1,758 matches
-
scăpat! Azi puteam fi la priveghi! Și bine că n-ai lăsat-o să se dezbrace: probabil, sub bluză era doar... scheletul! Și făceai stop cardiac! Iar ochiul roșu însemna sete de sînge! Habar n-ai prin ce-ai trecut, băiete!... Rămăsesem perplex. Nu credem teoria, dar nici nu-mi venea s-o iau în glumă. Mai ales că dramaturgul vorbea cu o seriozitate care impunea un fel de respect! Ioane... sîntem oameni lucizi, nu putem crede-n holograme! O fi
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
ceva nu e-n regulă, în seara aceea, în arealul pe care-l păzea, oficial, n-avu de ales: înfipse colții lui micuți în glezna (încercată a) bețivanului. A, nu știi nici să muști?!... Să te-nvăț tot io, mă băiete!... Și, pînă să se dumirească gazdele, poetul îl ridică pe urmașul lui Bubico la înălțimea buzelor lui unsuroase și, vai!, îl mușcă cu sete. Cățelul, înnebunit de durere, începu să se-nvîrtă pe covor, schelălăind cumplit. Femeia, leșină, bărbatul se înroși
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
-i de omul frumos Cum ajunge toarnă-n coș, Și Îi vai de cel urît Nici la moară n-are rînd.” Dragoste, dragoste, dar să nu Îți pierzi capul, că-i rău de pagubă. Exemplificăm : ,, Hai la oi, la oi băiete Nu la fete sub părăte. Fetele te-or amăgi Oile s-or prăpădi. Astăzi una MÎine una PÎn s-o duce toată turma. Turma cu oițele Ciobani cu căprițele. Zbiară oile-n sălaș Nu-i cioban să strîngă caș. Zbiară
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
pămîntul. Și iar verde micșunea Acolo sus pe-o rămurea Jalnic cînt-o turturea Tristă ca inima mea. Eu crezui că e mîndra Dar ea fu o turturea Și trăsăi cu pușca-n ea Și ea amar mă blestema : - ăă Mă băiete dumneata Să-ți rămînă căsuța Cum rămîne casa mea Cu doi puișori În ea Mititei și făr ’ de pene Și făr-un pic de putere >> . Și apoi verde ș-o lalea Apucai pe-o potecea Singur cu mîndra mea. ” Anotimpurile anului
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
ar putea depăși, nu ratează nimic" (Mircea Martin). În opera lui este prezentă perspectiva morală, echilibrul preluat din folclor, un fel aparte de a ști să asculte și să noteze vorbirea personajelor sale: " De vânzare ți-i găinușa ceea, mă băiete?, De vânzare, moșule!, Și cât cei pe dânsa?, Cât crezi și dumneata că face!, Ia ad-o-ncoace la moșu, s-o drămăluiască! Iaca poznă, c-am scăpat-o! Pupăza zbrrr! pe-o dugheană și, după ce se mai odihnește puțin, își ie
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
revarsă energiile universului, un loc sacru de unde descinde un personaj mitologic. Odată cu ieșirea din copilărie, calitățile mitice ale copilului se estompează, satul se rupe de trăirea mitică, iar sufletul va simți din plin acel sentiment al dezrădăcinării: Apoi lasă-ți băiete, satul, cu tot farmecul frumuseților lui, și pasă de te du în loc strein și așa depărtat, dacă te lasă pârdalnica de inimă!" Acest sentiment l-a urmărit până la maturitate. Caracterizarea Smarandei Smaranda este mama lui Nică. Deși lipsesc elementele portretistice
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
până când apar detaliile despre el. Cel care a fost înaintea ta Întâietatea este un merit incontestabil pentru orice bărbat. Singularitatea în viața unei femei este un orgoliu care provoacă o grijă pe viață față de femeia pe care ai avut-o. Băiete, știu că îți dorești o fată la care să nu se cunoască faptul că a mai fost cu altul; de fapt ai vrea să fii sigur că ea nu a mai fost cu altul. Dar merită să știi ceva: în
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
castrare, ca să fie și ea în rândul lumii. Explicația care se dă este următoarea: „Ca să fie credincioasă bărbatului cu care se căsătorește, femeia trebuie umilită, știind tot timpul că-i lipsește ceva.“ Și tu ai fost castrat simbolic... Amintește-ți, băiete, că se întâmpla uneori să vă jucați la școală cam așa: vă alergați unul pe altul în gașcă și, când îl prindeați pe unul mai micuț, îl înghesuiați într-un colț și încercați să-l apucați de undeva de jos
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
