KorAP: Find »[drukola/base=azvârli & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...57 58 59 ...93 >

2,305 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

Și rîgÎi zgomotos. Ryan ridică ușor din umeri. - Că nu e nici locul, nici momentul potrivit să vorbim de așa ceva, și că ești făcut pulbere. - Pot totuși să văd că te dai mare! Specialist În legende celtice, pe dracu’! Și azvîrli violent cartea pe tejghea, iar aceasta mătură În trecere paharele și căzu apoi pe podea cu zgomot. Nimeni nu dădu cu adevărat atenție incidentului. În afară de Anne. Ryan Îi făcu de departe semn ca s-o liniștească, apoi ridică de jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
dușman. Fusese vorba doar de un coșmar. Doar atît? Era pe punctul să se Întoarcă În cameră cînd o mișcare furișă Îi atrase atenția. Făcu ochii mici, cercetă bezna și se focaliză asupra unei siluete care ieșea rapid de pe plajă, azvîrlind priviri furișe În urmă. De parcă ar fi fost urmărită, panicată. Pentru Marie, instinctul de polițist nu era o a doua natură, ci natura Însăși. Privi cu amănunțime silueta. Era prea Înaltă, prea fină pentru a fi aceea a lui Loïc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
prada și Începu să țipe ca să Împrăștie zburătoarele isterice, care nici măcar nu binevoiseră s-o bage-n seamă. Privirea ei prinse reflexul unei dungi portocalii și, cuprinsă brusc de o neînfrînată spaimă, adună niște pietre de pe jos, pe care le azvîrli cu putere spre păsări. Acestea Își luară În cele din urmă zborul, bătînd frenetic din aripi și țipîndu-și mînia de a fi fost deranjate, iar Marie descoperi obiectul poftei lor, despre care știa deja că nu era un delfin. Deși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
luară locul gîndurilor, anihilate de iraționalul situației. Își reperă arma, făcu un salt În direcția ei, dar Își opri la fel de iute elanul. Un călugăr identic cu primul apăruse În fața ei. Spaima o Împiedică să eschiveze o lovitură violentă care o azvîrli la pămînt. „Ești blestemată, Marie“, murmură o voce sepulcrală. Refuzînd să asimileze sensul acelor cuvinte, se agăță de o lucire provenind de la revolverul ei de 9 mm care zăcea nu departe de acolo. Se tîrÎ, Întinse mîna ca să-l apuce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
ce se referă de aproape sau de departe la ea. Puse cu un gest ferm cheile În fața lui. Lucas se ridică pe dată. - Haidem. - Acum? Valuri Înalte, monstruoase, un vas cu trei catarge, cu chila spintecată de stînci, trupuri dislocate azvîrlite pe plajă... Gravura În fața căreia stătea Fersen era absolut sinistră. - Vasul Mary Morgan era unicul vas de pescuit de pe insulă În secolul XVIII, explică Marie. Plecat pentru șase luni la pescuit, nu s-a mai Întors niciodată. Foametea s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
descopăr pe asasinul fratelui meu! - Ai să-ți pui În joc toată cariera! Cu un gest furios, Marie Își scoase atunci plăcuța de polițist, arma din dotare și i le puse În brațe. - Demisionez. Așa Îți convine? Deschise ușa, Îi azvîrli din prag cheile muzeului și se făcu nevăzută În vijelia de afară. El ridică de pe jos mănunchiul de chei și Încercă să se justifice În sinea lui că rezolvase problema tăind În carne vie, fata asta avea o fire arțăgoasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
ani, era monstruos! A fost nevoie ca Fersen să intervină cu toată energia de care era În stare, Înșfăcîndu-l de mijloc, pentru a pune capăt crizei de violență. În timp ce Marie o ridica pe Chantal, care avea chipul Învinețit, Fersen Îl azvîrli pe doctorul Pérec pe canapea, unde acesta se prăbuși și, devenit brusc apatic, rămase Într-o stare de prostrație. Atitudinea lui Îi dă la iveală moliciunea caracterului, Își zise polițistul, dacă nu cumva chiar asta Încearcă să mă facă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Marie se Învîrtea În sus și-n jos. Încercase În zadar să se concentreze asupra primelor pagini ale unui roman, Însă ideea pe care o avea În minte Încă de la Începutul serii devenea o adevărată obsesie. Nu mai rezistă și azvîrli cartea cît colo. Ieși Încetișor, scoase din buzunar șperaclul pe care-l „luase cu Împrumut“ de la recepție și se Îndreptă spe camera lui Lucas. După ce făcu ochii roată prin Încăpere, deschise dulapul și zîmbi compătimitor la vederea șirului perfect aliniat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
