partidele de amor și reprizele bahice, vorbele buruienoase și bătăile în toată legea... Însă diferența este structurală. Istoria eroilor unui ținut de verdeață și răcoare e un roman al vieții lui Radu Aldulescu, asumat ca atare. Aurel Golea, cu debutul lui mereu amânat (ironic, editura la care și-a adus manuscrisul ce va trebui răzuit bine se numește Calende), cu figura de etern perdant social și căutător neobosit al dreptății în ordine literară, nu poate fi
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
spune astfel, din care fiecare grup de 2-3-măsuri ar putea lua loc într-o piesă de tip tradițional, dar al cărei întreg este insolit prin transformismul nedezmințit, în primul rând. Ceea ce conferă lucrării un caracter de aventură spirituală trăită ca atare în cursul compoziției și având valoare de simbol pentru întreaga cultură, văzută global (pag.76). Despre Simfonia a 6-a "Culori", op.28 "ar fi o eroare să se creadă că este "ilustrativă ori programatică. Dacă e vorba de culori
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
anonime) ce palpită sub ochiul necruțător al observatorului. Efectul plastic este, cel mai adesea, obținut fie prin ambiția fără margini a grafomanului de a fi omologat critic, fie prin vanitatea nemăsurată a scriitorului adevărat care a fost deja recunoscut ca atare. Neînțeleși, persecutați, marginalizați se cred mai toți, indiferent de locul - central sau periferic - pe care îl ocupă; iar din acest val al pretențiilor și lamentațiilor auctoriale ce se îndreaptă, zilnic, spre E. Lovinescu se poate cuantifica rolul său canonizator pe
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]
-
ce-l poate dilata sau accelera în funcție de trăirile de care are parte. Firește, nu poate fi pus semnul egalității între timpul operant pe tărîmul științei, cuantificabil, omogen, și cel trăit, pe care Bergson îl numește "sentiment interior al duratei". Un atare "sentiment" îl încearcă autoarea noastră în raport cu locurile pe care le străbate, cu vestigiile trecutului în fața cărora poposește, printr-o dublă ecuație, pe de-o parte considerînd că "geografia este mai ales istorie", pe de alta prin asumarea emoțională a istoriei
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
somnul și uitarea (...) Fortuna devenind furtună: furtunul care se întoarce, mpotrivă-ți, și te face leoarcă; acumularea de timpi morți: ambuteiaje, carantine, vămi, deturnări, week-end-uri, grave; criza de timp și, subsecvente, panica rece și blocajul" (Dublul). Trimițînd și la Caragiale, o atare stupefiantă alăturare de termeni e o delicată reverență făcută amenințătorului (totuși) hazard. O prudentă ofrandă adusă teribilului său abis... Și-n alte privințe remarcăm atracția lui Șerban Foarță către punctele de pornire, către elementele primare (ori rezultate prin descompunere, dar
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
similar de îmbinare paradoxală e de urmărit - dacă ținem cu tot dinadinsul să stabilim tipologii - la poetul ieșean Constantin Acosmei, în singurul său volum de până acum, Jucăria mortului. Altminteri, orice echivalențe sunt dificil de trasat. Cum se explică o atare combinație? Să încercăm o secțiune diagonală prin carte. Cu alte cuvinte, de la o proză obiectuală, în stilul instalațiilor din artele vizuale, ca Polata, la una mai degrabă intertextuală și tot atât de expozitivă, dar nu lipsită de anumite infiltrații teoretice, cum e
Același Sorin Stoica by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9073_a_10398]
-
prin care trebuie să treacă obiectele până când pot fi declarate moarte. O anticameră a unui cimitir. Obiectele de aici nu sunt gunoaie. Lângă polată există și un butoi ruginit, în care, într-adevăr, se află niște gunoaie. Ambalaje. Declarate, ca atare, gunoaie. Nu mai există nici un dubiu asupra lor. Obiecte epuizate. Anacronice. Dar care pot fi resubstanțializate. Ceva de genul ochiul stăpânului care îngrașă vita. [...] Praful - cuvânt-cheie. În sens citadin, ține de igienă, în sens rural, ține de ornamentică, aș zice
Același Sorin Stoica by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9073_a_10398]
-
Sanda Cordoș (Trei serii de debutanți), Liviu Antonesei (Anii nouăzeci - mai ales anii recuperărilor), Paul Cernat (O literatură a decompresiei), Nicolae Bârna (Anii '90, ai optzeciștilor întârziați) și Daniel Cristea-Enache (O nouă literatură). Iar cu debuturi editoriale importante, receptate ca atare de toți repondenții, figurează câțiva, nu mulți scriitori intrați deja în "reflexele" criticii și chiar în conștiința publicului. Vreți să știți cine sunt aceștia? Chiar vreți? Luați BUCUREȘTIUL CULTURAL și o să-i descoperiți.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9091_a_10416]
