2,645 matches
-
mai târziu, în primăvara anului 1919, Liviu Rebreanu a aflat de la un prieten din copilărie (învățătorul Dariu Pop, ce fusese ofițer în rezervă în armata austro-ungară) că fratele său mai mic, Emil (1891-1917), care lupta ca ofițer artilerist în armata austro-ungară și fusese adus pe frontul românesc pentru a lupta împotriva românilor, a încercat să treacă la români, dar a fost prins, condamnat și executat încă din mai 1917. Nu se cunoștea locul execuției și nici alte amănunte, familia Rebreanu crezând
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
azi în județul Bistrița-Năsăud) și, după ce a absolvit liceul în 1913, a devenit student la Facultatea de Drept a Universității Franz Josef din Cluj, fiind nevoit să-și întrerupă studiile din cauza izbucnirii războiului. S-a încorporat ca voluntar în Armata Austro-Ungară în august 1914. În decursul unui an de luptă, el a fost avansat la gradul de sublocotenent în Armata Austro-Ungară. A luptat în Rusia și în Galiția, suferind răni multiple. Rebreanu s-a remarcat pe Frontul Italian, a distrus un
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
Franz Josef din Cluj, fiind nevoit să-și întrerupă studiile din cauza izbucnirii războiului. S-a încorporat ca voluntar în Armata Austro-Ungară în august 1914. În decursul unui an de luptă, el a fost avansat la gradul de sublocotenent în Armata Austro-Ungară. A luptat în Rusia și în Galiția, suferind răni multiple. Rebreanu s-a remarcat pe Frontul Italian, a distrus un reflector inamic în 1915 (după cum îi scrie fratelui său mai mare într-o scrisoare din 3 ianuarie 1916) și a
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
și îl trimisese acasă în martie 1917. În noaptea de 10-11 mai 1917, după ce a fugit din infirmeria unde era sechestrat, a încercat să traverseze frontul către partea română, aducând cu el planurile de împărțire și de poziționare a trupelor austro-ungare din zonă. El a fost găsit și arestat de o patrulă de ofițeri imperiali. Judecat de curtea marțială a Brigăzii 16 Honvezi, în data de 12-13 mai, pentru acuzațiile de dezertare și spionaj, a fost degradat și condamnat la moarte
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
Nicolae Ivan. Acesta s-a adresat încă din 1919 Consiliului Dirigent al Transilvaniei, pentru a solicita un ajutor financiar necesar ridicării unei catedrale ortodoxe la Cluj. Consiliul a aprobat cererea episcopului, oferind pentru început suma de 2 milioane de coroane austro-ungare. În 1920 episcopul Nicolae Ivan a solicitat Primăriei clujene ca parcul din fața Teatrului Național să fie cedat pentru zidirea catedralei, cerere care a fost și ea acceptată. A fost organizat un concurs de proiecte, câștigat de către arhitecții George Cristinel și
Catedrala Mitropolitană din Cluj () [Corola-website/Science/302404_a_303733]
-
Vatra Dornei, la poalele masivului Giumalău. Localitatea este traversată de râul Putnișoara, care desparte masivul Giumalău de Obcina Mestecănișului. Suprafața satului este de ha. Timp de 144 de ani, între 1774 și 1918, localitatea s-a aflat sub ocupația Imperiului Austro-Ungar, făcând parte din Ducatul Bucovinei, provincie autonoma a Casei de Austria. În timpul ocupației austro-ungare, numele vechi al satului Valea Putnei și al comunei Pojorâta au fost Valeputna (în unele documente Waleputna sau Putna Wale/Putnathal) respectiv Pozoritta. Conform recensământului efectuat
Valea Putnei, Suceava () [Corola-website/Science/302010_a_303339]
-
masivul Giumalău de Obcina Mestecănișului. Suprafața satului este de ha. Timp de 144 de ani, între 1774 și 1918, localitatea s-a aflat sub ocupația Imperiului Austro-Ungar, făcând parte din Ducatul Bucovinei, provincie autonoma a Casei de Austria. În timpul ocupației austro-ungare, numele vechi al satului Valea Putnei și al comunei Pojorâta au fost Valeputna (în unele documente Waleputna sau Putna Wale/Putnathal) respectiv Pozoritta. Conform recensământului efectuat în 1930, populația satului Valea Putnei se ridica la 455 locuitori. Majoritatea locuitorilor erau