făcu apariția și Începu să-i povestească În amănunt descoperirea făcută, Împiedicîndu-l pe Fersen să-și continue interogatoriul. Marie aprecie sprijinul și prezența de spirit a tatălui ei. În mod discret, făcu cîțiva pași În direcția drumului, dar Lucas Îi azvîrli o căutătură severă. Se așeză oftînd pe o bornă de piatră. Polițistul se enervă văzîndu-l pe Morineau, cu un aer nefiresc, manevrînd stîngaci cadavrul, fără nici o precauție, ștergînd poate eventualele indicii ce ar fi putut permite cercetătorilor de la laborator să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
decît atunci cînd ea Încercă să-i smulgă bidonul din mîini. Întoarse spre ea un chip cu trăsăturile deformate de ură - o imagine care avea s-o obsedeze vreme Îndelungată pe tînăra femeie -, la fel ca vorbele pe care le azvîrli cu violență. - Șterge-o de aici, Marie! Nu faci parte dintre ai noștri! Ascunzîndu-și durerea pentru mai tîrziu Într-un ungher al ființei, Marie se agăță de bidon și se luptă cu Loïc, a cărui forță părea Înzecită de furie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
expresia de vie nedumerire zugrăvită pe chipul skipperului, se făcu stacojie și se pierdu În scuze bîlbîite În legătură cu intrarea ei intempestivă. El Întrerupse cu o mișcare seacă valul de scuze, smulgîndu-i plicul din mîini. Fata bătu În retragere. Enervat, Christian azvîrli plicul pe pat, unde acesta se deschise, revărsîndu-și conținutul. O insignă. O armă. Și un bilet pe care-l citi cu furie sporită. Am nevoie de dumneata... Lucas. Mătură totul cu furie, aruncînd obiectele pe fundul sertarului gol al unei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
să plece cu tine. Dar dacă va avea vreodată de suferit din vina ta, oceanul nu va fi destul de mare ca să te ascundă! Și Îi dădu drumul. - Uau. Mor de frică, lansă Christian fără prea mare convingere, Înainte de a-și azvîrli țigara de foi și a se Întoarce În hotel. PÎnă să vină ascensorul, Își disciplinase deja gîndurile: copoiul făcea pe grozavul, n-avea nici o probă Împotriva lui, altfel l-ar fi vîrÎt deja la pîrnaie. Intră În cabina ascensorului cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
n-avea nici o probă Împotriva lui, altfel l-ar fi vîrÎt deja la pîrnaie. Intră În cabina ascensorului cu un pas deja mai liniștit, ignorînd faptul că În aceeași clipă Lucas aduna cu grijă de pe jos restul țigării de foi azvîrlite pe nisip, nu din grija ocrotirii mediului, ci cu scopul de a-l trimite la laboratorul PS pentru ca tehnicienii să compare ADN-ul din salivă cu acela al eventualelor fire de păr sau fragmente de piele găsite la bordul anexei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
anume Îi transforma În halul ăsta? Cătă spre Loïc, se uită la el cum stătea prăvălit pe scaun, cu fața Întoarsă. - Ai spus: o să crăpăm cu toții... De cine vorbești? - Tu vorbești cu mine ca un polițist, nu ca o soră! azvîrli el cuvintele. Nu vrei să-mi pui și cătușe, să mă bagi la pîrnaie? O sfida cu o căutătură urîtă. Ea scrută privirea aceea pe care n-o recunoștea, care părea să se adreseze altcuiva decît ei. Jeanne se interpuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
grăsime. - Nu se poate! Știți ceva? SÎngele care a curs pe menhir nu e cel al lui Nicolas! Lucas tresări. - Cum? - E sînge din grupa O negativ... Se uită din nou la sandvici, avu o mișcare de dezgust și-l azvîrli la coșul de gunoi, apoi se Încruntă. - Annick, nu are Marie grupa O negativ? Lucas rămase Încremenit. Fruntea secretarei se Încrețea Încercînd să-și amintească. - Da, poate că ai dreptate... Auziră ușa trîntindu-se: Lucas ieșise În viteză. Stéphane și Annick

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
văzu pătrunzînd, În cîmpul acela vizual incert, chipul Yvonnei. - Ți-am spus să nu-ți bagi nasul În treburile noastre... Sufocată de privirea rece, de ceea ce putea citi În privirea hotărîtă, Marie avu oribila impresie că Yvonne avea s-o azvîrle definitiv Îndărăt În infernul de coșmar din care ieșea cu mare greutate. Cu perna În mînă, femeia se aplecă peste Marie, cînd ușa se deschise lăsînd să apară o infirmieră. - Vă rog să ieșiți, am primit un apel de la SRPJ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
