2,578 matches
-
Luguzău este un sat în comuna Șilindia din județul Arad, Crișana, România. Moise Nicoară (1784-1861) a scris despre primele mișcări românești în comitatul Aradului. Astfel aflăm că la Luguzău, după introducerea reformelor administrative ale împăratului austriac Iosif al II-lea se confecționează o ștampilă administrativă cu inscripția "Comune Luguzo 1787". Tot de aici aflăm că în acei ani s-a produs o revoltă locală și că pentru aplanarea conflictului în comună s-a deplasat episcopul Inăului
Luguzău, Arad () [Corola-website/Science/300295_a_301624]
-
turcii donau - temporar - la diferiți nobili credincioși domenile cucerite. La 1561 Boros Megyer era în proprietatea a zece nobili, apoi a principelui Andrei Bathori. Împreună cu cetatea Șiriei va fi facut parte din posesiunile lui Mihai Viteazul. După alungarea turcilor de către austrieci, toate posesiunile au intrat în proprietatea coroanei habsburgice și a câtorva nobili care au putut dovedi că au fost proprietari. Nu a fost cazul Măderatului, pentru care neprezentându-se niciun proprietar de drept, erariul a ținut satul în proprietatea sa
Măderat, Arad () [Corola-website/Science/300297_a_301626]
-
ca o parte din așezare (centrul) să fi fost fortificat cu palisadă (de aici denumirea de ,palancă’’ pe care o utilizează Celebi), astfel încât numărul de case poate fi apropiat de realitate. Importanța așezării se menține și după recucerirea de către creștini, austriecii transformând-o în centru grăniceresc și sediu de district, cu 9 sate, interesant, aproape toate în sudul Mureșului și întinse pe o arie foarte mare. Cetatea, fiind implicată în răscoala curuților, va fi abandonată și demolată începând cu 1709, dispărând
Vărădia de Mureș, Arad () [Corola-website/Science/300311_a_301640]
-
era frecvent făcută pe biciclete sau adesea pe jos. Compoziția etnică a celor care au servit în wehrmacht în timpul celui de-al doilea război mondial a fost variată. Astfel, printre voluntarii care au servit în armata germană se numărau germani, austrieci, olandezi, danezi, scandinavi, oameni din statele baltice, spanioli, portughezi, oameni din anumite țări balcanice (în special croați) și ruși. Rușii au luptat în două corpuri diferite de armată, etnicii ruși în Armata de Eliberare Rusă, iar cei originari din Rusia
Wehrmacht () [Corola-website/Science/301540_a_302869]
-
probabil de la Batog - Batoci - Batoți a rămas numele de Batoți. O altă părere este legată de desele încăierări dintre locuitorii acestui sat, locuitorii satului vechi, cer (Devesel) încăierării provocate de lupte pentru împărțirea pășunilor de unde "„bat pe toți”" - Batoți. Harta austriacului Hr. Schwantz datată în 1723 este primul document cartografic care menționează numele satelor Batoți - Tismana și Scăpău, satul Dunărea Mică purtând inițial numele de Batoți - Moșneni și datând aproximativ din aceeași perioadă, fiind format prin împroprietărirea țăranilor moșneni din zona
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
el însemnând noua sate "«deviat selo»". După numele pădurii de ceroi, locuitorii s-au stabilit aici, ca și cei din împrejurimi, și au numit comuna Cer iar pe locuitori Cerani. Satul Scăpău îl găsim atestat documentar în 1723 în harta austriacului mai sus menționată. Legenda spune că satul a fost cândva așezat într-un loc numit Saliste. Bordeiele erau dese, viața își urma cursul normal până când o epidemie de holera a secerat sute de vieți. Cei care au scăpat cu viață
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
