14,396 matches
-
În cârdășie cu dușmanul ei de clasă, vecinii profitară de ocazie, sunând la poliție. Curând se auziră sunând girofarele din toate părțile. Femeia Olanda Își astupă urechile, făcând o altă criză. Fu băgată În cămașă de forță și adusă la azil. Consultând-o, profesorul Perjovski o trimise, nu se știe de ce, la „somități”. Aflând abia a doua zi despre aceste incidente, masterandul Oliver se felicită Încă o dată pentru demersul său. Regnul vegetal Îl ținea la adăpost de orice criză... Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
i-l face lui Carol Magnul , după o descriere a lui Ogier , este atât de pitoresc încât suntem ispitiți să-l transcriem . Carol Magnul venea să asedieze Pavia . Didier ,regele lombarzilor , se afla în cetate cu Ogier ,căruia îi dăduse azil . Când a aflat că regele venea, ei s-au urcat într-un turn înalt de unde puteau vedea la mare depărtare de jur împrejur .” S-au ivit mai întâi mașinile de razboi , vrednice de armatele unui Darius sau Iuliu Caesar”. “Iata
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
moartea cu viața și istoria neamului nostru peste care au curs veacuri de sânge, lacrimi șiroaie și nestinse morminte, șuvoaie nepământene. Mișcarea Legionară a fost permanent reprimată cu toată forța statală de către toți guvernanții precum și de intrușii care au primit azil pe pământul românesc, toți cu origine etnică dubioasă. Criminalul rege Carol al IIlea, Lupeasca și dușmanii Legiunii, preconizau internarea tuturor legionarilor în Insula Șerpilor, lucru la care Căpitanul a răspuns: mai curând Insula Șerpilor o vom utiliza noi ca ospiciu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
declarațiile martorilor oculari: accidentul fusese cauzat de clovnul dintrun DeSoto marosniu și de maiorul de armată în mașina staff-ului de la Camp Cooke, conducând fără mâini și ținând în poală niște cățeluși cu pălăriuțe colorate. Două arestări; o vizită la Azilul Animalelor din Verdugo Street. La 12:14 coșmelia nelocuită a unui veterinar pe Sweetzer Street se prăbușea într-un morman de prefabricate, ucigând o fată și un băiat care se sărutau la baza fundației; două cadavre neidentificate la morgă. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
care leoaica își cuibărise capul pe clavicula lui. Frica l-a cuprins tot mai tare, așa că a întins mâna pe podea, a înhățat revolverul și l-a pitit sub pernă. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI UNU În sala de așteptare de la azilul de nebuni se găseau mese și canapele de plastic în culori reconfortante: verde ca menta, albastru metalic, galben pal. Acuarelele demenților atârnau pe pereți, pictate cu degetul și înfățișând o galerie de personaje selectate aleatoriu, cum ar fi Iisus Hristos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un gagiu care l-a văzut pe Coleman săptămâna trecută la Bido Lito’s. Zice că stătea de vorbă cu un evreu bătrân și bolnăvicios, pe jumătate mort. Tipul crede că arăta ca unul din acei iubitori de jazz de la azilul de bătrâni de pe strada 78, colț cu Normandie. Buzz întrebă: — Te gândești la Lesnick? Suntem pe aceeași lungime de undă, flăcău. Nu-mi mai spune ”flăcău”, că mă ia cu friguri. Șefu’, am citit un raport acasă la Ellis. Fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
s-ar putea să cânte într-un club privat din Watts. Mal zise: — Căcat! Acum câțiva ani am lucrat la secția de pe Strada 77. Există tone de cluburi private acolo. Nici un alt detaliu? — Nțț. — Hai să mergem! Ajunseră rapid la azilul „Steaua lui David”. Mal trecu pe galben și depăși limita de viteză cu treizeci de kilometri. Clădirea, de un maroniu spălăcit, arăta ca un fel de pușcărie de minimă siguranță pentru cei pe moarte. Mal parcă și se duse direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
recepție. Buzz găsi un telefon public afară și se uită la lista cu sanatorii. În Southside existau treizeci și patru. Buzz rupse paginile din carte. Îl văzu pe Mal stând lângă mașină și se îndreptă spre el, scuturând din cap. — Treizeci și patru de aziluri. Va fi o zi lungă. Mal îi zise: — Nimic aici, înăuntru. Nimeni cu numele de Lesnick, nimeni care să moară de cancer la plămâni. Și nici urmă de Coleman. Buzz propuse: — Hai să încercăm pe la hoteluri și la dealerii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Lesnick, nimeni care să moară de cancer la plămâni. Și nici urmă de Coleman. Buzz propuse: — Hai să încercăm pe la hoteluri și la dealerii de droguri. Dacă nu dăm peste nimic, facem rost de fise și începem să sunăm pe la aziluri. Cred că Lesnick e implicat cumva. Dacă el era cel care vorbea cu Coleman, e clar. Și nu cred că s-a internat sub numele lui adevărat. Mal bătu cu palma în capota mașinii. — Buzz, Claire a făcut lista aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
