2,756 matches
-
legi imemoriale, cu o solidaritate de clasă și de neam precisă, cu datine de încuscrire și de familie venind din străbuni, cu o ierarhie socială bazată pe avere sau pe știința de carte. Pe lângă membrii familiei, personajele principale ale romanului autobiografic Timp de neuitat (A Time to Keep, 1949; versiunea în limba română, 1975) sunt preotul Radu, învățătorul Vlad și moș Gherasim, sătean isteț și cel mai înstărit gospodar al satului, care îl ține pe copil o vară în sihăstria munților
NEAGOE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288383_a_289712]
-
puse în circulație de către alții”, aparținând unui autor caracterizabil drept „un rezonator cu personalitate, informat superlativ (dar nu în profunzime), cu un scris strălucitor, deși uneori grevat de inerente prețiozități lexicale” (Ștefan Borbély). Zbor în bătaia săgeții (1995) este un autobiografic „eseu asupra formării” (subtitlul volumului) scris la treizeci de ani, sub forma adresării directe către un prieten. Tema este aceea a formării excentrice atât față de sistemul educațional oficial, cât și față de alți maeștri decât aceia din cărți - o replică, în ceea ce privește
PATAPIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]
-
și artistic”, „Dorul” (Danemarca) ș.a. Un imperceptibil miros de Socrate cuprinde poeme eclectice ca formulă și tematică, dominate de tema socială (mizeria României) și de tema memoriei (copilăria, exilul). Tonalitatea de multe ori personală, subiectivitatea nedecantată, discursivitatea trădează natura lor autobiografică (recunoscută în ultimul poem, Sunt un lup: „urletele mele lungi, neliterare”). „Literară” devine P. în poemele mai scurte și fără pretenții filosofarde, atunci când asprimea, duritatea unor imagini aproape că explodează dintr-un aparent cotidian evocator. Al doilea volum, Tirada de pe
PEDVIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288746_a_290075]
-
Argumentul forte este Brâncuși, exponent al „localismelor caracterologiei oltenești”, mesagerul „spiritului cobilițar” în lume. P. reia această utopie în Pomul vieții (1946), jurnal de reflecții morale, manual de morală practică, dar și colecție de aforisme, autobiografie și, mai ales, ficțiune autobiografică. Vladimir Streinu vede în ea „o recădere în adolescența spiritului”, manifestul unui „fiu al soarelui”, adică manifestul unui tânăr „tremurici” care dezleagă pasiunile turbulente și nu își stăpânește frazele. Judecată aspră, minimalizatoare. P. scrie, în fond, o carte de înțelepciune
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
serii de monografii despre Ion Mincu, Nicolae Grigorescu, Ioan Georgescu, G. Demetrescu-Mirea, pe care i-a cunoscut și sprijinit prin revista sa. De altfel, arhitectul Ion Mincu este și personajul principal din romanul Marin Gelea (1905), scriere cu numeroase inserții autobiografice, în care P. intenționează să descrie societatea românească și îndeosebi lumea literar-artistică de la sfârșitul secolului al XIX-lea. SCRIERI: Mihail Eminescu, București, 1892; Noi în 1892, București, 1892; Figuri literare contimpurane, București, 1893; Vasile Alecsandri, București, 1894; Scriitori români contimporani
PETRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288777_a_290106]
-
Eventualul mesaj al cărții către contemporaneitate privește „moralitatea exercitării puterii” (Victor Atanasiu). Tematica vieții din mediul medical este reluată în Permis de conducere (1997), probabil cea mai izbutită carte a autoarei, dintre cele cu subiecte de actualitate. Romanul, cu substrat autobiografic nedisimulat (protagonista-naratoare lucrează ca medic anestezist într-un spital și se numește chiar Luminița Petru), reconstituie plauzibil și edificator atmosfera din mediul medical al anilor ’80. Dăruirea și abnegația, ca și, la celălalt pol, demisia morală sunt proiectate pe trama
PETRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288803_a_290132]
-
