1,701 matches
-
soneriile de pe strada asta ? Fac câțiva pași pe trotuar, Încercând din răsputeri să-mi aduc aminte. Și atunci zăresc, dincolo de o arcadă, o alee aproape identică cu asta. Simt că mă pălește spaima. Oare măcar aleea e cea bună ? Mă avânt spre cealaltă alee și mă uit bine la ea. E absolut identică cu prima. Aceleași șiruri identice de uși și de ferestre acoperite. Inima Începe să-mi bată accelerat. Ce să fac ? Nu pot să sun la fiecare ușă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pe cuvântul meu că nu de tine râd. Trag aer În piept adânc și-mi Încleștez buzele. Dar nu văd decât niște bancheri sobri În tutu-uri, ținându-și servietele lipite de piept, și dansând Lacul lebedelor. Un judecător se avântă grațios, și roba Îi flutură În urmă. — Nu e deloc amuzant, să știi ! spune Lissy. Nu suntem decât câțiva colegi de serviciu care dorim să ne exprimăm prin intermediul dansului. Ce e rău În asta ? — Iartă-mă, zic, ștergându-mă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
osul rarefiat și sufletul subțiat, de străveche pânză rărită, strecurând griji și tăceri ca pe o miraculoasă băutură interzisă. tați opriți din ticăitul diurn, la ceasul când fiii, colorați violent de-a vieții guașă, de ei se rup indolenți, pășind avântat pe sârma întinsă, de parcă ar fi primii, cu singură priceperea lor, aburind arogant împrejur. tați taciturni, cu călușul strigătului de spaimă reținut, înțepenit între fălcile strânse. mulțimea de vorbe ruginite-n tăcere, se sting ca tăciunii în apă. vieți calde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
zenit primul copil e-un Făt-Frumos! Izvor de rare satisfacții un pas cu dreptu-n casa ta și nimeni nu va încerca să facă dintr-un întreg fracții. Familia-i o unitate și o finalitate sfântă cu care doi iubiți s-avântă cu dragostea-n eternitate. Stii că trăiești, vei fi ce-ai fost minune în minunea lumii; de copii fug numai nebunii în viața lor fără de rost. Un pedagog - în ghilimele - și-a-mpins soția s avorteze și astăzi sunt două
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
aproape că a rămas mut, uimit probabil de câtă siguranță de sine poate aduce pierderea greutății. Vechea Jemima Jones n-ar fi îndrăznit să rostească așa ceva, și trebuie să recunosc că are și el dreptate să fie uimit. ― Normal, se avântă el. Am să vorbesc cu cei de la financiar și vedem noi cum facem. Nu te îngrijora, dragă, lasă totul în seama mea. Dar unde pleci? ― În Los Angeles, spun eu și zâmbesc. Închid ușa în urma mea și savurez fața pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ai mai făcut asta până acum, spune el. Îi zâmbesc și țâșnesc în fața lui, uimită de cât de încrezătoare sunt pe rotilele astea. ― Am mințit, strig eu în spate. El îmi zâmbește și-mi trimite un sărut, după care se avântă să mă prindă din urmă. Jemima și Brad sunt cuplul perfect, arată de parcă tocmai ar fi ieșit dintr-o romantică poveste de iubire, și cu toate că nu prea vorbesc unul cu altul, chicotesc împreună și se tachinează într-un fel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
care toată ziua, bună ziua, stau ciocan cu sfaturile pe mine, ca nu cumva, Doamne ferește, băgăreț în multe chestii cum m-a făcut biata mama, într-un moment de neatenție să fac deodată fleoșc, cu mucii-n fasole și să mă avânt pe miriște fără busolă. Nu mai departe decât ieri un asemenea prieten, mă sfătuia părintește, că ar trebui să stau liniștit în pătrățica mea și să nu-mi mai dau cu părerea (crede el!) despre chestii despre care nu am
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
la mijlocul pajiștii alpine. Se miră și el cât de departe ajunsese, ajunsese lângă pârâul care împărțea coasta în două. Era mai mult un izvor, un firișor de apă ce se scurgea la vale. Păși ușor peste albia îngustă și se avântă mai sus. Aici, iarba făcuse loc unui covor gros de mușchi, în care piciorul se scufunda până la glezne. Se aplecă și luă în căușul palmelor puțină apă pe care o aruncă pe obraji. Își umezi fruntea și dădu cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
