1,607 matches
-
of Earl Goodwin/Moartea Contelui Goodwin". În același an realizează și o primă gravură ce prevestește stilul său caracteristic, “al energiei joviale" debordante irezistibile - intitulată "Dance of Albion/Albion’s Dance" despre care Mona Wilson afirma că ar fi un autoportret. În 1782, la vârsta de 24 de ani Blake se căsătorește(după ce a curtat-o vreme de un an) cu Catherine Boucher, fata unui grădinar din Battersea, mai tânără cu cinci ani decât el, săracă și analfabeta, dar atrăgătoare și
William Blake () [Corola-website/Science/307949_a_309278]
-
În realizarea figurilor de sfinți, artistul s-a inspirat din chipurile țăranilor și țărăncilor din satele vecine, din cele ale călugărițelor de la mănăstire sau ale vizitatorilor. Istoricii de artă presupun că pictura murală „Proorocul Daniil” ar fi de fapt un autoportret al artistului. Între anii 1858-1860, Grigorescu a pictat interiorul bisericii într-un stil laicizant realist inspirat din compozițiile vestiților pictori ai Renașterii: Tizian, Rafael Sanzio, Rembrandt, Bartolomé Murillo, Leonardo da Vinci etc. La Agapia, atât icoanele, cât și pictura murală
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
însuși este membru al gărzii civile a corporației "Sfanțul Gheorghe" din Haarlem. În portretul de grup al ofițerilor și archebuzierilor acestei corporații, în planul îndepărtat, al doilea personaj din stânga este însuși Franș Hals, cu privirea ațintita asupra spectatorului. Este singurul autoportret cunoscut al lui Hals - un mare portretist. Tablourile care îi prezintă pe membrii străjilor orășenești nu sunt în Olanda o noutate. Pictorul se înscrie astfel într-o lungă tradiție, dar grație talentului sau revoluționează acest gen de pictură. În locul demnitarilor
Frans Hals () [Corola-website/Science/303147_a_304476]
-
un tren în altul, cum chiar naratorul-personaj, într-o scrisoare către un prieten, explică: „Expresul în care am sărit așa, din goană inversă, ..., e, spre deosebire de celălalt, plin cu altfel de călători, nu reali, ci alegorici, niște măști fantastice, de carnaval, autoportrete secrete, zâmbetul jenat al sincerității mele cu mine" 8. În partea a doua, asistăm la o rupere de ritm, unde vocea nu mai este a personajului narator, ci a personajului-editor, care destructurează poetica întregului text. Se iese din text si
Matei Iliescu (roman) () [Corola-website/Science/302347_a_303676]
-
lui Saatchi. Vine a spus că era supărată că unor oameni, inclusiv rudelor ei, nu le plăcea imaginea pe care o contura ea pentru Diana, căci ea credea că nu era o imagine lipsită de respect, ci de fact un autoportret la fel de mult ca și o descriere a Dianei: "Tabloul înfățișează de fapt două femei. Una care locuia în Kensington Palace. Și cealaltă care locuiește pe strada Whitecross. "Mă uit la tablou," spune Vine, "și mă văd și pe mine."" În
Diana, Prințesă de Wales () [Corola-website/Science/299480_a_300809]
-
fiul sorei tatălui său. Printre primele sale lucrări se numără, "Țărăncuța" (1906) și "Înflorirea orhideei" (1908), lucrări care vorbesc de la sine despre dorința sa de a picta frumusețea peisajelor și a oamenilor Rusiei. Recunoașterea sa ca pictor vine o dată cu lucrarea "Autoportret. La masa de machiaj" în anul 1909, expus într-o expoziție a "Uniunii Artiștilor Ruși" în anul 1910. Autoportretul a fost urmat de "Fete îmbăindu-se" (1911) și portretul mamei sale, Ecaterina Lanceray, în 1912. S-a alăturat grupării "Mir
Zinaida Serebriakova () [Corola-website/Science/304632_a_305961]
-
