1,612 matches
-
să apară țipând de bucurie să mă vadă. După sărbători, am mereu impresia că cei mici au nevoie de mine mai mult ca oricând. Nici gând să fie mulțumiți de faptul că am petrecut atâta timp Împreună, par Înfometați, la fel de avizi de atenție ca bebelușii. Ca și cum cu cât mă au mai mult, cu atât Își amintesc ce mult mă doresc. (Poate că asta e valabil pentru toate poftele umane. Somnul dă naștere la mai mult somn. Mâncatul Îți face foame. Fututul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
că mă vezi! Stai, fii calmă să-ți privesc sânii încărcați cu doruri. Stai să-i ating, stai să-i încercui, stai să mă joc puțin cu ei! Culmea, sânii tăi nu-s vlăguiți ci doar flămânzi! Brusc, mă urmăresc avizi, glandele au început să elibereze misterioasele secrete iar ei au devenit suculenți, tresaltă, dansează și-acum mustesc plini de viață! Nu vezi că ne dezechilibrăm când mă strângi în brațe? Spre uimirea mea freamăți, palpiți și nu mai tremuri, nu
Iubiri proscrise by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83732_a_85057]
-
cască să năpădească, la modul propriu, luxoasa lor locuință din Chiswick. Nu mai fusesem la nici o petrecere la care atât mediul, cât și oaspeții să etaleze niște standarde estetice atât de ridicate. Actorii erau cu siguranță un grup arătos: tineri, avizi de succes și foarte conștienți de necesitatea de a profita la maxim de atuurile lor naturale. În timp ce ne îndreptam spre casă, Paul și Tabitha, care stăteau afară, pe trepte, îmbrățișați și cu capetele lipite, scoaseră un „Bună!“ demn de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a fost mai greu... —Cu toate tumbele alea... își dădu Janey cu presupusul. —Exact, trebuia să aibă foarte mult spațiu, să se miște. Gata, discuția se închegase. M-am depărtat ușor de ele, fără să caut pe cineva anume, doar avidă după mișcare. Ce binecuvântare să mă aflu la o petrecere la care cunoșteam atât de mulți oameni încât nu trebuia să faci conversație cu un străin sau cu o sticlă de votcă. Primul peste care am dat a fost Matthew
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
am făcut să se nască un surâs, Nu mă respinge, căci Legea noastră e limpede: Orice bărbat are dreptul să culeagă Ceea ce el însuși a sădit. Aveam de acum un poet de curte, îndrăgostit de vinul și de slujnicele mele, avid de aurul meu, gata oricând să aducă laude oaspeților mei, și mai cu seamă mie, la fiecare petrecere, la fiecare întoarcere a unei caravane, uneori pur și simplu la ceasurile mesei, când se adunau în jurul meu prieteni, rude, slujbași grijulii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
N-a trecut foarte mult timp până când, prin micuța localitate, umbrele abatelui și ale servitoarei și moștenitoarei sale prind să circule cu insistență. Ca să sporească misterul, Întreprinzătorul hotelier răspândește cu hărnicie felurite zvonuri, care de care mai incitante pentru mințile avide de senzațional ale trecătorilor prin locanta sa. Și ca să vedeți până unde poate merge ingratitudinea masculină când se Întâlnește ea, la drum de seară, cu un interes bine chibzuit: domnul În cauză n-o iartă nici măcar pe cea de la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
argumentele atunci când se discuta și vreo chestiune politică. Nu prea ne interesa politica, decât așa, ca prilej de bancuri sau contrarietăți. Eram plini de tinerețe, eram mustoși de viață, dornici de toate bucuriile pe care le puteam aduce spre noi, avizi de sevele clipei și nepăsători la durerile reale ale Lumii. Nu aveam istorie. Nu aveam bani. Aveam doar imensa plăcere a timpului care numai și numai pentru noi parcă fusese născocit și dat nouă spre risipire. Îmi părea rău să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din deznădejdea de a fi, nepăsător la cititorul care crede că te citește, care speră că pătrunde, prin cartea ta, în textul tău. Nu am știut aceasta, până deunăzi. Credeam eu însumi în astfel de baliverne. Eu însumi eram cititor avid de a coborî în textele altora, de a căuta urme ale prezenței lor acolo, de a-i afla și de a-i scruta. Falsă și aiurită credință. Lectura ta te îndepărtează de textul lui, după cum scrisul lui nu-ți deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