unui bolid de pe banda vitezelor maxime. Șocul îl făcu pe acesta să se preschimbe la rândul său într-o cabină zburătoare. Lovită ca pucul de crosă, sfera inertă a lui Homer fu proiectată în văzduh. Depăși linia falezei și se avântă deasupra fluviului, peste care tocmai bâzâia plăcut un uriaș elicopter. Nu trecuse încă un minut, de când se declanșase demențialul spectacol, că ordinatorul de la bordul autogirului și fusese alertat. Aparatele lui de televiziune se și îndreptau spre extraordinarul unghi al megarutei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
la ultimul deget de la picioare. Mă iei În brațe și urci scările până la etaj, În dormitor. Așternuturile albe, din mătase foșnesc sub trupurile noastre. Sete de dragoste. O jumătate de zi nu am ieșit din dormitor. După amiază ne-am avântat pe pantele din apropiere, cu skiurile. După două ore, eram ca nou născuți. Nu se cunoștea oboseala. Îmbujorați la față, am așezat skiurile În garaj și am intrat În cabană, morți de foame. Am băut puțin whisky , am Încălzit ciorba
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
care ajunsese într-un mod ciudat în posesia unuia dintre tablourile lui Strickland. Era un franțuz vârstnic și mic de statură, cu ochi blânzi și un zâmbet plăcut; pe jumătate negustor, pe jumătate marinar, avea un cuter cu care se avânta îndrăzneț printre insulele arhipelagurilor Paumotu și Marchize ducând mărfuri manufacturiere și aducând de acolo copra, scoici și perle. M-am dus la el pentru că mi s-a spus că are o perlă mare neagră pe care e dispus s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nu mințeam. Ar fi putut oare să-mi treacă prin minte, în clipa aceea, ce rol hotărâtor avea să joace fata aceea în viața mea? Poloneza n-a mai stăruit cu întrebările (probabil se temea de brunetă) și ne-am avântat din nou în vârtejul dansului. O strîn-geam cu putere la piept și ea sesizîndu-mă, Se lipea tot mai mult de mine, strivindu-și sânii mici. Mi-a șoptit, într-o românească fermecător de stâlcită, închizînd ochii, ca-n extaz: ― Chit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dădea din mâini, și mișcările ei erau așa de drăgălașe că mă prăpădeam de râs. Până la urmă ea se supăra și fugea pe plajă cu trupul muiat și sclipitor. Odată i-am tras fără să vreau o spaimă: m-am avântat în larg, ca să ajung la malul celălalt. Trecusem Bosforul înot, nu era prea lat în locul acela, dar Mihaela, nezărindu-mă în preajma ei, crezu că m-am înecat și începu să țipe. Lumea se alarmă, câțiva barcagii plecară în pripă să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
rana, făcută de pumnal. -Spune odată, prințeso, ce vrei să faci cu el? strigă Verona. Fii atentă că acesta nu-i om, este fiară. Adela se înclină la urechea Veronei să-i zică ce vrea să facă, atunci Zedon se avântă înspre ele, cu puterile sleite. Verona nu-l scăpa din priviri și când i-a observat intenția, i-a mai aplicat o lovitură cu pumnalul și în picior. Când Zedon a înclinat ușor capul pentru a-și privi piciorul în
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
profundă pentru copiii obișnuiți, pentru puritatea și vulnerabilitatea lor, dar, în cazul Carlei, chiar nu făcuse altceva, decât să urmeze supus îndemnul iubirii, atunci când aceasta îi făcuse semn. Pentru întâia dată, el se simțea cu adevărat îndrăgostit, iar asta îl avânta și mai mult în dorința sa. Și se vede că fata l-a ajutat, căci destul de curând amândoi ajunseseră a-și cunoaște simțămintele de iubire reciproce și așteptau doar acel magic moment declanșator, moment ce iată că nu s-a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
încurajează întotdeauna, dar el parcă învățase să se descurce și fără ele... Scrisul - acesta era acum cel mai puternic imperativ al său, care reprezenta limpede un statut aparte în viața lui și cu care dorea cel mai mult să se avânte către viață. Iar el voia să înfrunte greul și sudoarea multă, pe care orice ocupație de felul acesta le presupune, cu brațele deschise larg, căci să o iei pe căile lăturalnice și josnice, pe care o iau mereu fie cei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
patinoare fără spectatori. nouă în primul loc: nu acționa acum, contemplă numai imaginea ceru lui de deasupra cerului pe care îl văd profanii. această imagine ți se datorează, mintea ta a creat-o, este solidă. respectă-ți creația, nu te avânta mai departe Țde exemplu nu scrie acum o nouă carte). creativul nouă în al doilea loc: când pe cerul tău apar în zare dragonii roșii, cheamă-ți armatele de sunete, de culori, de silabe și învață strategie de la cineva mai
