3,288 matches
-
am probleme de sănătate. Marți, 3 august 2010 - ziua sosirii Marianei la București. Încă de foarte de dimineață e un soare extrem de luminos ce anunță canicula. Urmăresc cu gândul și dragostea mea zborul Marianei și aștept să mă vestească: a aterizat cu bine la București. Vor urma zile de neuitat ale întâlnirilor amicale cu aceeași dragoste și Dumnezeu să ne fie sprijin permanent ca totul să fie la cota cea mai înaltă! După ora 18 mă sună foarte bucuroasă, emoționată că
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
respirația tatălui său atingându-i obrazul. Cei doi se luptau, Salam fiind hotărât să deschidă fereastra, ca să arunce ciobul ăla blestemat afară. Scaunul de sub el începu să se clatine; tatăl lui împingea prea tare. Simți cum se rostogolește și cade. Ateriză greoi pe spate. Lăsă să-i scape un țipăt când simți o durere ascuțită la baza spinării. Dar își dădu seama că acela fusese singurul sunet. Nu se auzise nimic căzând, spărgându-se de podea. Și cu toate astea tabla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Pentru că, dacă e așa, știu cine va muri următorul. —Cine? —Eu. Capitolul 17 Aprilie 2003, Bagdad Mahmud regreta decizia luată. Își zicea că nu ar mai trebui să-l atingă lucrurile astea; pe când era din nou proiectat în aer și ateriza cu fundul pe scaunul tare, de plastic, după ce autobuzul trecu pentru a mia oară peste un hop. Ar trebui să fie Marele Șef, care angajează contrabandiști, dar iată-l lucrând el însuși ca un biet curier. Trecuseră zece ore, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
către afaceri și care către academie. În mod normal, Ernest Freundel era fericit să-și ajute vechiul amic, chiar dacă nu avea cum să nu fie iritat de disproporția dintre bugetele lor, care devenea tot mai mare. Cerceta orice obiect care ateriza în brațele lui Henry și apoi îi făcea o estimare aproximativă. O dată sau de două ori chiar îi îndemnase pe administratorii muzeului să achiziționeze unul dintre obiectele lui Henry pentru colecția permanentă. Dar de data asta era altceva. Henry abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu pistolul. Se întoarse spre Marwan și Daoud, care cărau cadavrul gardianului ca pe targă. Numărară în șoaptă unu, doi, trei după care lăsară corpul la pământ, în debandada din birou. Se auzi un scârțâit în momentul în care corpul ateriză pe cioburile de sticlă, după care, dintr-o singură mișcare lină, Marwan scoase bidonul de biciclist de la spate, desfăcu rapid capacul și începu să împrăștie benzina prin cameră. Afară, Salim aprindea din nou lanterna, luminând un perete plin de panouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-și-o pe sora ei pierzându-se în această lume de linii abrupte și culori vii. Maggie zări un grup de avataruri și coborî, curiozitatea fiindu-i trezită ca și când ar fi văzut o mulțime reală pe o stradă reală. Când ateriză, genunchii i se îndoiră. Indicatoarele cu neon îl dădură de gol: cartierul lămpilor roșii din Second Life. Manechine îmbrăcate în corsete sintetice strălucitoare, care, atunci când cursorul plana pe lângă ele, scoteau la iveală o plăcuță cu prețul. Biciuri, măști de cauciuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
că putea să explice recentul val de violențe; își imagină răspunsul lui. Ar fi bine să le spui tu, Maggie. Să-i aduni în jurul mesei și să readuci negocierile pe linia de plutire. Știu că poți face asta... Avatarul ei ateriza acum pe curatele străzi ale Genevei virtuale. Începu să se plimbe pe Rue des Étuves, apoi o luă pe Rue Vallin. Nu se afla aproape nimeni prin preajmă, în afară de câteva avataruri cu cap de iepure la un colț de stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
un cântec: „Râul Iordan are două maluri, amândouă ale noastre“. —Ești sigur? Știu forma asta dinainte să învăț alfabetul, Maggie. Am crescut cu ea. Crede-mă, tatăl meu a făcut asta. Maggie dădu clic pentru a se opri din zbor, aterizând cu un pleoscăit în apa care se izbea de țărmul insulei. Înaintă, dar fu împinsă înapoi. O linie roșie, ca o rază laser care înconjura insula, apărea de fiecare dată când avatarul ajungea prea aproape, respingând-o efectiv. Dacă te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Orli pentru cizmele pe care le purta acum în locul pantofilor pe care îi lăsase în apartamentul fostei iubite. Cu toate astea însă, nu era echipată pentru așa ceva. Pe când se îndrepta spre locul de unde veneau vocile, piciorul drept îi alunecă și ateriză pe gleznă. Mai departe, își zgârie brațul de un ciulin, în încercarea nechibzuită de a apuca aerul pentru a se echilibra. Dar în curând reuși să parcurgă drumul de la stradă, acum avea în față o porțiune de pământ orizontală. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