celui mai gelos îndrăgostit, încât, dându-se brusc jos din pat, într-o tulburare ce îmi este cu neputință s-o ilustrez - căci, în cazul acesta, priceperea și talentul meu nu mă ajută -, cuprins de o poftă necumpătată, se repezi avid, agitat, cu lacrimi în ochi și cu sughițuri puternice, să revadă imaginea nespus de dragă sufletului său. Traseul i se păru infernal, nesfârșit de lung. Dau asigurări că asta era doar în închipuirea bolnavă a lui Anton. În drum, dărâmă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în haine de gală de către un croitor de lux numit Freud [Am visat că șeicul îmi cumpărase toate tablourile, în vreme ce pentru contul meu bancar fusese înființată o bancă specială]. Paranteză. Spațiu concentraționar de cucurigu în care, considerându-l pe interlocutor avid de conversație, îi explici, ca la grădiniță, cât fac 1 + 1. Sunt de preferat parantezele voinicoase, drepte, ca nu cumva să evadeze înțelepciunea dintre ele. Premiu (domenii ca literatură, știință, artele plastice). Convenție conjuncturală stabilită de mafia oficială a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
coridorului, apăru un omuleț mic și palid. Fata Îl auzi adresându-se doctorului: — S-a Întâmplat ceva? Vă pot fi de folos? Era mai scund cu peste treizeci de centimetri și ea râse cu voce tare la vederea feței lui avide, cătând În sus. Nu trebuie să mă considerați un băgăreț, spuse el, cu mâna pe mâneca celuilalt. Un om al bisericii din compartimentul meu are impresia că ar fi cineva bolnav. Adăugă plin de zel: — I-am promis că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
oameni buni, nu opoziție! De aruncat la canal, nu alta! Rând pe rând, au fost distruse salariile dăscălimii, ale oamenilor din domeniul sănătății, învățământului superior și educației, tagmei funcționărimii, ale altor categorii, în lumea de atunci a României. Căpătaseră o avidă poftă de bani. și nu se mai săturau, domnule, nu se mai săturau, de colectat, în timp ce ei, pe cealaltă parte, cheltuiau cu toptanul, fără discernământ, banul public. Au făcut stadioane, prin sate prin care nu mai era nimeni, căruia să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Într-un fel de tranșă alchimia. Toate acele pasaje de trecere Între două străzi asemenea unor tunele, unde la căderea nopții apăreau În răstimpuri licăririle speriate ale nasturilor fosforescenți, toate umbrele furișate de-a lungul zidurilor, mărite de ochii mei avizi de miracole și patrulele traversînd Ringul În pas cadențat, tinerii blonzi, supli, impecabili În uniformele lor de un verde cenușiu, glasurile lor aspre, guturale, Isoldele cu șepcuțe de catifea roșie de la Evangelische Schule care le aruncau zîmbete și flori, după-amiezile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cînd au circulat pe seama lui unele zvonuri. În timp de război, vînătoarea de vrăjitoare e inevitabilă. Și-apoi, sînt și invidioșii... Vezi dumneata, doctorul Forester e un om extrem de activ, preocupat atît de mult de tot ce e nou! E avid de cunoaștere. De pildă, spiritismul - Îl interesează enorm, ca cercetător... — Am citit adineauri despre interpelările din parlament, Îl Întrerupse Digby. Se insinuează că ar exista la noi o „coloana a 5-a“ de un soi aparte, alcătuită din oameni șantajați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Își Închipui că Anna Îi pansa Încheietura mîinii; dar Își spunea că, oricum, Hilfe nu mai putea să fugă. Rowe se gîndi să-i telefoneze domnului Prentice și să-i ceară ca poliția să Înconjoare casa. Acum, nu mai era avid de glorie. Spiritul de aventură Îl părăsise, lăsînd În urmă doar conștiința suferinței omenești. Își spuse, Însă, că trebuie să creadă În făgăduiala pe care i-o făcuse Anna. Dacă voia să mai trăiască, trebuia să aibă Încredere În ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ce găsisem pînă atunci la ea. Îmi păru banală ca orice altă fată. Aveam o slăbiciune pentru blonde. Oxigenîndu-se, Patricia exagera această însușire. Coloarea aurie îi punea în valoare trăsăturile fugoase dar și transparența epidermei, în vreme ce un fel de dulceață avidă îi umfla buzele și sînii neastîmpărați. Ca o cascadă de izvor, trupul fetei părea unduitor. Pentru a-și admira pulpele, o inocență vinovată o făcea să-și răsucească capul la spate. Pe culoarul unde mișunau studenții, Patricia rezema în fiecare
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nebun de neconsolare. Un căutător, însă, onest, prin tranșeele cotidianului. Nasul drept și subțire, buza de jos împinsă ușor înainte. Mâinile lungi până la genunchi ar caracteriza pe cei curajoși și cinstiți ? Părul crescut și zburlit ar fi semnul fricosului ? Solitar avid de comunicare și acord ? Apatic sau abrupt sau amețit în pustiul din jur și în bătălia cu sine, interceptând excesiv apelurile și replica celor de care nu se deosebește poate decât pentru că el încă își caută locul ? Inoportun și stângaci