Valea Putnei, Suceava () [Corola-website/Science/302010_a_303339]
-
au aderat la Pactul Tripartit, după semnarea acordului de la 20 noiembrie 1940. În anii 1910 și sfârșitul anilor 1920, instabilitatea politică afectat țara până când o regență a fost stabilită de către Miklós Horthy. Horthy, care a fost un nobil maghiar și austro-ungar, ofițer de marină, a devenit Regent în 1920. În Ungaria, naționalismul a fost puternic, astfel cum a fost antisemitismul, care a atras naționaliștii maghiari să sprijine regimul nazist din Germania. Nu a fost o dorință de către naționaliștii maghiari pentru a
Puterile Axei () [Corola-website/Science/302070_a_303399]
-
să facă parte din Imperiul otoman, moneda otomană ar fi urmat să fie utilizată pe teritoriul Bosniei iar sultanul să fie recunoscut drept suveran. Cu toate acestea, în 1878 perioada dominației otomane asupra Bosniei-Herțegovina ia sfârșit și începe perioada stăpânirii austro-ungare. Dubla Monarhie a ocupat din punct de vedere militar Bosnia-Herțegovina în 1878, însă a nu a anexat teritoriul. Principalul motiv pentru care teritoriul a fost ocupat a fost teama de a nu fi anexat de către Serbia sau Muntenegru, profitând de
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
care avut un impact negativ a fost cea de a se asigura un echilibru între veniturile și cheltuielile administrației în Bosnia și Herțegovina. Această decizie a limitat în mod fatal resursele aflate la dispoziția administrației. În aceste condiții și autoritățile austro-ungare au menținut sistemul de proprietate din timpul Imperiului otoman, inclusiv obligațiile feudale ale țăranilor creștini. De asemenea, a fost menținut sistemul comunitar de educație (fiecare dintre cele trei comunități religioase avea propriul sistem de educație). Lipsa unui statut clar al
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
Războaiele balcanice care au dus la dublarea teritoriului Regatului Serbiei au încurajat și mai mult mișcarea naționalistă sârbă. În anul 1914, un grup de tineri naționaliști (cinci sârbi și un bosniac musulman) au hotărât să-l asasineze pe moștenitorul tronului austro-ungar, arhiducele Franz Ferdinand aflat în vizită la Sarajevo. La data de 28 iunie 1914, Gavrilo Princip, unul dintre conspiratori a reușit să-l asasineze pe arhiducele Franz Ferdinand și pe soția acestuia. Succesiunea de evenimente determinate de atentat au dus
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
și sârbii din Bosnia nu au atins gravitatea faptelor din al doilea război mondial, evenimentele din această perioadă au marcat o înrăutățire a relațiilor dintre comunități. În anul 1915, forțele armate ale Regatului Muntenegru au început o ofensivă contra armatei austro-ungare și au ajuns aproape de Sarajevo, fără a reuși însă să cucerească orașul. Armata austro-ungară a respins ofensiva muntenegreană înlăturând orice amenințare militară asupra provinciei. În anul 1918, ca urmare a dezmembrării Imperiului austro-ungar, Bosnia și Herțegovina devine parte a Statului
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
evenimentele din această perioadă au marcat o înrăutățire a relațiilor dintre comunități. În anul 1915, forțele armate ale Regatului Muntenegru au început o ofensivă contra armatei austro-ungare și au ajuns aproape de Sarajevo, fără a reuși însă să cucerească orașul. Armata austro-ungară a respins ofensiva muntenegreană înlăturând orice amenințare militară asupra provinciei. În anul 1918, ca urmare a dezmembrării Imperiului austro-ungar, Bosnia și Herțegovina devine parte a Statului Sârbilor, Croaților și Slovenilor, devenit ulterior, în 1929, Regatul Iugoslaviei. Pentru Bosnia-Herțegovina începe o