de la sine despre dorința sa de a picta frumusețea peisajelor și a oamenilor Rusiei. Recunoașterea sa ca pictor vine o dată cu lucrarea "Autoportret. La masa de machiaj" în anul 1909, expus într-o expoziție a "Uniunii Artiștilor Ruși" în anul 1910. Autoportretul a fost urmat de "Fete îmbăindu-se" (1911) și portretul mamei sale, Ecaterina Lanceray, în 1912. S-a alăturat grupării "Mir iskusstva" în anul 1911, dar a stat departe de membrii grupării, preferând să imortalizeze teme populare și natura. Între
Zinaida Serebriakova () [Corola-website/Science/304632_a_305961]
-
acesta a avut parte de o viață mai liniștită în acești ani, dar lipsurile și suferințele i-au erodat sănătatea. Artistul a stat pe malurile Asiei Mici doi ani de zile și a lucrat din ce în ce mai puțin. Au rămas posterității un autoportret și câteva peisaje, unul dintre ele fiind cel intitulat "Peisaj din Kemárly" datat în 1853. Jianu nu a făcut alte mențiuni față de acest episod din viața artistului, excepție făcând faza finală a decesului. Dan Grigorescu a pomenit influențele pe care
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
formate din revoluționarii români în exil la Constantinopol a dat greș, vizirul Rașid Pașa având deja avizul necesar pentru dezvoltarea acestui demers necesar contracarării degenerării relațiilor ruso-otomane, proiectul pictării portretului ecvestru a eșuat. În aceste momente Iscovescu și-a făcut autoportretul. A pictat comenzi date de către înalta societate turcă așa cum a fost seraschierul (ministrul de război) cu care avea relații apropiate și chiar un portret al sultanului, informația fiind ambiguă ca exprimare și lipsită de surse emisă de Dan Grigorescu. La
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
Mai mult, Grigorescu a pomenit situația în care Theodor Aman l-ar fi găsit pe pictor la ultima vizită pe care a făcut-o la Constantinopol. Aman l-ar fi găsit pe Iscovescu "sfârșit cu ochii arși", aducând ca argument autoportretul pe care și l-a făcut Barbu în capitala imperiului, unde acesta apare pictat "în mod dramatic". În luna iulie 1854, Theodor Aman l-a vizitat pe Iscovescu la Constantinopol. Informația nu este susținută de surse și a fost afirmată
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
a pictat interioare sau naturi moarte. În schimb, a călătorit foarte mult, fiind în căutarea peisajelor care îi aminteau de tinerețea să, de exmplu în Delta Dunării sau pe coasta Mării Negre, peisaje pictate în maniera impresionista. În 1910 expune un autoportret la Societatea Artiștilor Francezi din Paris. Citește cartea lui Paul Signac "De la Delacroix la neoimpresionism" și caută să-l cunoască pe autor. Studiază textele lui Chervreul și Helmholz asupra legilor opticii care guverneaza raporturile dintre culori, efectul acestora asupra operelor
Nicolae Dărăscu () [Corola-website/Science/304162_a_305491]
-
trebuie să dispui de un minimum de cunoștințe în domeniul artelor, de timp și răbdare... Vechea Galerie a Zwingerului expune circa 2.000 de opere de artă, unele de o valoare inestimabilă, capodopere semnate de renascentiștii Raphael (Madona Sixtină), Rembrandt (Autoportret cu Daskia), Dürer (Cele șapte dureri ale Mariei), colecția de porțelanuri de Meissen și ceramică chinezească timpurie, colecția de arme (secolele XV-XVIII). În Muzeul Albertinum imaginea de somptuozitate și rafinament se întregește cu colecții de bijuterii, sculpturi antice și moderne
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
mod magistral, de Michelangelo. La Musée D’Orsay admir minute în șir peisajele grațioase ale lui Claude Monet de la Barbizone, din estuarul Senei, de pe coastele Atlanticului; nudurile luminoase ale lui Edouard Manet (Dejun pe iarbă, Olimpia); balerinele lui Edgar Degas, autoportretele lui Paul Cézanne; portretele exotice ale lui Paul Gauguin (Femei din Tahiti); câmpurile cu flori ale lui Vincent van Gogh (Flori de floarea-soarelui); artistele de cabaret ale lui Toulouse Lautrec. După-amiaza mă îndrept spre Domului Invalizilor cu celebrul Le Tombeau