Bradu, Grințieș (reședința) și Poiana. Ea este situată pe valea râului Bistricioara, în partea de vest a județului și în zona centrală a Carpaților Orientali. Toponimul "Grintieș" este considerat că se datorează termenului german «Die Grentze», însemnând "graniță", dat de către austrieci pe vremea Imperiului Habsburgic. Comuna se află în extremitatea vestică a județului, la limita cu județul Harghita; ea se întinde la vest de la pâraiele Prisecani și Pintec, de o parte și de alta a râului Bistricioara, până aproape de vărsarea acestuia
Comuna Grințieș, Neamț () [Corola-website/Science/301638_a_302967]
-
era "Turnu Roșu", numele era Porcești, gară în care staționau trenurile se numea "Turnu Roșu" dar numele localități era Porcești (în dialectul săsesc "Portschescht/ Porkendorf", în , în ). Cronicile arată că în 1761 și acesta biserică a fost distrusă de generalul austriac Adolf von Buccow, din ordinul dat de Maria Tereza, împreună cu multe alte biserici și mănăstiri ortodoxe. Au fost dărâmate cu tunurile sau li s-a dat foc în încercarea de a extermina credință Ortodoxă de dincolo de Carpați. Biserică veche, ridicată
Turnu Roșu, Sibiu () [Corola-website/Science/301749_a_303078]
-
Se construiesc numeroase biserici ortodoxe, schituri și mănăstiri, multe din ele suferind împreună cu întreaga localitate pagube foarte mari în cursul războaielor și ocupațiilor militare dese din veacul al XVIII-lea și al XIX-lea: în 1717 e ocupată temporar de austrieci, apoi în 1758 e incendiată de tătari, în anii 1787-1788 este teatrul unor lupte între ruși, austrieci și turci (Războiul ruso-turc din 1787-1792). Intemperii suplimentare provocatoare de mari distrugeri sunt cutremurul de pământ din 1802 și marele incendiu din 1803
Odobești () [Corola-website/Science/300531_a_301860]
-
mari în cursul războaielor și ocupațiilor militare dese din veacul al XVIII-lea și al XIX-lea: în 1717 e ocupată temporar de austrieci, apoi în 1758 e incendiată de tătari, în anii 1787-1788 este teatrul unor lupte între ruși, austrieci și turci (Războiul ruso-turc din 1787-1792). Intemperii suplimentare provocatoare de mari distrugeri sunt cutremurul de pământ din 1802 și marele incendiu din 1803, la care se adaugă soldatesca Eteriei elene în 1821. În 1854-1856 din nou sunt încartiruiți aici soldați
Odobești () [Corola-website/Science/300531_a_301860]
-
al XIX- lea, deși a luat ființă cu mult înainte. Comuna Lunca Bradului este atestată documentar în mai multe lucrări, la intervale diferite de timp. Una dintre cele mai vechi atestări documentare ale vremii, este cea din anul 1839, când austriacul Igna Lenk von Treunfeld o menționează în Lexikon-ul său, sub numele de Palota „unul din micile sate de munte situat in zona principală a râului Mureș”.3 Localitatea mai este menționată prin atestare documentară, de către istoricul Coriolan Suciu în anul
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
operativă ce determină percepția noastră a formei este “structura”, formula ascunsă, potrivit căreia este construită opera de artă. Această idée a avut o influență considerabilă în două cîmpuri de cercetare diferite, teoria muzicii și critica literară, prima prin intermediul teoreticianului musical austriacul Heinrich Schenker, cea de-a doua prin eforturile formaliștilor ruși și a lingviștilor structuraliști din Praga și, apoi, Paris. Schenker afirma în tratatul său de armonie muzicală "Harmonielehre" (1906-35) că forma muzicală poate fi înțeleasă ca fiind generată de “celule
Gestaltism () [Corola-website/Science/300753_a_302082]
-