șantajul asupra studiourilor - oricare ar fi fost acela. Și bănuia unde ar putea găsi răspunsurile. Buzz se duse la recepția motelului, schimbă o hârtie de cinci dolari în fise și se deplasă la telefonul public din parcare. Scoase lista cu azilurile de bătrâni pe care o rupsese din cartea de telefoane în ziua cu împușcăturile și începu să sune, dându-se drept polițist. Bănuia că Lesnick se ascundea sub un nume fals, totuși funcționarilor cu care vorbea le menționă și adevăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nu aterizăm la Zagreb. Survolăm. Ești de acord?“ îmi spune pilotul. „Dar cei pentru Zagreb?“ întreb eu. „O să vedem.“ Zagrebul era sub ocupație comunistă. Bâzu a deturnat avionul și am aterizat la Paris, cu toții. Cum am ajuns acolo, am cerut azil politic. Pe pilot l-am mai întâlnit după aceea și la Madrid, unde a murit, de altfel, mai târziu. — Unde ai locuit la Paris? 55 AVENTURA PLECĂRII — Acolo aveam o mătușă plină de bani, o soră a ma mei, așa că
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
să fie nici francez, deși ne-am stabilit la Paris. Italianul este ado rabil, dar prea aiurit. Spaniolul este încrezut. El spunea: „Sunt român, României îi datorez talentul.“ — Dar tu cum simți? — Eu am luat cetățenia franceză când am cerut azil politic. A fost un gest de legitimă apărare în 1947. Dar bucuria de a trăi îmi vine din rădăcini, pentru că românii rămân veseli, chiar în nenorocire. Apoi, eu pictez cu 112 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE lumina cerurilor de la
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Probabil că nu sar fi întâmplat nimic, dacă taicăsău nu i-ar fi adus din milă la aniversarea celor cinci ani de copilărie nefericită un robot furat... Peste numai trei zile, jucăria costisitoare a fost restituită magazinului păgubit, iar tatăl - azilului de securitate maximă din care fugise. Acesta a fost, de fapt, momentul care l-a schimbat pe micuțul Daniel; privirea sa cețoasă, melancolică, brusc devenită fixă și cercetătoare, s-a așezat nesățioasă pe lucrurile din jur! Copia robotului răpit a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
ca și poștașii, le târâie după ei. După o săptămână, Jonathan primește o scrisoare de la domnul Spavin care-l sfătuiește să nu mai aibă nici un contact cu ea, lucru pentru care el a făcut primul pas, internând-o într-un azil din penisula Gower. A fost o afacere neplăcută, scrie el. Poate că nu trebuia s-o fi trimis în acel loc. Acesta este modul englezesc de a acționa; drept, progresiv, rostogolindu-se înainte peste rotițele tradiției și bunelor maniere. Urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ce i se lichefia în artere. Nu-și punea nici o întrebare. Mergea înainte, cu un fel de înverșunare tâmpă, îngăimând sunete poate numai pentru el cu înțeles. Când ajunse în fața Lojei stohastice, era la capătul puterilor. Intră ca într-un azil. Uitase cu totul de ironiile pe care nu le precupețise la adresa zeilor acelor altare cibernetico-statistice. Tinerii turbați scorniseră de câțiva ani un soi de roboți ai destinului, alcătuiți din memorii formidabile și din circuite diabolic de complexe. Și le risipiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
nu aterizăm la Zagreb. Survolăm. Ești de acord?“ îmi spune pilotul. „Dar cei pentru Zagreb?“ întreb eu. „O să vedem.“ Zagrebul era sub ocupație comunistă. Bâzu a deturnat avionul și am aterizat la Paris, cu toții. Cum am ajuns acolo, am cerut azil politic. Pe pilot l-am mai întâlnit după aceea și la Madrid, unde a murit, de altfel, mai târziu. — Unde ai locuit la Paris? — Acolo aveam o mătușă plină de bani, o soră a ma mei, așa că mai întâi m-
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
să fie nici francez, deși ne-am stabilit la Paris. Italianul este ado rabil, dar prea aiurit. Spaniolul este încrezut. El spunea: „Sunt român, României îi datorez talentul.“ — Dar tu cum simți? — Eu am luat cetățenia franceză când am cerut azil politic. A fost un gest de legitimă apărare în 1947. Dar bucuria de a trăi îmi vine din rădăcini, pentru că românii rămân veseli, chiar în nenorocire. Apoi, eu pictez cu lumina cerurilor de la noi. Știi, chiar departe fiind, am ciulit