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
expresie de așteptare sau nehotărîre și aruncîndu-și uneori priviri furișe, ascunse și zîmbete sfioase. CÎt despre femeile care-i serveau, acestea erau prostituate recrutate, În marea lor majoritate, din marile orașe din Nord sau din centru, de o lăcomie animalică, avidă, cu priviri obosite, cu fețe aspre, chinuite și istovite de practicarea mecanică a unei meserii din care sperau să cîștige și să strîngă cît mai mult Într-un timp cît mai scurt. Aveau glasul aspru, strident și tăios, foloseau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lui se auzi prima sorbitură a fetei. Evitau să-și Întâlnească privirea, nu se știe de ce. Fata privea cu atenție desenul kitsch de pe ceașca de porțelan calitatea a doua. Grințu aștepta ca unul din ei să Înceapă să povestească. Era avid de informațiile lor. Popescu se prefăcea că se gândește la ceva sau că nu știe cum să-și Înceapă povestea. În cele din urmă zise. — Orice i-ai ruga să-și amintească, ei Încep așa: „Când eram În război...“ * (DRUM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cu Caecina nici dacă m-ar plăti... Ar fi în stare să-mi fure caligae pe sub masă. Știm cu toții că hoțul ăla și-a însușit banii publici - nu degeaba a pus Galba să fie judecat pentru delapidare. E atât de avid de bani, încât se lasă cumpărat de oricine. Are suflet de trădător. — Dar să nu uităm - spuse cocoșatul presărând coriandru și piper pe sturzi -, să nu uităm că în toamnă, când Galba a intrat în Roma ca împărat... Știți câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Sunt uimit că Vitellius vrea să-l trădeze pe Galba ca să ajungă împărat. Nu e curajos, nu e un strateg. Va avea destui adversari, pentru că mulți îl disprețuiesc, mai ales comandanții din Africa, bărbați ca Vespasianus, Tiberius, Mucianus, inteligenți, nu avizi, mai hotărâți să păstreze vechile tradiții ale Romei decât să-i jefuiască provinciile. Și fratele meu, Antonius? E omul cel mai cinstit și loial pe care-l cunosc și are convingerea că datoria soldatului este să-i fie credincios împăratului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Hangiul îl privi pe Valerius. — Ai auzit că Vitellius vrea s-o vadă pe Velunda? Auzind cuvintele lui, Lurr înălță capul, privindu-și atent stăpânul. — Da, am auzit. — Oare Ausper crede că Velunda e în stare să prefacă un om avid și corupt într-unul demn? De ce i-a vorbit despre ea? — Nu știu, oftă Valerius. Ausper e un prezicător puternic și îl urăște pe Vitellius. Eu cred că... Ezită, încercând să-și limpezească gândurile. Dacă l-a trimis la Velunda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
împotriva lui Galba și să-l învingă. E hotărât să se ducă la Roma și să pună mâna pe Imperiu. Îmi închipui că știi ce fel de om e Vitellius. Vespasianus, un prieten foarte drag, mi-a zis că e avid de putere și de bani, mai crud decât Tiberius, fără să fie însă inteligent ca acesta. — El, imperator? Vitellius a fost întotdeauna o nulitate. Cariera și-o datorează meritelor tatălui său, favorurilor împăraților... Cuprins de indignare, legatul izbi cu pumnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îl aruncase în locul unde stăpânul lui fusese omorât din porunca lui Galba, fiind bănuit de trădare. — Așa deci, Galba e mort. Otho... Dacă am înțeles bine, Otho a pus să fie ucis... Întotdeauna m-am temut că șarpele ăla e avid de putere, zise Vitellius. Din istorisirea lui Hector, mai află că Otho poruncise și uciderea lui Piso, iar pe la asfințit se dusese mai întâi în Senat, apoi pe Palatinus. — Otho... L-au ales împărat pe Otho! izbucni Vitellius, consternat. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
scrisoarea aceea îl roagă să-l răzbune în cazul în care va fi învins de Vitellius și îi încredințează misiunea de a salva statul... — Dar despre Licinius Mucianus, guvernatorul Syriei, ce-mi poți spune? — Nu-i demn de încredere. E avid de glorie și e gelos fiindcă soldații îl iubesc pe Vespasianus. Păzește-te de el. Curajul tău îl va mânia, iar inteligența ta în bătălie îl va face să fiarbă de invidie. În Mucianus vei avea un dușman, pentru că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]