continuă să se bată cu morile de vânt. Reabilitează pe Narcis (o veche fantasmă), văzând în el nu un simbol al frivolității, ci al cunoașterii de sine. Altă carte publicată de P., Deșertul pentru totdeauna (2001), constituie un original roman autobiografic, adică o autoficțiune cu o notă meditativă pregnantă. Stilul este, la suprafața textului, același: vehement subiectiv, moralistic, amestec de confesiune și speculație în jurul marilor idei, cu o prelungire a faptelor de existență spre mituri și concepte. Scriitorul își asumă (sau
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
1993, 47; Alex. Ștefănescu, Poetul în fața unei săli goale, RL, 1994, 45-46; Negoițescu, Scriitori contemporani, 339-342; Simuț, Incursiuni, 65-69; Lovinescu, Unde scurte, III, 218-225; Constantin, Complicitatea, 189-192; Romul Munteanu, Între sublim și banal, LCF, 1995, 39; Mircea Mihăieș, Un poem autobiografic al lui Păunescu, RL, 1998, 16; Dicț. analitic, II, 53-55, 192-194; Grigurcu, Poezie, II, 223-224; Dicț. esențial, 626-628; Micu, Ist. lit., 351-353; Manolescu, Lista, I, 295-298; Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir, În căutarea comunismului pierdut, Pitești, 2001
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
Occidentului. În 1968 predă istoria religiilor orientale la Universitatea Teologică „Marianum” din Roma. Ultimul text de ficțiune scris în limba română este romanul Omul suspect, din care în 1971 publică fragmente în „Revista scriitorilor români” de la München. E un roman autobiografic, axat pe dificultățile de opțiune ale omului și scriitorului cu dublă ascendență etnică și lingvistică. În România postbelică P. nu e un autor propriu-zis interzis (e acceptat să viziteze țara în câteva rânduri, însă numai odată cu așa-numitul „dezgheț ideologic
PETRASINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
poezie de notație, de atmosferă, împlinind, cu spontaneitate și prospețime, expresia unor emoții. Punctul de pornire, instituit ca motiv poetic, poate fi un eveniment cotidian, o impresie de lectură, o reminiscență, un simbol mitologic, o imagine din natură, o rememorare autobiografică etc. Potrivit propriilor mărturisiri, scriitorul avea în proiect și două romane, Fatma sau Focul de paie și Amor academic, reușind să publice numai câteva capitole din primul. Criticul P. aparține strălucitei pleiade care se afirmă în perioada interbelică, având o
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
limba română. Dialogul e purtat cu vervă, autorul dovedind un dar deosebit de a contura, prin replici spirituale, dar și triviale uneori, tipuri pitorești și mentalități caracteristice epocii. Vigoarea polemică a primelor prefețe a scăzut însă repede. Cele mai multe conțin, pe lângă mărturii autobiografice, obișnuitele îndemnuri și precepte de morală tradițională. Traduceri: [P. Blanchard], Cele dintâi cunoștințe, pref. trad., București, 1828; Marmontel, Aneta și Luben, pref. trad., București, 1829; [Voltaire, Marmontel], în Deosebite istorii morale desfătătoare și pline de învățătură, București, 1831; Fénelon, Întâmplările
PLESOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288851_a_290180]
-
în forul academic, P. dă citire discursului de recepție Giorgiu Lazăr și școala română. E o schiță biografică alcătuită cu admirație și pietate pentru marele său înaintaș. Unele date, cum sunt acelea care privesc evenimentele de la 1821, au și implicații autobiografice. SCRIERI: Giorgiu Lazăr și școala română, București, 1871; [Discursuri pedagogice], în A. Vasculescu, Petrache Poenaru - organizatorul școalei române, București, f.a., 17-32, în George Potra, Petrache Poenaru - ctitor al învățământului în țara noastră, București, 1963, 329-364, în Gândirea pedagogică a generației
POENARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288863_a_290192]
-
fragmentele de proză avându-i ca autori pe Valerian Petrescu, G.M. Vlădescu, Al. Lascarov-Moldovanu, George Acsinteanu. În numărul 2/1939 K.H. Zambaccian publică eseul Un pictor pornit din Constanța: Marius Bunescu, în timp ce Radu D. Rosetti e prezent cu un Fragment autobiografic (8-9/1939), evocând anii în care a funcționat ca procuror la Constanța. Studii temeinice de istorie și arheologie semnează Radu Vulpe, Pericle Papahagi, C. Florian, Gr. Florescu. Numărul 6-7/1939 este dedicat lui Mihai Eminescu, conținând articole semnate de N.
PONTICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288881_a_290210]
-
Maria, supraviețuiește cu greu unei captivități prelungite în lagărele de muncă forțată din Siberia), anii lungi de închisoare - toate au fost evocate, chiar cu oarecare talent literar, în scrieri memoralistice sau în povestiri cu pronunțat caracter subiectiv în refacerea traseului autobiografic și cu o valoare documentară parțială: Vasca (1950), Povestiri despre Doftana (1957), Ilie Pintilie (1958), Din anii studenției (1961), Nașterea cântecului (1964), Trei în grotă (1965), Moartea lui Grigore Preoteasa. Catastrofa de pe aeroportul Vnukovo (1957) (1998). A colaborat cu Cezar
NOVICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288494_a_289823]
-
feericul, practică o exprimare poetică spontană, lipsită de teatralitate, un ton de confesiune și rugăciune, iar pentru plasticizări apelează de obicei la icoane de basm, senine chiar și când sunt triste. Primele două romane ale scriitoarei au un caracter manifest autobiografic. Într-un cămin de domnișoare e jurnalul unei studente în litere, Dany Penzza, care își notează fluxurile și refluxurile sufletești zilnice din aproximativ ultimele luni ale anului universitar. Puțin preocupată de pregătirea examenelor, ea e obsedată în schimb de un
ODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
excesul de feminitate al autoarei, de unde provine impresia de incapacitate de a se ridica de la general la simbol. Al treilea roman, Legile jocului (1972), e o confesiune la persoana a treia, foarte puțin deosebit de romanele precedente, și exploatează evident elemente autobiografice din perioada celui de-al doilea război mondial, când O. a trăit în București. Intriga, având în centru aceleași personaje dizarmonice, neconcordante, surprinde implicit aspecte de viață burgheză, mic burgheză și mai ales de boemă (artiști, jurnaliști) bucureșteană, pe fundalul
ODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
viață burgheză, mic burgheză și mai ales de boemă (artiști, jurnaliști) bucureșteană, pe fundalul social alterat de război. Un roman propriu-zis, cel puțin în prima parte, este Acele lucruri mari (1973), deși sâmburele epic pare a fi tot de proveniență autobiografică. În timpul primului război mondial, Andra, soția unui preot de țară bănățean, dezamăgită și neglijată, se întoarce în oraș, la mama ei. În tren face cunoștință cu un grof ofițer, pe care îl fascinează și de care e fascinată. Ajunse la
ODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
numerotarea și abonații. Obișnuit să înfrunte rigorile legii presei, redactorul, N. T. Orășanu, atacă îndrăzneț și cu vervă politica oficială, ceea ce nu era în măsură să atragă prea mulți colaboratori. I. Heliade-Rădulescu tipărește aici câteva scrisori cu caracter politic și autobiografic, precum și o cronică a festivităților organizate la Ravenna pentru cinstirea memoriei lui Dante. În mai multe numere B. P. Hasdeu dă fragmente dintr-o istorie a lui Ștefan cel Mare, iar Gh. Sion, Em. Kretzulescu și V. A. Urechia colaborează
OPINIUNEA NAŢIONALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288549_a_289878]
-
de scrierile lui Mircea Horia Simionescu sau ale lui Radu Petrescu sunt, în primul rând, caracterul ei de proză intelectualistă, caligrafică și caligrafiată, rafinată stilistic și sofisticată narativ, clasicismul temperamental și experimentalismul efectiv, recursul continuu la resursele livrescului și ale autobiograficului. O diferențiază priza mai directă la realitate, inclusiv în ceea ce privește simțul limbii vorbite, precum și un gust al umorului sensibil mai apropiat de cel al lumii lui Caragiale. Biografia scriitorului reprezintă, cu toate distorsiunile inerente oricărei autoficționalizări, solul cel mai ferm la
OLAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