prăbușirea Imperiului Rus în timpul Primului Război Mondial, Basarabia s-a proclamat independentă de Rusia în anul 1917 și s-a unit cu România la 27 martie/9 aprilie 1918. România și Austria au semnat un tratat de pace în mai 1918 și austriecii s-au retras. Tratatul nu a fost ratificat niciodată de către România, fostă aliată a Antantei rămasă izolată, iar la 10 noiembrie 1918 România a reintrat în război. Austriecii au deținut controlul asupra Hotinului și a câtorva sate din jurul său pentru
Hotin () [Corola-website/Science/300761_a_302090]
-
și Austria au semnat un tratat de pace în mai 1918 și austriecii s-au retras. Tratatul nu a fost ratificat niciodată de către România, fostă aliată a Antantei rămasă izolată, iar la 10 noiembrie 1918 România a reintrat în război. Austriecii au deținut controlul asupra Hotinului și a câtorva sate din jurul său pentru câteva luni începând de la 28 februarie 1918 , până ce România le-a ocupat, ca urmare a faptului că la 27 martie/9 aprilie 1918 Sfatul Țării din Basarabia (Est-Moldova
Hotin () [Corola-website/Science/300761_a_302090]
-
să-și extindă stăpânirea. În Moldova, domnitorul Mihai Racoviță (1703-1705; 1707-1709; 1715-1729) rămăsese credincios Porții. Dorind să elibereze țara de turci, unii boieri printre care și stolnicul Vasile Ceaurul, un nepot de-al fostului domn Gheorghe Ștefan, a cerut ajutorul austriecilor. Un corp expediționar austriac, condus de francezul François (Ferentz) Ernaut de Lorena, a pătruns în Moldova pe la Cașin, instalându-se în mănăstirile fortificate din Moldova și în Cetatea Neamțului. Apoi, trupele austriece conduse de căpitanul Ferentz, însoțite și de moldovenii
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
Iași. În lupta dată la 10 ianuarie 1717, sub zidurile Mănăstirii Cetățuia, moldovenii au înfrânt corpul expediționar austriac cu ajutorul tătarilor. Căpitanul François Ernaut a fost decapitat în locul cunoscut astăzi sub denumirea de Crucea lui Ferenț. Tătarii i-au urmărit pe austrieci până la Ceahlău, cătanele părăsind în fugă Cetatea Neamțului și lăsând acolo toate bunurile prădate. În anul 1718, după ce s-a sfârșit războiul, otomanii i-au dat poruncă domnitorului să distrugă Cetatea Neamțului și Mănăstirea Miera, unde se refugiaseră austriecii. După cum
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
pe austrieci până la Ceahlău, cătanele părăsind în fugă Cetatea Neamțului și lăsând acolo toate bunurile prădate. În anul 1718, după ce s-a sfârșit războiul, otomanii i-au dat poruncă domnitorului să distrugă Cetatea Neamțului și Mănăstirea Miera, unde se refugiaseră austriecii. După cum relatează cronicarul Ion Neculce, ""lui Mihai-vodă i-au venit de la Poartă poroncă să strice Cetatea Neamțului și Miera, unde au șăzut cătanele. Și le-au stricat, iar nu foarte de tot"". După distrugerea ordonată de domnitorul Mihai Racoviță, Cetatea
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
vreme cetatea Sâniobului era a doua ca importanță în zonă. Timp de câțiva ani cursul mediu al Barcăului a devenit un adevarat teatru de operații militare. La 9 februarie 1686 armata austriacă condusă de generalul Caraffa formată din 4.000 austrieci și 3.000 maghiari conduși de căpitanul Petnehazi David, după o lupta scurtă în apropierea satului Cenaloș, reușesc să împresoare cetatea Sâniobului și chiar să o cucerească după un asediu susținut de o puternica artilerie. După câțiva ani, la 7
Sâniob, Bihor () [Corola-website/Science/300862_a_302191]
-
episcop al cetății Constantinei, care se află în Galia, si care acum se numește Francia. Acesta cu harul lui Hristos a înviat morți, a omorât balauri, și alte încă multe minuni făcând, în pace s-a mutat către Domnul. - 1689, austriecii îi alunga pe turci din Beiuș (Prof.Dan Ispas) -1839 Szent-Márton - atestare într-un docment maghiar , denumiri de sate și orașe - Biserică din sat este ctitorita la anul 1885 și constituie monument istoric, poartă hramul Sf. Arhanghel Mihail și Gavril