accentul în Manhattan l-au impus și în New Orleans. * — Ai dreptate în privința asta. Noi suntem mediteraneeni. N-am fost niciodată în Grecia sau în Italia, dar sunt convins că acolo m-aș simți ca la mine acasă, de îndată ce aș ateriza. Și chiar așa s-ar fi întâmplat, gândeam eu. New Orleans amintește de Genova și Marsilia, ori de Beirut și Alexandria egipteană mai mult decât de New York, chiar dacă toate porturile maritime seamănă între ele mai mult decât cu oricare dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se păru lui Ignatius că-l aude pe Rex lătrând. „Ham! Ham! Hau!“ Rex arăta întocmai ca pe vremea când era în viață. Îi atârna o ureche. Gâfâia. Apariția sări peste un gard și alergă după un băț care cine știe cum aterizase pe plapuma lui Ignatius. În timp ce blana cafenie și albă se apropia, ochii lui Ignatius se dilatară, priviră cruciș și se închiseră, iar el rămase fără vlagă printre cele patru perne, sperând să se găsească prin cameră niște șervețele de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în care se strădui să-și manevreze extremitățile, reuși să se așeze pe marginea mesei. Observând că picioarele i se legănau doar la vreo zece centimetri de podea, se hotărî să riște un salt. Pe când se desprindea de masă și ateriza pe dușumea, aparatul de filmat îi lunecă de pe umăr și se lovi de ciment cu un zgomot surd, de obiect care se sparge, iar din măruntaiele lui ieși filmul, întinzându-se pe podea ca niște intestine. Ignatius ridică aparatul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
astfel de jucării prin vecinătate. Pe o parte a yo-yo-ului era un palmier pe care filipinezul îl scrijelise la cererea lui. Ignatius îl lansă în jos, dar sfoara se rupse și mosorelul se rostogoli pe dușumea, intrând sub pat unde ateriză pe un teanc de însemnări pe foițe Big Chief și reviste vechi. Scoțând firul care îi atârna de deget, scotoci din nou mai în fundul sertarului și găsi o coală de scris cu antetul Levy Pants. Iubită Myrna, Am primii comunicarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o coală veche de hârtie liniată, împăturită în formă de avion, căzu dintr-un dosar și lunecă pe podea. Talc nu observă avionul, era doar unul din multele care intraseră plutind prin fereastra lui cu câțiva ani în urmă. În timp ce ateriza, fata îl ridică și văzând ceva scris pe coala gălbuie, îl despături: Talc: Ai fost găsit vinovat că ai indus în eroare și ai pervertit tineretul. Te condamn să fii spânzurat de testiculele tale subdezvoltate și lăsat să mori. ZORRO
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu autobuzul turistic, cele în care Ignatius, stând impunător pe platforma de sus a câte unui autobuz blestemat, trecea peste poduri cu șine sau gonea pe pistele unor aeroporturi, gata să se ciocnească cu câte un avion cu reacție care aterizase și se îndrepta spre el. Noaptea era chinuit de vise, iar ziua de traseul imposibil pe care i-l fixase domnul Clyde. Nimeni din Cartierul Francez nu părea interesat de crenvurști. Și în consecință câștigul pe care îl aducea acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
opun rezistență și sunt bătuți, apoi înjunghiați cu cuțitele. Cineva este ucis, lăsând în stare de șoc pe ceilalți pasageri. Atacatorii care au deturnat avionul le spun tuturor că totul va decurge firesc, că nu vor decât ca avionul să aterizeze la Washington, D.C. Știți prea bine că nu este decât o minciună. În secret, pasagerii încearcă să dea telefoane de pe celulare. Frânturi legate de cele întâmplate la bordul celorlalte avioane încep să se transmită de la clasa întâi spre cabina piloților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
ea și se întinse pe pat, goală acum, cu excepția pantofilor cu toc înalt. Și-i aruncă din picioare. Nu cred că ai nevoie de o băutură, zise ea. Și știu că nici eu nu am. Tolman se aruncă pe ea, aterizând cu o bufnitură mică. Ea gemu și încercă să zâmbească. — Ușurel, băiete. El gâfâia, icnea. Întinse mâna spre părul ei, ca să o mângâie. — Lasă-mi părul în pace, spuse ea și se răsuci. Rămâi întins și lasă-mă să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