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
detaliului în vestimentație, fie orientală sau occidentală. Lucrările realizate în această perioadă erau în mare parte anonime deoarece, autorii nu își puneau semnătura neavând conștiința paternității artistice. Se fac remarcați la începutul secolului al XIX-lea pictori ca Nicolae Polcovnicul(„Autoportret”), Ion Baromir, Eustatie Altini îmbrățișând neoclasicismul vienez și având calități de colorist, Giovanni Schiavoni stabilit o perioadă la Iași realizează chipul unui personaj, cum este „Vornicul Burada”, stăpânind foarte bine știința clarobscurului. Un merit deosebit îl are un alt reprezentant
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
prin țară sau orient, folosindu-se de creion sau aparatul de fotografiat. O importanță deosebită pentru pictura românească este Theodor Aman (1831-1891) fiind un artist desăvârșit cu studii academice la Paris și cu succese deosebite cum ar fi în 1853 „Autoportretul” și compoziția „Bătălia de la Oltenița” din 1854. Aman este interesat de tehnicile artistice ale picturii, gravurii sau sculpturii folosind toate genurile din pictura secolului al XIX-lea. Respectă normele compoziției academice și pictează evenimente istorice, exemplu fiind „Izgonirea turcilor la
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
luminozității culorilor. Exemple pot fi: „Hora la Aninoasa”, „Glume de peste Olt”, „În grădina pictorului”, sau „Siestă în grădină”. Datorită faptului că gravura autohtonă era la început, Aman abordează și această secție artistică și învață tehnicile reușind lucrări deosebite în acvaforte („Autoportret”, „Țăran cu căciula în mână”). Artistul are un merit deosebit și în învățământ deoarece înființează în București în anul 1865 "„Academia de Belle-Arte”" pe care o va conduce timp de peste 25 de ani. El organizează "„Pinacoteca Statului”" și tot el
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
dă posibilitatea artistului de a pune în evidență pe pânză vibrațiile sentimentului. Lucrările mai cunoscute ale lui Grigorescu sunt: „Mocan”, „Vatra la Rucăr”, „Evreul cu Gâsca”, „Case la Vitré”, „Andreescu la Barbizon”, „Țărancă torcând”, „Întoarcerea de la târg” sau seria de autoportrete. Absolvent al Școlii de Belle-Arte din București, acesta predă timp de șapte ani la Buzău fără a prevede viitorul său ca pictor. În pictură debutează mai întâi cu subiecte modeste, naturi moarte sau portrete, dar adevărata vocație a sa fiind
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
acordă un loc important în arta sa și florilor, dându-le viață și strălucire în lucrări precum: „Anemone”, „Cascada tăcută a culorilor”, „Scara cu flori”. O dată cu realizarea compoziției „Lăutul”, Luchian marchează o nouă etapă în pictura românească. A pictat și autoportrete dar cel mai celebru este cel intitulat „Un zugrav”, acesta impresionând prin patetismul său. În perioada interbelică, arta românească cunoaște schimbări majore. Chiar dacă ecourile cubismului și clasicismului modern stârnesc controverse, acestea sunt benefice. Pictura românească interbelică are trei izvoare de
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
Matisse, Marquet, și Rouault. El preia elemente de inspirație Art-Nouveau sau tendințe decorativiste din arta nabiștilor și fovilor, toate aceste tendințe Pallady le va armoniza și va da naștere celei mai originale sinteze din pictura românească. În 1942 pictează lucrarea „Autoportretul”, lucrare ce prezintă chipul hieratic al pictorului asemănat cu o icoană. Pallady având o personalitate cu structură clasică se apropie de pictura lui Ingres și va admira opera lui Leonardo. În evoluția artei sale ajunge treptat la un stil modern
