1,939 matches
-
mare tensiune în familie, în afara întrebărilor și curiozităților exprimate mai mult sau mai puțin cu amabilitate și înțelegere. Pe de altă parte, se nasc foarte multe întrebări și la serviciu. Răspunsurile la acestea, mai mult intuite ori fabricate tendențios la bârfa de pe la colțuri, te pot pune, de regulă, într-o lumină urâtă, deloc avantajoasă poziției tale sociale... A fost o luptă crâncenă... Dar tu cunoști toate astea. De ce mă necăjești, amintindu-le adeseori? - Uite, așa! Să te întăresc, draga mea Laura
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Elena, făcându-și semnul crucii. - Dacă nu mai sunt... - Da, ești liberă, Doina. Mergi la treburile tale! Elena dragă, dacă nu ai treabă, mai stăm de vorbă. Hai să mai bârfim câte ceva, dar nu am niciun subiect! - Hm! Subiect de bârfă nu am nici eu, dar ceva treabă am, așa că te las, scumpo! Pa-pa! - Pa, la revedere, Eli! Rămasă singură, Laura își adună documentele din al treilea dosar și le aranjă la locul lor mai puțin atentă ca de obicei. Gândurile
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
este cel care atrage magnetic privirea asupra picturilor sale încărcate suav de un thanatos picurat cu pipeta sau lovind ritualic precum o pufoasă picătură chinezească. Legenda morții sale nu a putut evita substratul misterului care a înconjurat-o toată viața. Bârfele spun că Leonor Fini nu a murit de bătrânețe (deși la 89 de ani ar fi fost firesc ca lucrurile să stea astfel), ci fiindcă a primit vizita unei îngerese cu pălărie uriașă din pene (aripile îngeresei ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
încrederea în mine. Eu eram abia la început, aveam vreo doi ani de directuri. Și îmi spunea nu știu dacă mai ești în stare, nu știu dacă mai poți. M-a ținut așa vreo șase luni. Plecase urechea la niște bârfe, o luase de bună că sunt recalcitrantă și șase luni nu mi-au mai dat directuri. Atunci m-am supărat foarte rău și am suferit groaznic vreme de șase luni. Mă gândeam dacă mai are rost să mai continuu. Până când
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
politică din Absurdistan dezbate înfrigurată o întrebare fundamentală: cine a bătut recordul la mită depășind baremul de 6 milioane de lire sterline? Cine? Scârbit și neputincios, Codruț 10 iunie 2006 La colocviu (sau viața de intelectual de Bucarest): - amabilități inutile; - bârfe, multe bârfe; - priviri încrucișate cruciș sau mieros; - amante de profesori cu mici comunicări științifice; - diletanți, dilematici; - costume sărace, pantofi ponosiți (românii); - costume de lux, pantofi de firmă (românii veniți din Occident); - fără costum, dezinhibați cu metodă (profii occidentali); - plictiseala teribilă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
Absurdistan dezbate înfrigurată o întrebare fundamentală: cine a bătut recordul la mită depășind baremul de 6 milioane de lire sterline? Cine? Scârbit și neputincios, Codruț 10 iunie 2006 La colocviu (sau viața de intelectual de Bucarest): - amabilități inutile; - bârfe, multe bârfe; - priviri încrucișate cruciș sau mieros; - amante de profesori cu mici comunicări științifice; - diletanți, dilematici; - costume sărace, pantofi ponosiți (românii); - costume de lux, pantofi de firmă (românii veniți din Occident); - fără costum, dezinhibați cu metodă (profii occidentali); - plictiseala teribilă din jurul orelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
nesaț din carnea vieții. Revin: am ieșit în oraș cu trei prieteni intelectuali, chiar foarte intelectuali, în sensul plin de sens al acestui cuvânt. I-am ascultat vorbind timp de aproape trei ore și jumătate: în majoritatea timpului cancanuri intelectuale, bârfe nevinovate, salturi spectaculoase apoi referințe savante: Irineu din Lyon, Dionisie de Nyssa etc. La final am avut sentimentul bizar că eu nu voi fi niciodată un intelectual din această „specie“. Și nici tu, îmi permit să adaug, prea multe lucruri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
să-i placă. Nu e atât de urâtă. Vreau să spun că, în comparație cu brățările alea pe care marocanii încearcă să ți le vândă în Spania, asta e chiar drăguță. Și oricum, ce să știe Amy? Probabil prinde doar frânturi de bârfe de pe la ceilalți colegi. Bârfa e doar unul din riscurile meseriei, mă tem. Pentru o persoană care știe atât de multe, e de mirare că Amy nu a aflat că iubitul ei pilot o înșală. Dar presupun că e tipic. Biata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