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
dușmanul o să fie ca apa care se revarsă într-un lac. N-ar fi mai bine să ne refugiem la Agatsuma, în Joshu? Dacă ajungeți la masivul Mikuni, acolo sunt mai multe provincii în care vi s-ar putea acorda azil. După ce vă veți reuni aliații, veți putea, cu siguranță, să vă reabilitați. Nagasaka Chokan încuviință, iar Katsuyori prinse să tindă în acea direcție. Își aținti ochii asupra lui Taro, rămânând tăcut un moment. Apoi, se întoarse spre doamna de onoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
copiilor care îi îndeasă dulciuri în mâinile imobile. Dar nu cunoștea nici gustul „dulce” și nici „amar”. Cuvintele nu aveau simbol în puțina ei rațiune. Pe când păpușarul dormea liniștit, a pornit așa, hai hui pe străzi.A nimerit într-un „azil de suflete” ...Lumea îl numea „anticariat”. Aici zăceau vechii prieteni ai oamenilor. Unii plecați, alții emancipați, alții îndatorați. Marioneta asculta înmărmurită povestea fastuoasă a oricui. Părea că a nimerit în cercul „alcoolicilor anonimi”, unde sufletele solidare își varsă, pe umărul
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
plecăciuni la comandă. Degeaba râd copiii.Totul e durere. Cortina se lasă ca o pânza a întunericului peste chipurile nedespărțite. E liniște în trup și-n suflet. Pașii se rostogolesc pe caldarâm. Mica făptură se îndreaptă cu pași îndârjiți spre „azilul sufletelor”. Aici n-o mai așteaptă nimeni. Prietenii ori au plecat ori s-au emancipat ori s au îndatorat. Din spatele scenei, rânjind, păpușarul mânuie semeț o marionetă cu brațe mai puternice, cu sforile mai tari, cu chip mai impasibil. Apoi
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
lipsită de complexe când e vorba de sentimentalism, cum e cea a autoarei, ființe vii, victime - și ele - ale unui tiran. Mânuită fără milă de un păpușar mulțumit doar când își numără banii, mica marionetă evadează, refugiindu-se într-un „azil al sufletelor”.Stăpânul o va înlocui pe dată, cu „o marionetă cu brațe mai puternice, cu sforile mai tari, cu chip mai impasibil.” E aici sugerată însăși condiția umană, memorabil fiind finalul, în care mica marionetă „visează mereu acel vis
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Tecuci și Târgul Ocna cu exploatarea de sare. Apoi veniturile a zeci de sate, mori, velnițe și dughene. În aceste condiții, într-un veac veniturile au crescut de peste o sută de ori! Administra și susținea 16 spitale, patru ospicii, două aziluri, două orfelinate și două școli de moașe... S-o luăm totuși cătinel, sfințite. Mănăstira abia făcuse ochi, cum se spune, și Costantin Mihail Cehan Racoviță, la 15 mai 1756 (7264), scrie: „Am hotărât... pentru sfânta mănăstire, ce acmu de nou
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
nu mai sesizasem niciodată până atunci cât de dusă cu capul era fata asta? Pe parcursul lunilor în care refuzase să-mi vorbească, eu crezusem că e o scârbă. Abia acum realizasem: Lulu era nebună, Vivian era nebună, iar pacienții conduceau azilul de nebuni. — Salut, Claire, a spus Sonny încet. Probabil că tocmai ajunsese în spatele meu. Își ținea haina pe braț de parcă era gata, în orice secundă, s-o ia la goană înapoi, către ușă. Îmi plăcea de Sonny. Îl cunoscusem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
eliminată, știu asta. Doar un fiu poate înțelege, un fiu adoptiv, ca mine. Imi respect promisinueaaa, angajamentele, v-ați convins. Perseverent, perspicace, știu asta, sint constiincios si asa voi fi. Raportul în cazul Narcis, altă dată. Sunt încă tulburat de Azilul Asociației, nu pot reveni așa repede la rutină. Ferestrele mohorâte. Ploaia căzuse toată noaptea. Oră mahmură. Somnolență, acreală. Se tot lățea lenea, împotmolirea. O furie dospită, amânată. Ce ți-am cerut eu dumitale, tovarășa Vasilică? Flegmaticul șef Gică, tenebros, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu v-ar influența, sper. Știu ce se vorbește despre cei ca mine. Nu degeaba mi-a cerut mucoasa aceea să-i arăt legitimația, să mă deschei la pantaloni. Știu ce se spune despre cei ca mine. În loc să fie la azil, la pușcărie, la crematoriu... lucrează la un hotel, au contacte cu străinii. Acum, când n-ai voie să vorbești cu un străin nici pe stradă, nici dacă te întreabă cât e ceasul!... Adică, n-am voie să vorbesc cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]