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
care ai de suferit, și trebuie să fii înțelept, să păstrezi fiecare trăire în desaga-fără-fund care îți atârnă de gât, fiecare trăire să o așezi într-o sticluță cu capac bine strâns, astfel vei putea retrăi copilăria și tinerețea ta avântată cu pasul de acum, dacă nu ai putere asupra ta, nu vei trece neobservat de vrăjitoarele oarbe, ele vor simți mirosul tău de la o poștă și numai greutăți îți vor face, nu vei putea trece de valea umbrelor de marțipan
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
se deschide un drum umed, printr-o pădure tânără. șase deasupra: ești salvat de echilibrul tău, în momentul pasului tău fundamental, la importanta trecere, ești sincer, îmbrăcat cu costumașul roșu de sărbătoare și cu desaga fără fund la gât, te avânți cu o bucată bună de paradis în tine, regele hanuman vrea să fure iscusința ta de a crea lumi frumoase și hotă rârea ta de a purifica dragostea, tu câștigi datorită unui respect mutual, ai fi putut să îl faci
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
era pus la încercare și se înapoia victorios, și iarăși era încercat, descoperise, până la urmă, că nu era satisfăcut de dificultățile întâlnite. Cea mai mare plăcere a vieții, aflase el, se găsea în faptul de a căuta greutățile, a se avânta drept în mijlocul lor și apoi a se întoarce pentru a le vedea în urma lui. Convingerile îi fuseseră întărite de încrederea în sine însuși, pe care o câștigase din asemenea experiențe și îi crease o judecată depășind cu mult logica oricărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cugetul mai împăcat decât înainte. Încă îi era greu să se decidă ce avea de făcut în continuare. Era copleșit de rușine. Își adusese armata atâta drum tocmai din miazănoapte și nu suporta să stea pe margine, în timp ce Hideyoshi se avânta în miezul acțiunii. Ce era de făcut? Responsabilitatea firească a principalului vasal al clanului Oda ar fi fost aceea de a ataca armata clanului Akechi, dar această problemă fusese lichidată de Hideyoshi. Prin urmare, în condițiile existente, care ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Citește până la capăt. Ai de învățat. Sper. ... Ia un spic, îl freacă între palme și încearcă cu dinții rezistența bobului de grâu. S-a apucat de lucru. Sudoarea curge șiroaie pe zbârcita lui față. Lucrează ne'ncetat cu mai mult avânt... S-așază într-o rână în iarbă, pufăie din lulea și gândurile îl fură și-l duc în trecut. Pământul care-i aparține lui acum era al lui Conu Iancu. Iar acum statul l-a împroprietărit pe el. Ogorul împrăștie
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
un aer blând-resemnat, un surâs vag pe buze, semn că știa ce urmează... O primă încercare a fost scara umblătoare pe care a trebuit să pună piciorul pentru a coborî. O amuza că treptele de metal îi fugeau de sub picior avântându-se rând pe rând în jos și ea nu era obișnuită cu ceva atât de instabil. În cele din urmă, dacă toți o făceau, a îndrăznit și ea, nu fără să se dezechilibreze un pic. Dar reușind, fără un balans
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de sub cuvertura cu model. Nasol. Un frison de excitare o făcu pe Carol să nu se țină deoparte. De fapt, o făcu să întâmpine mâna lui Dan și să o ghideze cu propria ei mână spre un sfârc... El se avântă flămând spre una din urechile ei, ca și cum stimularea suficientă a acesteia ar fi putut determina apariția misterioasă a lactației. Se freca afectuos de ea, gâfâind și scâncind ușor. Coapsa lui mătăsoasă alunecă peste a ei, mâna liberă îi atinse umărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
simplu exulta, deși era incapabilă să înțeleagă pe deplin sursa acestei stări și chiar conținutul propriilor sentimente. Îi era suficient că nu fusese descoperită... Dar, de fapt, între noi fie vorba, cred că atunci când chestia se întărise, iar Dan se avântase în ea, Carol îi venise în întâmpinare. Da! Își ridicase puțin șoldurile de pe saltea, folosindu-se de tensiunea astfel creată și nu simțise că e pătrunsă, nu, deloc. Ba, mai degrabă, lucrurile se petrecuseră invers. Tocmai ea, Carol, îl pătrunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]