1,884 matches
-
o privire și cercetăm, fie și fugitiv, decorul postmodernității, concluziile par mai degrabă sceptice. Identitățile, după Harvie Ferguson, sînt "oscilații continue". Fluiditatea, scrie Zygmunt Bauman, ar fi metafora principală pentru epoca noastră (vezi Modernitatea lichidă, Ed. Antet, 2000). Nomadismul planetar, avalanșa de imagini încurajînd zapping-ul, efortul "spectacularizării", ruinarea ierarhiilor, denigrarea centrului, explozia consumerismului (ca blazon al postmodernității) sînt, negreșit, simptomele unei lumi în criză. Și dacă societatea comunicării se vrea o "supermodernitate", cu aceeași fervoare ea renunță la "termenul lung" și
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
a exprimat Sayre "un sunet nou... într-un teritoriu nou" (1989:155). De fapt, Anderson dezpămîntenește spațiul spectacolelor sale, acestea fiind ciudate și totuși familiare. Ea își concentrează în plus atenția asupra instrumentelor muzicale cu care cîntă și, într-o avalanșă de gesturi implozive, contopește elementul omenesc și organic cu instrumentele neînsuflețite. Cravatele se transformă în piane care emit sunete electronice, chitarele devin ființe vii care se răsucesc și se zbat, în vreme ce ființele umane se contopesc cu tehnologicul sau devin simple
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
a doi pacienți ce se privesc unul pe celălalt mirați, neînțelegând mai nimic din scurtul nostru dialog. De fapt, cred că au înțeles totul, de aceea se privesc așa. Răspunsul Verei nu se lasă așteptat a venit abrupt, precum o avalanșă stârnită de ecoul unei vorbe nestăpânită la timp. * * * ,,Atât mai trebuia...să le strici aparatele...! Nu are sens...nu au ei aparate pentru tine!’’ Replică ironică, tăioasă, acidă, lovind exact la țintă. Mariana a început o conversație cu Vera (conversație
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
și formula gravitației aplicate asupra universului la scară mai mare conduceau la concluzia că universul părea să se autodistrugă. Toate corpurile din univers sunt atrase de toate celelalte corpuri, atracție care, la un moment dat s-ar transpune într-o avalanșă care ar duce în cele din urmă la o puternică prăbușire. Rezultatul părea absurd. La începutul veacului al XX-lea comunitatea științifică era convinsă că universul este static și etern și în niciun caz, într-o mișcare de contracție și
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
pruncul” Multă vreme ignorată, neînțeleasă sau contestată, În ciuda unui trecut marcat de prezența ei, icoana autentică este redescoperită astăzi de către omul modern, căruia Îi revelează adevăratul chip al lui Dumnezeu, prea multă vreme ascunsă de mistificările artei religioase antropomorfe. În avalanșa de reprezentări vizuale ce Îl asaltează, icoana, echivalentul vizual al Evangheliei, este alternativa ce Îl deschide pe om spre absolut și Îi amintește frumusețea paradisului din care a plecat, dar În care poate și este chemat să revină, precum și calea
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
cu viteza luminii, asemenea unui porumbel înfiorat de groază, simțind în apropierea lui zborul vijelios al eretelui ucigaș. În secunda următoare, nu mai eram copil, ci o ființă pe deplin maturizată, din care etapa copilăriei se prăvălise ca o formidabilă avalanșă, având consecințe catastrofale pentru tot ce se află în drumul ei. Eram asemenea unui eunuc văduvit printr-o operație barbară, primitivă și sângeroasă, de însemnele specifice copilăriei: gingășie, puritate, candoare, drăgălășenie, seninătate... Copilăria fugise îngrozită! Consecințele deportării le trăiesc și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
întâlniri cu universitarii de acolo, fie la dispute prietenești cu scriitorii locului. Printre care și Dumneavoastră, ca sfioasă și ascultătoare debutantă. V-am citit mai întâi în "Porto-Franco", apoi în "Convorbiri literare" și, firește, în volumele care au urmat. În avalanșa de prozaisme agresive, versurile Dumneavoastră se remarcau, atunci, ca și acum, printr-un romantism sobru, cultivat atent, cu grijă față de noutatea imagisticii. Vulnerabilii "Maci în noiembrie" trebuie protejați măcar pentru a întreține reveria anti-postmodernă. Vă apărați prin vers, dar și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
sunt un paseist. Nu consider că se scria, cândva, mai bine. Dar parcă prea și-a deschis Hades porțile de au năvălit de acolo demonii "scriiturii". Parțial, se poate invoca un răspuns întârziat la opreliștile de dinainte de 1989. Dar de unde avalanșa de autointitulații "douămiiști-zece" "unsprezece", "doisprezece" ș.a.m.d.? Cauzele sunt, după părerea mea, de ordinul psihologiei sociale, intrând în discuție, în primul rând, o reacție față de instabilitatea mediului. Însă în cazul Uniunii Scriitorilor din România, este vorba, în mod cert