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
Muntenegru au început o ofensivă contra armatei austro-ungare și au ajuns aproape de Sarajevo, fără a reuși însă să cucerească orașul. Armata austro-ungară a respins ofensiva muntenegreană înlăturând orice amenințare militară asupra provinciei. În anul 1918, ca urmare a dezmembrării Imperiului austro-ungar, Bosnia și Herțegovina devine parte a Statului Sârbilor, Croaților și Slovenilor, devenit ulterior, în 1929, Regatul Iugoslaviei. Pentru Bosnia-Herțegovina începe o nouă perioadă a istoriei sale. În general pentru Bosnia și Herțegovina perioada dominației austro-ungare a constituit o perioadă de
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
ca urmare a dezmembrării Imperiului austro-ungar, Bosnia și Herțegovina devine parte a Statului Sârbilor, Croaților și Slovenilor, devenit ulterior, în 1929, Regatul Iugoslaviei. Pentru Bosnia-Herțegovina începe o nouă perioadă a istoriei sale. În general pentru Bosnia și Herțegovina perioada dominației austro-ungare a constituit o perioadă de intrare în modernitate, însă reformele Monarhiei au fost incomplete, au păstrat o structură socială în mod evident perimată și au determinat o dezvoltare inegală a provinciei. În 1918 Bosnia și Herțegovina intră în componența Regatului
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
același timp cu rebeliunea, în fruntea legionarior, Sima a inițiat și condus cel mai mare și cel mai violent pogrom împotriva evreilor din istoria Munteniei, Pogromul de la București. Horia Sima , de unde proveneau și părinții săi, la vremea respectivă în Imperiul Austro-Ungar. În 1926 se număra printre cei 19 absolvenți ai liceului „Radu Negru” din Făgăraș, ca șef de promoție. După absolvirea Facultății de Litere și Filosofie din București (1926-1932) a fost numit (în 1932) profesor de limba română la liceul din
Horia Sima () [Corola-website/Science/302185_a_303514]
-
ca Congresul de pace să asigure dreptatea și libertatea atât pentru națiunile mari cât și pentru cele mici și să elimine războiul ca mijloc pentru reglementare a raporturilor internaționale. Ea salută pe frații lor din Bucovina, scăpați din jugul monarhiei austro-ungare, pe națiunile eliberate cehoslovacă, austro-germană, sârbă, polonă și ruteană, se închină cu smerenie înaintea acelor bravi români care și-au vărsat sângele în acest război pentru libertatea și unitatea națiunii române, și în sfârșit exprimă mulțumirea și admirația sa tuturor
Unirea Transilvaniei cu România () [Corola-website/Science/302497_a_303826]
-
Contele Richard Nikolaus von Coudenhove-Kalergi (n. 16 noiembrie 1894, Tokio, Japonia, d. 27 iulie 1972, Schruns, Austria) a fost un publicist, gînditor politic și militant federalist european de origine austriacă. A fost fiul ambasadorului Imperiului Austro-Ungar în Japonia Heinrich Graf von Coudenhove-Kalergi și al soției acestuia, Mitsuko Coudenhove-Kalergi (n. Aoyama Mitsu, 1874, d. 1941). Și-a petrecut copilăria în castelul familial din Poběžovice, Boemia, apoi a studiat filosofie și istorie la prestigiosul colegiu vienez “Theresanium”, susținînd
Richard von Coudenhove-Kalergi () [Corola-website/Science/302581_a_303910]
-
a fost ridicat în anul 1994, la intersecția Pieței Unirii cu Bulevardul Eroilor, cu ocazia comemorării centenarului procesului intentat în mai 1894 memorandiștilor, care au avut puterea de a se ridica contra măsurilor de deznaționalizare a românilor, luate de guvernul austro-ungar. Între 1973-1994 pe acest amplasament s-a aflat statuia Lupa Capitolina, care a fost mutată în alt loc. Monumentul Memorandiștilor, inaugurat la 9 iunie 1994, are o înălțime de 18,8 metri și este realizat de sculptorul Eugen Paul. Monumentul