e atât de urâtă. Vreau să spun că, în comparație cu brățările alea pe care marocanii încearcă să ți le vândă în Spania, asta e chiar drăguță. Și oricum, ce să știe Amy? Probabil prinde doar frânturi de bârfe de pe la ceilalți colegi. Bârfa e doar unul din riscurile meseriei, mă tem. Pentru o persoană care știe atât de multe, e de mirare că Amy nu a aflat că iubitul ei pilot o înșală. Dar presupun că e tipic. Biata iubită/soție e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
delicatesa mea preferată din copilărie. De aceea de fiecare dată când sunt în State, mă asigur că mi-am făcut plinul. Cât sunt în magazin, cedând în fața poftei mele de dulciuri, iau revista People ca să mă pun la curent cu bârfele. Nu am mai citit nimic despre Julia Roberts, J-Lo&comp. de peste o săptămână și am nevoie de o doză. Vânzătorul pune revista și bomboanele de ciocolată într-o sacoșă. E minunat cum aici încă mai dau sacoșe de plastic gratis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
despre vise, în loc să și le urmeze. Zice că e mult mai ușor să stai în apartamentul cuiva, fumând iarbă, și să te plângi de nedreptatea lumii spectacolului decât să te duci să-ți pui pielea la bătaie. Îmi povestește despre bârfele și răutățile care au loc în culise la DreamBoat și cum nu știi niciodată dacă mai-marii studioului or să renunțe la serial, lăsând majoritatea actorilor acolo de unde au început. La zero. Îl întreb pe Adam dacă se simte presat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
siluete în alb care îl urmează, docile, pe profesor. Ritualurile vieții de spital își urmează cursul obișnuit pentru oamenii în alb : ordine, gesturi profesionale, alergătură, corvezi, grăbita pauză de cafea adeseori întreruptă de sonerie, dialoguri, mici dispute sau înțelegeri tacite, bârfe la adresa șefilor, a colegilor și bolnavilor, gărzile, oboseala zilnică... În vremea asta, singurătatea și incertitudinile îi bântuie pe cei care sunt sclavii nimicniciei suferințelor în paturile albe cu miros de spital. Din fericire, există calmantele care ușurează durerile și instalează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
scheletul. Vedeți voi, le spunea elevilor la sfârșitul demonstrației, când aclamațiile tribunelor din mintea lui se potoleau, vedeți, așa se joacă mingea, măi, băieți. Așezată cu picioarele sub ea, pe celălalt capăt al canapelei, Nina piuise, de câteva ori, mici bârfe legate de fauna de cancelarie, după cum o numea ea, bărbatul sesiză bine unda ironică din tonul femeii și o acceptă fără prea multe scrupule, ba trecu repede de la ironie, la sarcasm și caricatural. Avea un talent deosebit, parcă fusese născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
intime dintre Ovidiu și Larisa. Degeaba juca rolul unei persoane sensibile, turbând de îngrijorare la gândul posibilelor urmări, armele ei erau așa de perimate, de inutile, pentru că părinții Larisei și Larisa cu atât mai puțin nu se temeau nici de bârfe, nici de consecințe, erau imuni în sfera lor prea plină cu de toate, erau intangibili astfel încât sulițele ei ascuțite întâlneau două stânci de granit, neclintite și cădeau la pământ neputincioase. Sidonia avusese o perioadă tulbure, era obsedată de viziuni amoroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
când omul se afla încă între zidurile tribunalului. Regretă că nu avea timp să șadă prea mult timp în natură, expunerea la soare i-ar fi schimbat cu siguranță figura. Îi spuse pensionarului să-i telefoneze când avea chef de bârfe, acum nu mai putea sta de vorbă, se grăbea foarte tare. El bătu, cu înțelegere, palma lui stângă peste palma ei. Grăbește-te, grăbește-te, cât mai ai vreme, surâse, aproape închizând ochii. Sidonia observă că, în sfârșit, își pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o zi m-a vizitat o vecină cu care eram în relații destul de apropiate. Aveam aceeași vârstă, era fiica unei prietene de-a mamei și fetele noastre mergeau la aceeași grădiniță. De îndată ce a intrat, m-a întrebat dacă știam ce bârfe groaznice circulă pe seama mea. I-am spus că nu știam nimic și am întrebat-o despre ce era vorba. „Nici nu-ți pot spune, zise ea. E atât de îngrozitor!