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
socialiste" și la viața "nouă" a tineretului scumpei patrii a lui Roler. În acest context de respingere a oficialismelor de toată mâna, în numărul din noiembrie 1957 este inclus un eseu bătăios de critică literară iscălit "Logofătul Dracula", care vitupera avalanșa floricolă a versurilor din "Cuvântul nostru". Sub acest pseudonim va continua subsemnatul să colaboreze aici, până în anul următor. Într-unul din numere, neîmblânzitul Logofăt a scris pamfletul Cretinul uriaș,care viza paranoia de politruc bolșevic a lui Mihai Beniuc. Cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
să mai fac ceva la Dicționarul imaginar cerut de marile edituri franceze, și mă gândesc la marele dicționar francez-român și român-francez, visul vieții mele, trebuie s-o recunosc. Sper să mai pot scrie și eu ceva, nu mai apuc de avalanșa de tâmpenii birocratice care ni se cer încă de la începutul anului universitar, dar sper să trec peste toate. Acum lucrez la cartea lui Cetățeanu, Președintele Romwriters din Canada, și el va participa la Târgul de carte de la Montreal din noiembrie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Mah³bh³rata sau raporturi patrilineare în Sh³hn³meh, sunt pentru Wikander secvențe redevabile unor teologeme temporale pe care le camuflează. Și de această partiție poate fi, în fond, responsabilă distincția semnalată deja de Eliade: pentru India, „ceea ce trebuie să reținem din această avalanșă de cifre este caracterul ciclic al timpului cosmic”5; iar „în concepția iraniană, fie că e urmată sau nu de timpul infinit, istoria nu este eternă; ea nu se repetă, ci va lua sfârșit într-o zi printr-o ekpyrosis
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
nu era iertat, era pus să inventeze cele mai îngrozitoare lucruri la adresa celor dragi, cu detalii de neimaginat despre prostituarea mamei, incesturi etc. Toată viața intimă era umplută cu noroi. Cînd orice urmă de personalitate dispărea sub tortură și propria avalanșă de aberații, abia atunci Țurcanu îl considera pe deținut demn de a fi admis în rîndurile O.D.C.C. (odecaca după pronunția ascunsă a celor din celule). În ultima etapă, care anula orice speranță de recăpătare a demnității, reeducatul primea sarcină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dacă răul n-are fund, apoi nici binele n-are plafon, cercul de lumină se lățește din ce în ce, iar fericirea, după ce m-a învăluit mătăsos, deodată schimbă tactica, devine dură, se aruncă, se prăvălește asupră-mi ca niște avalanșe care antigravitațional mă înalță; apoi, iar, procedează în alt fel: duios, mă leagănă și-n cele din urmă, fără menajamente mă înlocuiește. Nu mai sînt. Ba sînt, dar atît de puternic încît nu mă recunosc". Acest vis îl umple de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
care se referă nu la etică, ci la o anume anduranță nervoasă, paranoidă, Îndrăzneală și tenacitate extraordinară nu numai de a-și impune ideile și produsele specifice, dar și de a rezista presiunilor multiple externe, ca și celor „interne”: acelor „avalanșe” de gânduri de bun-simț care i se impun creatorului, În orele de singurătate, voită sau impusă, În care el dă dreptate celor ce-i reproșează originalitatea și „a-tipicitatea” creațiilor sale. Lucru cu atât mai dificil cu cât „aceștia” Îi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Da, dar... cum se Întâmplă cu libertatea ce coboară brusc peste spiritele nepregătite, odată cu dispariția cenzurii politice a dispărut și cea profesională și astfel publicul românesc care ne-a fost, decenii, prieten și formidabil complice s-a pomenit cu o avalanșă de scrieri și tipărituri dintre care 90%, s-o recunoaștem, sunt ale veleitarismului neobosit și ale imposturii, oportuniste sau nu. Anarhia, care s-a infiltrat și În alte sectoare fundamentale ale vieții sociale, a apărut și În lumea artelor și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
repară” din imaginea șifonată a orașului. Din păcate, această frumusețe este ascunsă sub pământ, într-o galerie ca un buncăr - un fel de tunel cu mai multe cotloane, cu treceri sofisticate, ca în metrou. La ieșire suntem așteptați de o avalanșă de artiști amatori. Muzică, dansuri populare și moderne, un potpuriu de o varietate halucinantă. Nu ai timp să te dumerești, să te fixezi pe un gen de muzică. Excesivi în tot ceea ce fac, dorința rușilor de a ne impresiona cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ideea colosală de Destin, o „prejudecată” pe care am moștenit-o de la greci, acel amor fati al lui Nietzsche, iubirea și nevoia profundă, arzătoare și dramatică de a ne contura o cale, un drum, un „semn” numai al nostru, în avalanșa aiuritoare și sufocantă, adesea, a evenimentelor și forțelor naturale și sociale care ne înconjoară și nu rareori ne aruncă din existență înainte de a apuca să punem un picior pe gheața ei alunecoasă și ispititoare!... Nu, nu cred că fericirea este