fată va petrece nopți în șir elaborându-și noua identitate de care are nevoie, urmând ca într-o mult așteptată zi să apară în fața celorlalți ca fată în toată regula. Dar să intrăm puțin în această in timitate... Tentația deghizării Băiete, ai încercat vreodată să-ți pui o pereche de ștrampi? E foarte dificil, constați că ai nevoie de mâini de femeie, picioare fine și, mai presus de toate, să simți nevoia de a fi frumos cu orice preț... După ce i-
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
de aici explozia lirică din final,care demonstrează că eroul era puternic ancorat în viața tumultoasă a satului. În această ipostază se modifică și modalitatea de caracterizare. Prezentarea lui Nică de alte personaje lasă loc autocaracterizării. Și așa., ―tigoarea de băiata devenit holtei, copilăria frângându-se la porțile Iașilor , unde tânărul era dus ―surghiun dracului pomană..... Copilăria îi este marcată , din punct de vedere afectiv, de un personaj deosebit:mama. Perseverența în ideea de a-și vedea copilul popă,este personajul
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
și de rang inferior? Michael redevine cititor (era tot ce putea să facă), imprimând pe casete clasici și moderni ai literaturii germane; le trimite, cu un casetofon, Hannei, la închisoare. După câțiva ani, primește un mesaj scris de mâna Hannei: "Băiete, ultima povestire a fost deosebit de frumoasă. Mulțumesc. Hanna". Astfel aflăm că între timp ea învățase să scrie și să citească singură, parcurgând aproape întreaga bibliotecă a memoriilor despre lagărele naziste. Tentativă de expiere, conștiință de sine. Dobândirea libertății de a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
nu ești nici de zama ouălor; decât așa, mai bine te făcea mă ta un mânz și te mâncau lupii” lipsa voinței și perseverenței atrag după ele inutilitatea vieții omului; r. 24 25 : „Condacul umple sacul, și troparul hambarul, măi băiete!” ideea potrivit căreia îndeletnicirile preoților aduc mari câștiguri acestora; p. 206, r. 1 2 : „Când ne-a fi mai rău, tot așa să ne fie!” în momente de veselie și bucurie se dorește prelungirea și înmulțirea clipelor acestora, cel puțin
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
minte ce te-nvăț? ne-am înfrupta din ea la vreun ospăț. În schimb, Cotoiul, fiule e-o cutră, ce prin cruzime sau prin viclenie își bizuie pe șoareci, cum toată lumea știe, întreaga lui bucătărie. Să nu mai judeci lumea, băiete, după mutră!" (La Fontaine, Fables) Observăm că fabula în general restrictivă în ceea ce privește descrierea se construiește aici în întregime pe baza unor ample fragmente descriptive (de la 8 la 14, 18-19, de la 24 la 30) inserate într-o structură narativă elementară: Pn
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
propoziții în care să folosești cuvintele : s-au și sau; car și c-ar; de-al și deal; ce-ai și ceai; mi-e și mie. 4.a)Pune semnele de punctuație corespunzătoare : ,, De vânzare ți-i găinușa aceea măi băiete De vânzare moșule Și cât ceri pe dânsa Cât crezi și dumneata că face’’ (Ion Creangă) b)Explică de ce ai folosit linia de dialog, virgula, semnul întrebării și semnul exclamării. 5.Scrie câte două cuvinte în care să fie : a
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
nu era voie cu câini. Ne cuprinsese o jale mare și pentru Tarzan, câinele nostru din curte, pe care tata, înainte de a ieși cu căruța cu bagaje pe poartă, i-a dat drumul din lanț, spunându-i: „Îmi pare rău, băiete, că te las, descurcă-te cum poți, vin vremuri grele și pentru tine, sărmane!” M-am mai uitat odată la casa noastră, la curtea copilăriei noastre, am cuprins cu privirea șoseaua Păcurari și peisajul cimirului evreiesc unde hălăduisem de atâtea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
al doamnei de muzică. Și interesant, era afonă! Aveam colege niște fete frumoase și drăgălașe, cu care, în recreație dansam, făceam băieți și fete un cerc, băteam din palme și cântam o melodie cehoslovacă, ce începea cu „Joacă, joacă, joacă băiete/ Că țara este plină de fete/ Căci jocul nostru este format/ Dintr-o fată și-un băiat.” În timpul acesta, în mijlocul cercului dansa o pereche. După un timp, rămânea fata și băiatul își lua locul pe margine. Fata trebuia să aleagă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Inginereasa, careia i se dusese buhul de zgârcită ce era, răspunse cu o jumătate de gură:Mda, numai că am uitat banii acasă. - Las' că știm noi, răspunse prompt coana preoteasă, și-i făcu cu ochiul. Ridică mâna și strigă: - Băiete, două jamaică mici și două pahare mari cu borvis brumate. Da' repede! - Imediat, coană preoteasă, răspunse băiatul, care avea vreo șaizeci de ani și-l chema Păunaș. Să le lăsăm pe cele două cucoane să-și deguste romul și apa