“ Am insistat și cu toate împotrivirile ei, până la urmă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Zău, crede-mă. De fapt, nici n-am vrut să plângem, pentru că așa suntem noi, chiar cu riscul de a fi judecate de vecini, care au bârfit, probabil, că suntem niște fiice nesimțitoare. Poate am fi putut plânge, ca să evităm bârfele, dar n-am făcut-o. Toată lumea se aștepta să plângem, dar noi n-am vrut să le dăm satisfacție. Din punctul \sta de vedere semănăm foarte bine, deși suntem firi diferite. Brățările lui Midori zdrăngăniră când ridică mâna să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Ba chiar s-a agățat cu și mai multă forță de devoțiunea ei și de pâinea ei uscată. Timp de patruzeci de nopți și patruzeci de zile a rămas intangibilă sub același acoperiș. Spălatul vaselor, al rufelor, uitatul la televizor, bârfa cu vecinele - rutina vieții de zi cu zi au devenit blasfemii cu care nu voia să aibă În nici un fel de-a face. În decursul zilelor următoare, de fiecare dată când se duceau să vadă cum Îi mergea, surorile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Îl știau deja. Atmosfera din living a devenit confortabilă, protectoare, Învăluită de recurența rutinei, de parcă viața ar fi fost o lungă, neîntreruptă repetiție și toată lumea Își Învățase pe dinafară discursul. În minutele următoare, pe când femeile din jurul ei săreau de la o bârfă la alta, fiecare poveste declanșând una nouă, Asya s-a Înviorat părând total diferită de fata care fusese ceva mai devreme În dimineața aceea. Uneori până și ea era nedumerită de propriile capricii. Cum putea să manifeste atâta reavoință față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu încheiem fără a spune ceva și despre premiile literare. Ce credeți despre instituția premiului literar? O.G.: Acordarea de distincții, ori recunoașteri de merite valorice, de orice natură au fost practicate de când lumea, fiind însoțite, tot de atunci, de bârfe, comentarii răutăcioase, clevetiri și acuzații de partizanate de gașcă sau interese etc. Fatalmente și juriile sunt subiective întrecând uneori, de prea multe ori limitele bunului simț. Plăcerea de a primi un premiu este mare, face bine oricui. Se spune că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Popas de seară la grădina Măgura, la o bere, cu Alexandru Protopopescu și Richard Regvald. Suntem studenți și ne petrecem vacanța acasă, în urbea natală, Târgu Ocna. Toți trei batem la poarta „gloriei literare”, așa că dezvoltăm idei de strategie, povestim bârfe auzite în Iași sau București. Sandu (Proto!) ne arată, după ce se asigură că nu este nimeni pe aproape, o bancnotă de un dolar. Deținerea de valută (și încă valută forte!) „se pedepsește conform legii” statului comunist, altoit pe trupul țării
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
creștinești” ale unor semeni de-ai noștri nu sunt suficiente. „Presarii” care vor să-și vândă marfa cu orice preț au învățat „arta” de a inventa așa-zise „vedete” și „staruri”, pe care știu să le tăvălească în sosul tuturor bârfelor și zvonurilor, livrându-le astfel curiozității morbide a unui soi de public pregătit tot de ei. După ce l-au pus pe direcția dorită, își motivează (cu cinism) oferta prin... cererea „consumatorilor”. Colegul nostru de acum nouă decenii credea că cititorul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
în continuare... În scurt timp, Radu T. Constantinescu a decedat, înainte de a vedea jalnica apariție editorială a memoriilor sale, ducând cu sine și bănuiala că aș fi transmis textul său inedit regretabilului „memorialist” Aurel Leon. Despre colportajul „memorialistic” al tuturor bârfelor puse pe seama unor personalități culturale ieșene mă exprimasem și public în acea perioadă, drept care „directorul onorific” (!) al ziarului Monitorul de Iași (același Aurel Leon) m-a încondeiat în câteva rânduri. Apăsat ani la rând de amintirea incidentului petrecut în 1986
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Popas de seară la grădina Măgura, la o bere, cu Alexandru Protopopescu și Richard Regvald. Suntem studenți și ne petrecem vacanța acasă, în urbea natală, Târgu Ocna. Toți trei batem la poarta „gloriei literare”, așa că dezvoltăm idei de strategie, povestim bârfe auzite în Iași sau București. Sandu (Proto!) ne arată, după ce se asigură că nu este nimeni pe aproape, o bancnotă de un dolar. Deținerea de valută (și încă valută forte!) „se pedepsește conform legii” statului comunist, altoit pe trupul țării
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
creștinești” ale unor semeni de-ai noștri nu sunt suficiente. „Presarii” care vor să-și vândă marfa cu orice preț au învățat „arta” de a inventa așa-zise „vedete” și „staruri”, pe care știu să le tăvălească în sosul tuturor bârfelor și zvonurilor, livrându-le astfel curiozității morbide a unui soi de public pregătit tot de ei. După ce l-au pus pe direcția dorită, își motivează (cu cinism) oferta prin... cererea „consumatorilor”. Colegul nostru de acum nouă decenii credea că cititorul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]