-
cu desăvârșire. Din când în când mai are câte o tresărire, dacă vă aduceți aminte, atunci când vorbește despre "Orfeul negru", Senghor; dar aici este, de fapt, o naivitate; el credea, cu alte cuvinte, că o anumită întrebuințare a cuvântului, ca atare, fără vreo angajare precisă, ba chiar incantatorie - dar care, în acel context, nu era dependentă de poeți -, putea ajunge să fie revoluționară. Un exemplu: în anii șaizeci, la Montréal, simplul fapt de a fredona un cântec franțuzesc pe stradă era
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
al XX-lea, iar întrebarea ardentă devine: cum a fost posibil? Angajarea înseamn-ă: ce vom putea face, ce este posibil de făcut?... Întrebarea mărturiei: cum a fost posibil așa ceva? Sunt, prin urmare, două dispozitive diferite. LP: Dar în ceea ce privește operele ca atare, nu credeți că excesele teoriei și ale teoretizării pot aduce un prejudiciu filosofării, gestului filosofic propriu-zis? Todorov, de pildă, deplânge, în La littérature en péril, excesele teoriei literare în predarea literaturii. MD: Steiner a spus-o cândva: există, pe de
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
îl demonstrează cu prisosință "evoluția" de la Ludwig A. Sawicki la Boleslaw Stadnicki. Fără aceasta, proiectul inițial al romancierului, intenția (teza) lui, de a da personajului central Vania Răutu o impresionantă statură morală și intelectuală nu s-ar fi realizat ca atare. Pe de altă parte, aceeași "evoluție" este consecința unei biruitoare logici romanești. În "mania" lui Stadnicki, ca și în "noviciatul" său își au izvorul o dinamizare și o colorare a epicului: ele îl pun pe Vania Răutu în împrejurări ce
Începuturile Publicistice ale lui Constantin Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9082_a_10407]
-
locale nu se pot rezuma nici măcar sub pretextul plezirist al parantezelor. Imposibil de subminat sau de chestionat dinăuntrul său, eseul lui Patapievici nu are, la acest nivel, fisuri. E - în toate ale sale - impecabil. El poate fi doar luat ca atare, stârnind fie admirații superlative și elegiace, fie refuzuri compacte și doctrinare. Ambele la fel de lipsite de detentă intelectuală. Ambele net tributare unor débris-uri de luciditate. Nu mă îndoiesc, de pildă, că un pasaj ca acesta ar putea fi supus deopotrivă de
Cum rămâne cu literatura ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9095_a_10420]
-
opera comparații în materia trecutului, a stabili afinități ale înaintașilor cu aceștia. Aparent simplu, plutind în aerul unei perioade în care conștientizarea factorilor creației, interpretarea lor opulentă din unghiuri dintre cele mai variate au devenit o marcă a sa, o atare inovație aparține totuși unor condeie care au pus-o în practică. Pe urmele glorioase ale Călinescului, N. Manolescu își poate aroga meritul de-a o ilustra într-o amplă construcție de istorie literară. Unul din capitolele Istoriei d-sale, avîndu-i
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9119_a_10444]
-
Barthes scria un eseu, binecunoscut la acea vreme, despre "maladiile costumului de teatru", diagnosticînd, printre alte simptome, în primul rînd, pe acela al "falsului", al "imitației", adică maladia care constă în a plasa teatrul sub semnul unei iluzii, recunoscută ca atare și denunțată de un ochi avizat. Barthes făcea, astfel, procesul artificiului disimulat, al mediocrității care încearcă să păcălească, prezentînd "falsul" drept ceva "adevărat". Implicit, Barthes apela la ceea ce am putea numi morala materiei. Discursul lui se referea la Brecht, modelul
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
apariției conștiinței politice a omului modern. Evident, operele epice ale lui I. D. Sîrbu aparțin corinticului, care, deseori, după cum arăta Manolescu, își îngăduie "să abordeze frontal, deschis și radical politicul și să mitizeze politicul, apelînd la alegorie, parabolă, utopie". Adoptînd o atare modalitate de expresie în Lupul și Catedrala, Sîrbu îl situează pe Narator în centrul discursului, nu doar prin faptul că discursurile tuturor celorlalte personaje se raportează direct la spusele sale, ci și prin conținutul monologului său ce transcrie fidel gîndurile
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]