1,606 matches
-
temporală care-i condiționează existența. Rândul alb care separă o zi de alta, segmentarea aproape mecanică a porțiunii zilnice din jurnal fluidizează până la prolixitate o materie pe care autorul ar vrea-o concentrată și plină de expresivitate. Eul privitor Un autoportret - mai degrabă un autoportret involuntar - putem descifra totuși În orice jurnal. Dar el nu corespunde liniilor pe care voia autorul să le imprime. Chiar În cazurile În care funcțiile jurnalului conțin o clară direcționare În sensul prospectării și autoscrutării (pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
existența. Rândul alb care separă o zi de alta, segmentarea aproape mecanică a porțiunii zilnice din jurnal fluidizează până la prolixitate o materie pe care autorul ar vrea-o concentrată și plină de expresivitate. Eul privitor Un autoportret - mai degrabă un autoportret involuntar - putem descifra totuși În orice jurnal. Dar el nu corespunde liniilor pe care voia autorul să le imprime. Chiar În cazurile În care funcțiile jurnalului conțin o clară direcționare În sensul prospectării și autoscrutării (pentru Charles du Bos, de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
aproximații și Într-un proteism incontrolabil. Percepția imediată de către un eu privitor, identic sau nu celui auctorial, e singura care poate confirma sau infirma iluziile nutrite de scriitor În legătură cu actul său confesiv. Din păcate, de cele mai multe ori le infirmă. Astfel Încât autoportretele pe care le decupăm cu atâta febrilitate s-ar putea să se situeze exact la antipodul intențiilor - declarate sau subînțelese - ale scriitorului. Autoportretul pictorului (ca și al fotografului ori al cineastului, pentru a ne referi la două exemple clasice) surprinde
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
infirma iluziile nutrite de scriitor În legătură cu actul său confesiv. Din păcate, de cele mai multe ori le infirmă. Astfel Încât autoportretele pe care le decupăm cu atâta febrilitate s-ar putea să se situeze exact la antipodul intențiilor - declarate sau subînțelese - ale scriitorului. Autoportretul pictorului (ca și al fotografului ori al cineastului, pentru a ne referi la două exemple clasice) surprinde prin directețe, instantaneitate și chiar o anumită violență: e brutalitatea perceperii finitului, a presimțirii acumulării (aproape pe neobservate) a tensiunii creatoare. Autoportretul decupat
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
scriitorului. Autoportretul pictorului (ca și al fotografului ori al cineastului, pentru a ne referi la două exemple clasice) surprinde prin directețe, instantaneitate și chiar o anumită violență: e brutalitatea perceperii finitului, a presimțirii acumulării (aproape pe neobservate) a tensiunii creatoare. Autoportretul decupat În adâncimea paginii de jurnal e receptat În trepte, cu o anumită lentoare, cu diminuarea șocului imaginii-simbol constituită din aglomerările de cuvinte fixate zilnic În pagină. Însă din perceperea condiționată temporal a jurnalului provine și unul din inconvenientele sale
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În adâncimea paginii de jurnal e receptat În trepte, cu o anumită lentoare, cu diminuarea șocului imaginii-simbol constituită din aglomerările de cuvinte fixate zilnic În pagină. Însă din perceperea condiționată temporal a jurnalului provine și unul din inconvenientele sale majore: autoportretul din jurnal e o creație ea Însăși temporală, nu „obiectuală” ori spațială, ca În artele plastice. El e creat „În timp” și descifrat „În timp”. Deși mai puțin expresiv, reflectând cu infinit mai multă strălucire chipul portretizat, imaginea din jurnalul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
plastice. El e creat „În timp” și descifrat „În timp”. Deși mai puțin expresiv, reflectând cu infinit mai multă strălucire chipul portretizat, imaginea din jurnalul intim e o dispunere muzicală, care modulează ritmul interior și fluxul mărturisirii. Dimensiunea plurală a autoportretului se relevă, desigur, prin actul lecturii, redimensionându-se de fiecare dată În funcție de unghiul și intensitatea descifrării textului. Lucrul cel mai surprinzător e că autoportretul nu constituie punctul final, ținta și scopul mărturisirii scriitorului. Contemplarea propriei imagini (fărâmițată, fragmentată, alcătuită din umbre
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
din jurnalul intim e o dispunere muzicală, care modulează ritmul interior și fluxul mărturisirii. Dimensiunea plurală a autoportretului se relevă, desigur, prin actul lecturii, redimensionându-se de fiecare dată În funcție de unghiul și intensitatea descifrării textului. Lucrul cel mai surprinzător e că autoportretul nu constituie punctul final, ținta și scopul mărturisirii scriitorului. Contemplarea propriei imagini (fărâmițată, fragmentată, alcătuită din umbre și reveniri) are loc sub presiunea unui substitut al supra-conștiinței. Aceasta modulează impulsurile involuntar creatoare care au transformat Înșiruirile de cuvinte Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