ziua ta norocoasă, biata de tine, decretă Philippe, cu un aer fals compătimitor. După amantul găsit Într-un năvod, e rîndul maică-tii să cadă În plasă. - Nu știam că te interesează bîrfele. Îi smulse ziarul din mîini și-l azvîrli pe scaunul de lîngă ea În timp ce se așeza la volan. - Mișcă-te! El ținu portiera pe care Gwen se pregătea s-o trîntească. - Mama ta e un monstru, Gwen, și a făcut și din tine un monstru, Îi aruncă el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
oamenii de aici știu asta. Tot așa cum știu că tu nu ești decît o paiață În mîinile tatălui tău! Flutură cu ferocitate mingea pe sub nasul lui. - Cățelușul vrea mingiuca? Hai, dă-i drumul! Du-te s-o cauți! Și o azvîrli departe peste umăr. Bărbatul elegant se făcuse la fel de palid ca eșarfa alb-gălbuie Înodată savant În deschizătura cămășii cu monogramă brodată. - Știi ce-ți zice paiața, tîrfă ce ești? zvîrli el cu răutate. - Pojghița de lustru crapă repede! Îl persiflă ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
puțin, obiectă ea, e faptul că Mary a fost pescuită spre Molène. Dacă a fost ucisă la Lands’en, trupul ei ar fi trebuit să fie dus mai spre sud, ținînd seama de curenți. - Poate foarte bine să fi fost azvîrlit În mare. - De niște puștani cuprinși de panică? - Sau de părinții lor. Într-o străfulgerare, imaginea lui Jeanne, mama ei, Îi trecu prin minte Mariei. O imagine stingheritoare. O alungă pe dată. - Ce să caute o tînără femeie de douăzeci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
ani. - Nedespărțiții... Dintotdeauna, nu-i așa? Jeanne nu se clinti, Marie se văzu nevoită să se arunce În apă. - Erau mereu În cîrdășie Împreună... Cine mai făcea parte din banda lor, cînd erau copii? Jeanne se Întoarse brusc și-i azvîrli o privire de gheață. - Te-ai Întors ca să-ți faci meseria ta scîrboasă? - Vreau să știu cu cine se jucau frații mei cînd erau mici. O Întrebare atît de simplă te poate face să fii atît de agresivă cu mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
să moară. - E singurul lucru bun care i s-ar fi putut Întîmpla. Nu te uita așa la mine! De ce te plîngi? Pe tine te-am crescut ca pe o prințesă. - Pentru că sînt fiica unui Kersaint? - Gunoiul ăla! M-a azvîrlit ca pe un cîine cînd am venit să-i spun că eram Însărcinată... - Vrei să spui că Arthus știe că sînt fiica lui? exclamă Gwen. - Evident... M-a plătit ca să avortez și ca să-mi țin gura. Se lăsă tăcerea. Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
dintr-odată afară, Înnebunit. - Gwen a pus explozibil În barcă, totul o să sară În aer! Sări! - Ce? - Sări, Îți spun! Văzînd că Marie nu-și dădea seama de iminența pericolului, Ryan o Înșfăcă de mijloc și, cu toată puterea, o azvîrli peste bord, cît mai departe cu putință de barcă. Dispăru o clipă sub apă. CÎnd ieși la suprafață, abia avu timp să vadă vedeta care, la vreo zece metri depărtare, Înainta cu viteză scăzută. Cu o detonație surdă, o minge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
de ani Îndelungați. Arthus izbi solul cu bastonul. - Puneți pe foc fițuica asta! Imediat! Nimeni neavînd nici o reacție, bătrînul se sculă cu o suplețe uimitoare pentru o persoană pe care reumatismul o chinuia atît de tare și se duse să azvîrle scrisoarea anonimă În șemineul unde un foc permanent Întreținut lupta cu disperare Împotriva umezelii Înconjurătoare și a salpetrului. - Refuz să cred fie și doar o clipă că un Kersaint a avut vulgaritatea de a se Împerechea cu o creatură ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
obloanele rămîneau Închise. Ajunseră În port, și el pustiu la ora aceea matinală, pescarii plecaseră deja odată cu refluxul, nu era țipenie de om, destinul Îi era potrivnic. Stéphane o conduse pînă la vedeta jandarmeriei, ea opuse rezistență, dar el o azvîrli pur și simplu la bord și sări apoi În urma ei. Îi puse arma În ceafă Înainte ca ea să se scoale, scotoci prin buzunare, scoase cheia de contact și o ridică pe Marie cu un genunchi În șale. - Treci la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
asigur că voiam s-o fac, repetă el. Am alergat acasă, tata era beat mort, ca de obicei. Nici măcar nu mi-a lăsat răgazul să vorbesc, mi-a tras o mamă de bătaie pentru că umblasem creanga, după care m-a azvîrlit În pivniță. De n-ar fi fost Yvonne Le Bihan, poate că aș fi murit acolo. RÎse scurt, fără urmă de bucurie, cînd o văzu pălind. - Nu seamănă cu imaginea pe care ți-ai făcut-o despre mine, nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]