Micul Paris (1994), pentru 1991-1992 -, dar de regulă a folosit jurnalul ca materie primă topită în romanele autoficționale Confesiuni paralele (1978), Cvintetul melancoliei (1984) și Dragoste cu vorbe și copaci (1987). Consecvența cu care referința biografică este contextualizată în versiuni autobiografice are două consecințe de principiu. Prima privește nucleul anecdotic care asigură comunicarea mai mult sau mai puțin secretă între cărțile autorului. Cea de-a doua califică mecanismul narativ prin care este înscenată anecdotica: unul relativizant, care favorizează incertitudinea și scepticismul
OLAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
decurgând din absența rupturilor. O astfel de literatură nu refuză însă maniera, ba chiar face din ea cel mai constant dintre recursuri. MARIAN PAPAHAGI În proza sa, fascinația imaginarului cel mai pur și a inteligenței care gândește posibilul caută punctul autobiografic de sprijin. Autenticitatea e înțeleasă de proza intelectualistă căreia i se raliază Costache Olăreanu ca oglindă a inteligenței, fidelitate față de ipotezele și capacitatea ei combinatorie și imaginativă. Relevanța stilistică a unui text de Costache Olăreanu o dă idealul clasic de
OLAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
de jurnal, expunând, într-o proza cu tușa diafana, impresionista, candid, dar ardent senzitiva, erosul reprimat al unei călugărițe aproape adolescente, iubind un pictor de icoane. La Nouvelle espérance, în a cărei protagonista, Sabine de Fontenay, s-au detectat note autobiografice, si La Domination, portretizând în scriitorul Antoine Arnauld pe Maurice Barrès, prezintă ipostazele feminină și masculină ale unor ființe de excepție, cu vocație dominatoare, dar sortite chinului și morții prin forță propriei atipii. Într-o proza sensibil contemporană lui Proust
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
de excepție, cu vocație dominatoare, dar sortite chinului și morții prin forță propriei atipii. Într-o proza sensibil contemporană lui Proust și D’Annunzio, cu performanțe descriptive și evocatoare neprăfuite de vreme, e scrisă Le Livre de mă vie, român autobiografic frânt brusc după nararea ieșirii din adolescență. Deși contestată și cu gloria declinând postum, N. a rămas o figură literară de referință prin complexitatea energică a mesajului, în care, marii topoi ai secolului romantic „își dădeau ultima bătălie” triumfala (Albert
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
premiant în urma unor malversațiuni ale profesorilor) ori cele erotice, sunt, îndeobște, în marginile faptului comun. Dacă ele nu motivează suficient deznodământul, au totuși un contur realist și pregnant, ce se datorează, probabil, traversării unor momente similare de autorul însuși. Grundului autobiografic i s-a adăugat și plasticitatea decorului - viața citadină specifică anilor ’30 ai secolului trecut -, bine sugerat de spectacolul oferit de străzi, baruri și cârciumi de la periferie, săli de concert, gale de box, locuri turistice (din București, Sinaia, Constanța, dar
OPRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288555_a_289884]
-
diferită: un adolescent orfan de mamă și cu un tată bețiv înfruntă bărbătește obstacolele și, maturizându-se brusc, își impune proiectul lui de viață. În fine, culegerea de nuvele și povestiri Mestecenii din vis (1990) reține atenția prin câteva secvențe autobiografice și prin inserțiile cu privire la Sorin Titel și la sfârșitul tragic al acestuia. SCRIERI: Noaptea roșie, București, 1983; Casa de lângă lună, București, 1988; Mestecenii din vis, București, 1990. Repere bibliografice: C. Manolache, Un remarcabil debut prahovean în proză, „Flamura Prahovei”, 1983
NICOLAE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288435_a_289764]