senzații, sentimente și impresii pe care le smulge contabilității. Ulterior, ea le translează În domeniul În care expresivitatea artistică și viața independentă a textului devin ținte inconștiente ale actului de a scrie, de a depune mărturie prin scris. Trei entități Autoportretul, așa cum apare el În jurnalul intim, se organizează, de regulă, În jurul a trei entități. Cea dintâi este o componentă morală. Este forma cea mai complexă, mai greu de supravegheat și de descifrat. Într-adevăr, cum pot fi aduse la același
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
măsură ele se dovedesc extrem de grăitoare la o analiză de caz. Puse sub microscopul lecturii, ele reconstituie imaginea ascunsă a scriitorului camuflat, mai bine sau mai neîndemânatic, din cochetărie sau perversitate, Între rândurile paginii de jurnal. A doua componentă a autoportretului se leagă de Îmbrăcăminte. Veșmântul, devenit, la un Thomas Carlyle, pretext pentru edificarea unui sistem filozofic „Poate că de mai multe ori În viață li se Întâmplă bipezilor voștri, din orice țară și din orice timp, fie ei Prinți cu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
tânărul dandy dâmbovițean a apucat sau nu să-și facă micile cumpărături la Selfridge. Important e că Încercarea de a se racorda lumii elegante a metropolei engleze constituie premisa construirii unei serioase self-esteem, care, la rândul ei, spune ceva despre autoportretul pe care scriitorul și-l construiește indirect. Hainele ne-au făcut oameni, susține Carlyle, iar șovăielile lui Petru Comarnescu se produc tocmai În numele imaginii umane, adică a posibilei autodescrieri, pe care pretextul alegerii hainei, a cămășii, a fularului le iscă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Hainele ne-au făcut oameni, susține Carlyle, iar șovăielile lui Petru Comarnescu se produc tocmai În numele imaginii umane, adică a posibilei autodescrieri, pe care pretextul alegerii hainei, a cămășii, a fularului le iscă. În fine, elementul cel mai complex al autoportretului redat de jurnalul intim este cel al Înfățișării fizice. Dacă primele două (cel moral și cel vestimentar) sunt ingrediente esențiale ale autoportretului, aspectul fizic plasează discuția la nivelul imediat inferior - cel al portretului. Chiar dacă zonele de contact dintre cele două
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
pe care pretextul alegerii hainei, a cămășii, a fularului le iscă. În fine, elementul cel mai complex al autoportretului redat de jurnalul intim este cel al Înfățișării fizice. Dacă primele două (cel moral și cel vestimentar) sunt ingrediente esențiale ale autoportretului, aspectul fizic plasează discuția la nivelul imediat inferior - cel al portretului. Chiar dacă zonele de contact dintre cele două forme de Înfățișare a personalității umane sunt extrem de largi, ele se deosebesc În punctele esențiale. Portretul e, În egală măsură, o tehnică
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În punctele esențiale. Portretul e, În egală măsură, o tehnică și o artă care se Înscriu În strategiile inconștiente ale textului confesiv. Sindromul Mallarmé funcționează ireproșabil și În acest caz: În jurnalul intim, totul sfârșește Într-un portret sau un autoportret. Cel dintâi e doar pretextul constituirii celui de-al doilea. Un portret autoflatant, În care imperfecțiunile sunt discret trecute cu vederea, va contura, În replică, un autoportret din care găunoșenia nu mai poate fi eliminată. Asimetrii Trebuie Însă avut În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În acest caz: În jurnalul intim, totul sfârșește Într-un portret sau un autoportret. Cel dintâi e doar pretextul constituirii celui de-al doilea. Un portret autoflatant, În care imperfecțiunile sunt discret trecute cu vederea, va contura, În replică, un autoportret din care găunoșenia nu mai poate fi eliminată. Asimetrii Trebuie Însă avut În vedere că autoportretul depășește (prin elementele psihanalitice Înglobate) stadiul autodescrierii mecanice și al ilustrativismului psihologizant. Conturarea autoportretului se produce prin dezvoltarea unei complicate strategii al cărei scop
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
e doar pretextul constituirii celui de-al doilea. Un portret autoflatant, În care imperfecțiunile sunt discret trecute cu vederea, va contura, În replică, un autoportret din care găunoșenia nu mai poate fi eliminată. Asimetrii Trebuie Însă avut În vedere că autoportretul depășește (prin elementele psihanalitice Înglobate) stadiul autodescrierii mecanice și al ilustrativismului psihologizant. Conturarea autoportretului se produce prin dezvoltarea unei complicate strategii al cărei scop esențial este depășirea fazei de simplu portret. Într-un anumit sens, În jurnalul intim diferența dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
sunt discret trecute cu vederea, va contura, În replică, un autoportret din care găunoșenia nu mai poate fi eliminată. Asimetrii Trebuie Însă avut În vedere că autoportretul depășește (prin elementele psihanalitice Înglobate) stadiul autodescrierii mecanice și al ilustrativismului psihologizant. Conturarea autoportretului se produce prin dezvoltarea unei complicate strategii al cărei scop esențial este depășirea fazei de simplu portret. Într-un anumit sens, În jurnalul intim diferența dintre portret și autoportret e diferența care, Îndeobște, poartă un nume inefabil: saltul calitativ. Pe când
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