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
nu se poate? Cine o fi porumbița? și-l învălui pe prinț cu privire amuzată și în același timp severă. Îi luă de data asta vodă mâna între ale sale și băgă de seamă că este rece și umedă. — Măi băiete, dacă ai făcut-o, gata, e făcută, o dregem noi, nu-ți mai bate capul. Dacă fata este de neam... — Taică, nu te mai gândi, așteaptă ca să mă dezlege sfinția sa Theodosie. — Bine, bine. Ne-am înțeles. Mijlocesc eu pentru domnia ta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rânit pe urma lui băligarul ar fi fost mult mai bine, vaca trebuia să dea lapte, de-aia era vacă și abia calul îmi spunea ceva, îmi plăcea zvâcnirea de inteligență a capului lui în clipa când îl încălicam: urcă, băiete, parcă îmi spunea, ești stăpânul meu, te duc unde vrei, în zbor, știu că și tu ai grijă de mine, să pasc, să beau apă și să mă potcovești când încep să-mi cadă caielele din copită... îmi plăceau nopțile
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
înseamnă că o să adopt tendințele acelei reviste, în oricare aș fi publicat, tot dădeam o tendință. O să văd mai târziu ce e și cu aceste tendințe, nu-mi spărgeam, în acele clipe, capul, să răspund de ce îmi place Gândirea. - Măi băiete, mi-a spus poetul, văd că ai o figură de călugăr și o credință că manuscrisul tău e bun. O fi! Dar eu sunt ministru, și îmi pare rău, nu am timp și nici pasiune pentru debutanți. Caută-ți un
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
care îl auzea sau o întâmplare. Avea multe astfel de notări. - Iui-hai, apoi măi bărbate, ai zis că-i mai dezghețat, da’ uite la el, parcă e fată ce așteaptă să fie pețită și să i se arate soarta. Măi băiete, aici nu stai așa. Aici e ca la mă-ta în bucătărie. Vrei, îți iei sau zici. Nu? Bună pace, rabzi așa! - Da’ țață... zâmbii rușinat. - Ia te uită, mie îmi zice “țață”, iar ție îți zice “oi”, hai că
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
nu mai audă de mine, să nu mă mai vadă, da’ cu ei, cu ei ce-au avut? A doua zi am trecut pe la ea. Poarta era închisă, iar în casă nu se vedea nicio umbră. - S-a dus, măi băiete, s-a dus, ducă-s-ar din satul ăsta, îmi șopti de după gard Areta lu’ nea Miluță, cea despre care la o nuntă a râs tot satul când a auzit ce îi cântă Mariana. La vecina mea săraca De trei
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
care era la el numai de un an. Lângă ferăstrăul mecanic, la câțiva pași de Yvars, potrivea un fund la o balercă, și patronul se opri, privindu-l cum lucrează. Dar Valéry își vedea de treabă fără un cuvânt. - Merge, băiete, merge? spuse domnul Lassalle. Mișcările tânărului deveniră dintr-o dată neîndemânatice. Aruncă o privire către Esposito care, alături, își încărca brațele uriașe cu un maldăr de doage, spre a i le duce lui yvars. Esposito îl privea și el, fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ar fi uitat ceva. Apoi, cu o licărire de bucurie, își aduse aminte și se sui pe scăunelul de lângă stâlpul de brad. Cu privirea lucitoare, cu fața albă și luminată, părea că vrea să vestească oamenilor o izbândă mare. ― Aide, băiete, nu-ți fie frică, murmură plutonierul înfricoșat către caporalul scund, luîndu-i de spate și împingîndu-l ușor spre condamnat. Caporalul se apropie dârdâind, neștiind ce să facă. Se uită înapoi și, la un semn al plutonierului, întinse brațele spre ștreang. ― Jos
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mândrie, ridicând glasul și arătând împrejur cu mâna pe toți cei de față. Uite!... Tu ești ovreu, domnul căpitan e ceh, doctorul de colea e german, Cervenko e rutean, Bologa e român, eu sunt ungur... Așa-i?... Tu ce ești, băiete? se întoarse apoi deodată către soldatul care nu mai isprăvea de strâns masa cealaltă. ― Soldat! răspunse omul, uluit și luând poziția reglementară. ― Firește, toți suntem soldați, făcu Varga, mulțumit. Dar te întreb: ce neam ești? ― Croat, să trăiți! murmură soldatul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]