Sânmartin de Beiuș, Bihor () [Corola-website/Science/300864_a_302193]
-
De asemenea, apare în toate catagrafiile realizate în prima jumătate a secolului al XIX-lea (1820,1832,1838,1845 și 1851) și la recensământul efectuatîn anii 1859-1860. La 25 iunie 1874, Constantin Cananău vinde moșia Corni, cu 70.000 galbeni austrieci Anei de Balș Dumbrăveni. În anul 1888 proprietară a moșiei din Corni era Catinca (Catița) Leon Ghica, născută Balș. Anul 1888 este cunoscut în istoria României ca anul unor puternice mișcări sociale ale țărănimii de la sate. Exploatarea, lipsa de pământ
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
ramurei Stolnici a Bălăcenilor). Biserică actuala din localitate a fost zidita de aga Bălăceanu, contemporan cu Brâncoveanu și chiar pretendent la tronul Țării Românești, învins însă în lupta de la Zărnești (unde Bălăceanu venise cu o armată pusă la dispoziție de austrieci), prins și ucis apoi de Brâncoveanu, prin tăierea capului și înfigerea lui în părul porții curții Bălăceanului din București. În curtea școlii se păstrează încă zidurile palatului început de aga Bălăceanu și rămas, pare-se, neterminat (ruinele sunt denumite de
Comuna Balaci, Teleorman () [Corola-website/Science/301783_a_303112]
-
o perioadă scurtă în stăpânirea împăratului Maximilian aflăm că domeniul Cetății Chioarului era împărțit în 12 voivodate. Satul Luminișu (Secătura) împreună cu alte 7 sate făcea parte din voivodatul lui Marian care-și avea sediul în Prislop. După recucerirea Transilvaniei de la austrieci în anul 1567, Cetatea Chioarului este dată de Sigismund al II-lea lui Hagimasi Cristof. Renunțarea la titlul de principe al Transilvaniei a lui Sigismund Bathory în anul 1594 duce la urcarea pe tron a cardinalului Andrei Bathory iar după
Luminișu, Sălaj () [Corola-website/Science/301806_a_303135]
-
moșie, apărând în numeroase documente de vânzare-cumpărare sub numele: Scanțirești, Canțirești sau Cănțărești, pentru ca la începutul secolului al XIX-lea să fie reîntemeiat de "bejenari hrisovoliți" aduși de noul proprietar, spătarul Petrache Cazimir, din ținuturile Bucovinei de nord ocupate de austrieci și mai apoi din Basarabia ocupată de ruși. Cel mai remarcabil monument care există pe teritoriul acestui sat este ""Podul de Piatră"" (numit în unele documente vechi și "Podul Înalt", fapt care a dat naștere la diverse speculații privind locația
Cănțălărești, Vaslui () [Corola-website/Science/301870_a_303199]
-
domnitorul Radu Mihnea Marelui Armaș Pârvan. Satul va rămâne numai ca toponim până la sfârșitul secolului al XVIII-lea când va fi repopulat (parțial) cu ucraineni (ruteni) aduși de proprietara moșiei (Mănăstirea Sf. Sava din Iași) din nordul Bucovinei ocupat de austrieci în urma păcii de la Küçük Kaynargı din 1774.Din punct de vedere administrativ, satul a făcut parte de-a lungul timpului din mai multe comune și anume: Brodoc, Rediu, Bălteni, Zăpodeni și Cănțălărești. Din 1931 până-n prezent face parte din com.
Mărășeni, Vaslui () [Corola-website/Science/301892_a_303221]
-
o biserică de lemn de către meșterii populari Chiril Ungureanu și Crăciun Cazac. După anexarea părții de nord a Moldovei de către Imperiul Habsburgic (1774), satul Bosanci s-a aflat pentru o perioadă de 144 de ani în provincia Bucovina stăpânită de austrieci. El a fost inclus în districtul Suceava. În 1780, conform recensământul efectuat de austrieci, în Bosanci locuiau 138 de familii. Cu ocazia vizitei sale din 1783 în Bucovina, împăratul Iosif al II-lea a venit și în satul Bosanci ("Iar
Comuna Bosanci, Suceava () [Corola-website/Science/301932_a_303261]