proces. — Gândesc în avans, asta-i tot, spuse Aaron. Capitolul 65 Pe ei, bărbate! Mergând pe skateboard-ul lui, Billy Cleever, furiosul elev din clasa a șasea, ieși în viteză de pe terenul de joacă, cu un salt de modă veche, ateriză cu o piruetă de trei sute șaizeci de grade cu spatele, ținând placa cu mâna, și viră din călcâi pe trotuar. Reuși manevra fără greșeală, ceea ce era bine, pentru că simțea că în acea zi își pierduse ceva din stilul lui marfă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
din picioare, reuși să se ridice și o luă la fugă pe aleea celei mai apropiate case. Se urcă într-o mașină parcată pe alee. Dave îl urmări. Billy închise portiera și o încuie chiar în clipa în care Dave ateriză pe parbriz. Alunecă pe suprafața capotei, uitându-se în interior. Billy ridică din nou arma, dar era prea zguduit și îngrozit ca să tragă. Dave coborî pe partea din dreapta a mașinii, încercă ușa, trăgând de portieră de mai multe ori. Billy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și încercă de câteva ori să sară pe tufele de pelin care-l înconjurau. Dar acestea nu-i suportau greutatea și se prăbușea la loc, de fiecare dată. Într-un târziu, pe jumătate sări, pe jumătate zbură prin aer și ateriză pe o tufă de ienupăr, cam la un metru deasupra solului. Stând pe acea stinghie improvizată, poate că ar adormit, dacă temperatura nu ar fi fost mult prea scăzută pentru o pasăre tropicală. Și îl țineau treaz urletele unei haite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
semn de neliniște. Se uită în direcția sunetului. Văzu mai multe umbre întunecate mișcându-se printre tufe. Prinse licărirea unor ochi verzi. Își înfoie din nou penele. Și văzu cum haita se îndrepta spre el. Capitolul 76 Elicopterul Robinson R44 ateriză într-un nor de praf, iar Vasco Borden coborî, încovoiat sub elice. Urcă într-un Hummer negru, care-l aștepta. — Povestește-mi, îi zise lui Dolly, care conducea. Ea venise mai devreme, în timp ce Vasco continuase să urmărească pista greșită, până pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
înăuntru. — Mai devreme sau mai târziu trebuie să iasă, zise el. Iar atunci când o vor face, noi vom fi aici. Capitolul 84 Gerard era obosit. Zburase o oră de la ultima oprire, care fusese un dezastru. La scurt timp după răsărit, aterizase la un complex de clădiri, unde mirosise mâncare. Clădirile erau din lemn, acoperit cu o vopsea decolorată. Erau și niște mașini vechi, în jurul cărora creștea iarbă. Animale mari scoteau niște sunete ca niște sforăituri, din spatele unui gard. Gerard stătea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
după care începu să le mănânce grăunțele. Erau dezgustătoare, dar trebuia să mănânce ceva. Atunci, puștiul se aruncă spre el, cu mâinile întinse. Gerard se înălță în aer și îl ciupi pe copil tare de nas. Puștiul țipă, iar Gerard ateriză din nou, la mică distanță, ca să continue să mănânce. Păsările acelea mari și galbene erau peste tot în jurul lui. — Înapoi! Înapoi, am zis! Păsările galbene nu-i dădură prea multă atenție. Gerard scoase un sunet de sirenă. Puștiul se aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
tăiate! Avu nevoie numai de o clipă ca să localizeze o altă pasăre, cu penajul albastru și roșu sclipitor, stând pe o stinghie, cu o mulțime de portocale în jur, pe o tavă. Portocale, și avocado, și bucăți de lăptuci. Gerard ateriză alături de pasăre, prudent. — Vreau să mă vrei, spuse el. — Hel-lo, zise pasărea roș-albastră. — Am nevoie să ai nevoie de mine. — Hel-lo. — Frumos loc ai aici. Numele meu e Gerard. — Aaa, ce se-ntâmplă, doctore? spuse pasărea. — Te superi dacă iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de sub cuverturi ca o minge cârlionțată și Întunecată de furie. Sărind În picioare, a lovit perechea de papuci liliachii de lângă pat, ratând unul, Însă reușind să-l catapulteze pe celălalt direct pe dulap unde a lovit oglida și apoi a aterizat pe jos. Apoi și-a ridicat pantalonii de pijama cu talie joasă Într-un fel de-a dreptul caraghios, care, ca să spunem adevărul, nu prea susțineau efectul dramatic pe care voia să-l creeze. — Pentru numele lui Dumnezeu, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]