elementele psihanalitice Înglobate) stadiul autodescrierii mecanice și al ilustrativismului psihologizant. Conturarea autoportretului se produce prin dezvoltarea unei complicate strategii al cărei scop esențial este depășirea fazei de simplu portret. Într-un anumit sens, În jurnalul intim diferența dintre portret și autoportret e diferența care, Îndeobște, poartă un nume inefabil: saltul calitativ. Pe când portretul rămâne În limitele unei presupuse obiectivități și răceli, autoportretul este Întotdeauna „fierbinte”: el adaugă liniilor și contururilor, luminilor și umbrelor un excedent de tensiune psihică. Insert involuntar și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
scop esențial este depășirea fazei de simplu portret. Într-un anumit sens, În jurnalul intim diferența dintre portret și autoportret e diferența care, Îndeobște, poartă un nume inefabil: saltul calitativ. Pe când portretul rămâne În limitele unei presupuse obiectivități și răceli, autoportretul este Întotdeauna „fierbinte”: el adaugă liniilor și contururilor, luminilor și umbrelor un excedent de tensiune psihică. Insert involuntar și, adeseori, insesizabil, autoportretul creează o asimetrie plină de vigoare În jurul căreia se ordonează jurnalul intim Însuși. Autoportretul trimite automat la ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
care, Îndeobște, poartă un nume inefabil: saltul calitativ. Pe când portretul rămâne În limitele unei presupuse obiectivități și răceli, autoportretul este Întotdeauna „fierbinte”: el adaugă liniilor și contururilor, luminilor și umbrelor un excedent de tensiune psihică. Insert involuntar și, adeseori, insesizabil, autoportretul creează o asimetrie plină de vigoare În jurul căreia se ordonează jurnalul intim Însuși. Autoportretul trimite automat la ideea de persoană, de autor și, firește, de eu. Însă atotputernicia pronumelui personal eu nu e componenta psihanalitică a actului creator, ci semnul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
presupuse obiectivități și răceli, autoportretul este Întotdeauna „fierbinte”: el adaugă liniilor și contururilor, luminilor și umbrelor un excedent de tensiune psihică. Insert involuntar și, adeseori, insesizabil, autoportretul creează o asimetrie plină de vigoare În jurul căreia se ordonează jurnalul intim Însuși. Autoportretul trimite automat la ideea de persoană, de autor și, firește, de eu. Însă atotputernicia pronumelui personal eu nu e componenta psihanalitică a actului creator, ci semnul unei prezențe obiective. O obiectivitate pe cât de discutabilă, pe atât de inutilă. Pentru că, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
12. Dar știe autorul cu adevărat totul despre sine? Jurnalul e dovada omniscienței autoscrutătoare sau a nesiguranței, a ezitărilor? Dacă, declarativ, jurnalul e o consemnare, o luptă cu timpul trecut, În realitate el sondează În timpul paralel al biografiei subconștiente. Eul autoportretului rezumă, de fapt, structura jurnalului și, prin derivație, structura lumii percepută prin lentilele subiectivității auctoriale. Jurnalul intim conține sâmburele discursului narativ al persoanei Întâi, dar și reflecția acesteia despre sine. Autobiografia este, așadar, organizarea narativă a țesăturii tensionale care fixează
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
logică fluctuațiile incontrolabile ale eului. Pe de altă parte, autobiografia e și punctul final al unei investigații de natură enciclopedică, executată cu minuție de către eu. O enciclopedie derizorie, desigur, iscată de cercetarea sistematică a microuniversului biografic și mental al scriitorului. Autoportretul În jurnalul intim ia naștere asemănător felului În care Își croiește liliacul drumul În bezna compactă În care se mișcă. Sunetele emise Înspre țintele necunoscute se Întorc modulate, iar radarul ultrasensibil nu face decât să decodifice și să sistematizeze semnificațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Îngânând ironic inscripția de pe retrovizoarele automobilelor de azi: „Obiectele percepute În oglindă sunt mai apropiate decât par”! În jurnalul intim, „obiectele” confesiunii sunt mai „Îndepărtate” decât le percepem! Imposibilitatea de a fixa „distanța” corectă a confesiunii determină relativa independență a autoportretului față de intențiile scriitorului. Autoportretul compus cu premeditare e aproape Întotdeauna fals. În loc să oglindească, el interpretează și, În loc să exprime, propune varianta trucată a unui Întreg care-și permite luxul să ignore tocmai detaliile care-l compun. Ego-grafii Autoportretul se află la
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
retrovizoarele automobilelor de azi: „Obiectele percepute În oglindă sunt mai apropiate decât par”! În jurnalul intim, „obiectele” confesiunii sunt mai „Îndepărtate” decât le percepem! Imposibilitatea de a fixa „distanța” corectă a confesiunii determină relativa independență a autoportretului față de intențiile scriitorului. Autoportretul compus cu premeditare e aproape Întotdeauna fals. În loc să oglindească, el interpretează și, În loc să exprime, propune varianta trucată a unui Întreg care-și permite luxul să ignore tocmai detaliile care-l compun. Ego-grafii Autoportretul se află la antipodul demersului deconstructivist și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]