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
este pur decorativ, în el fiind ușa de ieșire pe malul stâng al râului.În primul Război Mondial galeria a fost folosită ca infirmerie. În "Camera lui Francisc I" pot fi admirate „Cele Trei Grații”, tablou de Van Loo, un autoportret de Van Dick, „Arhimede” de Zurbaran, și „Diane de Poitiers ca Zeiță a Vânătorii”, de Primace. "Salonul Ludovic al XIV-lea", vecin, are căminul renascentist marcat cu emblemele lui Francisc I și Claude de France;este ornat cu lucrări de
Castelul Chenonceau () [Corola-website/Science/311664_a_312993]
-
socialiști. În realitate, i se opune în mod categoric, culorile autonome și formele pure trăiesc în opera de artă prin sine și pentru sine, demonstrând în felul lor ceea ce Malevici a numit "supremația sentimentului asupra fenomenelor de natură subiectivă". În autoportretul pictat în 1933, la vârsta de cincizeci și cinci de ani, artistul apare într-o atitudine hieratică atemporală; unghiul format de degetele mâinii drepte sugerează două laturi ale unui pătrat. În anul 1933, Malevici află că este bolnav de cancer
Kazimir Malevici () [Corola-website/Science/311794_a_313123]
-
de desen la Craiova. Cu siguranță însă a vizitat Viena, deoarece stilul portretisticii sale a fost puternic influențat de școala vieneză. Ca argument pentru această afirmație, Barbu Theodorescu aduce ca exemplu tabloul "Portretul unui tânăr", care este de fapt un autoportret. Concluzia asupra perioadei de studii de la Buda este că, pictorul Lecca și-a format acolo o cultură istorică, și-a format deprinderi manageriale în conducerea unei reviste și a învățat meșteșugul tipografic. În anul 1834, revista "Biblioteca românească" și-a
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
Cluj, Brașov, Iași, Sibiu, Târgu Mureș, Timișoara, Ploiești, Bacău, Brăila și Craiova. Biograful Barbu Theodorescu a exprimat părerea că pictorul Constantin Lecca și-a făcut adeseori portretul. Astfel, el a considerat că "Portretul unui tânăr (bărbat)" este de fapt un autoportret (1) realizat în timpul călătoriilor pe care Lecca le-ar fi făcut în Italia. El se bazează în acestă ipoteză pe faptul că portretul ar fi fost făcut într-o perioadă de tinerețe în care Constantin Lecca a fost influențat de
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
desprinde din privirea lucrării este cea a omului voluntar, impresie care precede firea visătoare afișată de personajul portretizat. Anumite amănunte vestimentare, lavaliera, pletele în bucle peste urechi descoperă personalitatea artistului, în schimb privirea pare a aparține unui negustor brașovean. Primul autoportret (2) cunoscut al lui Lecca aparține astăzi secției de stampe al Academiei Române. El este unul de factură romantică, de tip Byron, caracterizat de o privire visătoare, păr ondulat, mustață semeață, sprâncene puternic arcuite și o barbă fină care dă un
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
astăzi secției de stampe al Academiei Române. El este unul de factură romantică, de tip Byron, caracterizat de o privire visătoare, păr ondulat, mustață semeață, sprâncene puternic arcuite și o barbă fină care dă un aer de bărbăție. Surprinzător la acest autoportret este schițarea îmbrăcăminții, fapt care contrastează cu uzanțele vremurilor de atunci. Siguranța cu care este creionat acest autoportret este obișnuită multor portrete care s-au făcut în arta apuseană a epocii. La Buda, Lecca a pictat compoziția "Cea din urmă
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]