Monumentul Memorandiștilor din Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/302614_a_303943]
-
sa. Acest articol avea menirea de a interzice unirea Austriei cu Germania (alt stat învins în război). Partea a patra (interesele austriece în exteriorul Europei) prevedea renunțarea de către Republica Austria la o serie de tratate și drepturi ale fostei monarhii austro-ungare în relațiile cu Marocul, Egiptul, Siamul (Thailanda) și China. Partea a cincea (clauze militare) prevedea limitarea capacității militare a Austriei la 30.000 de militari, inclusiv ofițerii. Celelalte nouă părți ale tratatului cuprindeau dispoziții referitoare la despăgubirile pe care Austria
Tratatul de la Saint-Germain-en-Laye () [Corola-website/Science/302609_a_303938]
-
Sardinia din 1859, împotriva Casei de Savoia și a lui Napoleon al III-lea, când a fost învins în vestita bătălie de la Solferino. Regresul a continuat cu înfrângerea din războiul austro-prusac din 1866, care a dus la constituirea statului dualist austro-ungar în 1867. La 18 februarie 1853, la Viena, Franz Joseph a scăpat cu viață de la un atentat uneltit de fanaticul maghiar János Libényi. În 1878, în urma Congresului de la Berlin, Franz Joseph a obținut administrarea fostei provincii otomane Bosnia-Herțegovina, pe care
Franz Joseph al Austriei () [Corola-website/Science/302666_a_303995]
-
Habsburg, a decedat la 4 iulie 2011. Franz Ferdinand, care a fost asasinat în 1914 la Sarajevo, era unchiul lui . Asasinarea unchiului l-a făcut moștenitor al tronului imperial. În primii doi ani ai războiului, în calitate de feldmareșal, a comandat trupele austro-ungare în luptele de pe frontul italian, pe urmă de pe frontul răsăritean. Carol I a devenit conducătorul Austriei din noiembrie 1916 (nu a fost încoronat ca împărat), iar la 30 decembrie 1916 la Budapesta, în catedrala Sf. Matia, a primit titlul Carol
Carol I al Austriei () [Corola-website/Science/302672_a_304001]
-
de 2 ori fără succes să se întoarcă în Ungaria, sperând să și-l recupereze. Prima tentativă fost în martie 1921, iar a doua în octombrie a aceluiași an, dar a fost respins repetat de Miklós Horthy, care era amiral austro-ungar și regentul Ungariei. Înfrânt și simțindu-se trădat, ultimul monarh al dinastiei de Habsburg, Carol I al Austriei a murit în anul 1922, bolnav de pneumonie și în sărăcie, pe insula Madeira, în Portugalia, unde a fost exilat ultima oară
Carol I al Austriei () [Corola-website/Science/302672_a_304001]
-
permanent compus din 17 membri, sub președinția lui Gheorghe Pop de Băsești, și au redactat un memoriu alcătuit de viitorul mitropolit Vasile Suciu, după indicațiile mitropolitului Mihali, pentru a demasca tendința de maghiarizare a noii Episcopii de Hajdúdorog. În fața blocului austro-ungar, acțiunea lor - cum era ușor de înțeles - a eșuat. În ziua de 8 iunie 1912 a fost publicată bula „Christi fideles graeci”, care a transferat de sub jurisdicția Bisericii Române Unite din Transilvania 83 parohii cu 73.225 credincioși sub jurisdicția
Victor Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/302673_a_304002]
-
le-a spus: „Nu piere o nație în câțiva ani”, mai ales cea română, care de atâtea ori și-a demonstrat vitalitatea și vigoarea sa. Eforturile acestea “unite cu ale celorlalte neamuri încătușate de tirani, vor face să dispară anacronismul austro-ungar de pe harta Europei, ca cei robiți să ajungă la libertate și unire cu frații lor de un sânge”. Cuvinte profetice, care s-au realizat curând după aceea. Între timp, reacția preoților și a credincioșilor a continuat fără încetare, fiind condusă
Victor Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/302673_a_304002]