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
colaborez la Contemporanul (părăsit de curând de Ivașcu pentru a „prelua”, împreună cu Manolescu și, după spusele acestuia, „la sfatul lui Ceaușescu”, revista România literarăi, abandonată cu regret de mine în semn de protest față de „Tezele din Iulie”, dar și față de avalanșa de reportaje și articole cu iz clar și grosolan stalinist ce apăruseră în R.l. încă în vara lui ’71, în timp ce mă găseam în Franța, după festivalul de la Cannes, unde filmul făcut în regie proprie, Printre colinele verzi, figurase în selecția
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Dis-de-dimineață,/ Pe rouă, pe ceață,/ Pe mândra-i verdeață” (Voineasa - Vâlcea). Apropierea de nucleul vieții cotidiene vine odată cu răsăritul, invazia fiind progresivă și iminentă. Efectul poetic este dat de acumularea substantivelor din descriere, coborârea cerbului din munte fiind asemenea unei avalanșe ce înghite succesiv spațiile. Planul vegetal (jefuit periodic de întrupările haosului) ia o formă supremă în descrierea lanului împărătesc din basmul Șperlă Voinicul: „în ogoarele noastre mai crește și pălămidă ori neghină, mai face câteodată grâul tăciune, și nu ca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
noaptea liniștită și luminată discret de câteva lampadare din vecinătatea bisericii. Priveliștea exterioară, feeria nopții a luat locul frământărilor interioare, estompând durerile și neliniștile. Am găsit în liniștea și farmecul nopții, în invocarea spiritului păcii lui Dumnezeu un leac contra avalanșei coroanelor de spini ce le simțeam figurativ pe cap și în inimă. Am reintrat apoi urcând pe scările vechi din piatră, răcorindu-mă cu apă de la o chiuvetă. încet-încet povara pelerinajului a scăzut în intensitate. M-am așezat din nou
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
merge la un restaurant cu soția sa pentru a simți atmosfera de petrecere a oamenilor de rând. Se pare că Ceaușescu a fost de acord și a cerut imediat să se organizeze totul la restaurantul "Pescăruș". Imediat s-a pornit avalanșa cu indicațiile "tovarășului" de curățire a grădinii "Pescăruș" și de mobilizare a unor consumatori verificați. Acolo s-au mobilizat rapid toți cei implicați în respectiva vizită: au fost trimise imediat echipa de protocol, aflată încă la minister, echipa de securitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
era dotat cu băuturi alcoolice, rușii se interesaseră dacă pot cumpăra măcar bere. La răspunsul negativ al gazdelor, am inițiat o serie de anecdote sovietice, specifice perioadei gorbacioviste, la care cei trei comeseni au răspuns, cum mă așteptam, cu o avalanșă de glume necunoscute mie. Un alt moment acut al perioadei de detașare la ambasada din Helsinki a fost declanșat de un articol din presa finlandeză referitor la împiedicarea romilor din România de a pleca în altă țară. Era, de fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
credit le acordăm în epoca propagandei deșănțate. Nasc și la Craiova oameni și mai sunt destui (pictori, în special) artiști buni pe lângă cei rapid enumerați de mine. Există viață culturală de bună calitate aici, chiar dacă uneori pare că suferă sub avalanșa mediocrității ce încearcă să impună linia. Spune-mi că în București, de pildă, nu se întâmplă același lucru! Cât de departe e, de fapt, Craiova de București? Unde e centrul (dacă putem vorbi de așa ceva, dacă ai depistat măsurând cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de la cenaclul lui Păunescu? Dacă ai vreuna...!? Ce amintiri urâte ai din aceeași perioadă? Ce vrei să uiți și nu poți? Cât bine a făcut cenaclul Flacăra generațiilor tinere? Cât rău a făcut culturii și moralității nației noastre? Iartă-mi avalanșa interogativă, dar vorbind despre cenaclul Flacăra mă regăsesc la vârsta întrebărilor... Tu glumești acum, amintindu-ți de acel cântec al meu, dar în acei ani când l-am lansat nu era nimic de glumă. Dimpotrivă. Din pricina delațiunilor care curgeau gârlă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să nu mă mai întorc niciodată în craterul vulcanului din ce în ce mai noroios, care devenise Cenaclul Flacăra, pe care-l părăsisem pentru totdeauna. Nu pot să-ți răspund acum la toate întrebările tale despre acest fenomen, pentru că așa cum ți s-a declanșat avalanșa lor, regăsindu-te cum zici "la vârsta întrebărilor", mie mi s-a declanșat în aceeași măsură o avalanșă a amintirilor pe care n-aș putea-o opri decât într-o carte întreagă. Și poate că voi scrie până la urmă acea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]