3,362 matches
-
veneau clătinîndu-se, braț la braț, spre microbuzul meu. Au urcat toți. Doi dintre ei Îl sprijineau, de ambele părți, pe cel din mijloc, Îmbrăcat Într-o pufoaică și care era beat mort. Cel din stînga, un tip solid cu o bărbie puternică, mă sfredeli cu privirea de sus pînă jos, dar nu zise nimic. Poate-mi căuta și el insigna. Cel Îmbrăcat În pufoaică plîngea Înăbușit, cu suspine, strigînd: — Saké! Saké! Hei, tu! Mă aflu printre cei dispăruți, dați În căutare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
În genunchi, cu spatele drept, Într-o poziție solemnă. Unul dintre ei, cu o privire mai ageră, ne-a recunoscut imediat și a coborît treptele laterale În Întîmpinarea noastră. Avea mîini și picioare lungi și subțiri și o crestătură În bărbia ascuțită. Era bine legat, dar gîtul Îi era prea scurt. Purta ochelari mari fumurii. Ne-a urmat cu pași șovăitori. Ori era beat, ori somnoros. Îmi amintesc că am mai văzut ochelarii aceia pe undeva. Da, semăna cu unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
aceia pe undeva. Da, semăna cu unul din grupul celor trei care stătuseră lîngă focul din albia rîului noaptea trecută - cel cu favoriți exagerat de lungi și răsuciți puțin În sus, picioare arcuite și fața turtită. În plus, plasturele de pe bărbie și alifia de pe nas erau, fără Îndoială, semne ale Încăierării la care participase. — Poftiți, spuse el făcîndu-ne semn din bărbie și plecîndu-se adînc În fața Însoțitoarei mele. Îmi pare rău, dar vicepreședintele asociației și președinții celorlalte asociații au trebuit să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cel cu favoriți exagerat de lungi și răsuciți puțin În sus, picioare arcuite și fața turtită. În plus, plasturele de pe bărbie și alifia de pe nas erau, fără Îndoială, semne ale Încăierării la care participase. — Poftiți, spuse el făcîndu-ne semn din bărbie și plecîndu-se adînc În fața Însoțitoarei mele. Îmi pare rău, dar vicepreședintele asociației și președinții celorlalte asociații au trebuit să plece din cauza unor treburi urgente. V-au transmis condoleanțe. Privirile i se opriră asupra celui ce moțăia la locul de onoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
urgente. V-au transmis condoleanțe. Privirile i se opriră asupra celui ce moțăia la locul de onoare. Apoi se Întoarse și mă măsură din cap pînă-n picioare. Nu vă mai faceți, griji, directorul se ocupă de toate. Clienta mă prezentă bărbiei ascuțite: — DÎnsul este cel care răspunde de asociația fratelui meu. Cineva din spate mă bătu pe umeri. — Bine c-ai scăpat! Te-am avertizat eu. Ai văzut că s-a Întîmplat cum am zis ? Cine să fie purcelul ăsta sur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și mi-am Încordat buzele ca să pot răspunde cu un zîmbet amabilităților lui. Puteam fi amîndoi bănuiți și Între noi se stabili o Înțelegere tacită; ca martori, făceam front comun. Rezultatul a fost o schimbare vizibilă În atitudinea celui cu bărbie ascuțită. Vigilența de pe chip Îi dispăru precum o mustață falsă lipită cu salivă. — Cel care răspunde de funeralii trebuie să fie undeva În față. Îl aduc imediat. Plecă În grabă și dispăru imediat În spatele draperiei. Dar cel cu ochelari fumurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de onoare, căruia ei Îi ziceau șef, se trezi din moțăiala, Își trase nasul și-și Întinse mîinile deasupra reșoului, Întorcîndu-le pe o parte și pe alta ca și cînd ar fi prăjit senbei. Nu știu cum și În ce fel, dar Bărbie Ascuțită se arătă dinspre culoarul prin care dispăru preotul și-mi făcea acum semne cu mîna. Ea era absorbită Într-o discuție cu bucătarul despre rămen, undeva În stînga. Ba nu, doar el Îi vorbea și nu-mi puteam da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ce urmau sa ia parte la slujbă. Într-o sobă veche ardea gaz cu o flacără albăstruie și am simțit imediat cum mi se relaxează mușchii feței. LÎngă intrare stătea un tînăr, cu mîinile pe genunchi, așteptînd cu capul plecat. Bărbie Ascuțită mă privi Întrebător : — Pot să... Am aprobat din cap și el plecă din Încăpere, legănîndu-și umerii. Bineînțeles că nu prevăzusem o prezentare atît de bruscă, așa că nu știam ce să-l Întreb pe acest tînăr șef. Dar n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Întrebător : — Pot să... Am aprobat din cap și el plecă din Încăpere, legănîndu-și umerii. Bineînțeles că nu prevăzusem o prezentare atît de bruscă, așa că nu știam ce să-l Întreb pe acest tînăr șef. Dar n-avea nici o importanță dacă Bărbie Ascuțită era acolo sau nu. Stăteam În fața tînărului de cealaltă parte a măsuței negre cu auriu, al cărei lac Începuse să se scorojească, pe care se servea ceaiul. Judecind după gîtul lui subțire și tînăr - era probabil liderul grupului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și-a căutat și el o poziție mai comodă și m-a privit În ochi. Chipul Îi era exact cum Îmi imaginasem judecind după gîtul lui subțire. Avea pielea fină, de parcă ar fi fost lustruită cu ceară, și după linia bărbiei Îți era greu să-ți dai seama dacă e bărbat sau femeie. Lăsînd la o parte urma lăsată de barbă, trăsăturile lui, și În special buzele, erau foarte feminine. Nici nasului n-aveai ce să-i reproșezi. Doar ochii Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
organizației pe care ei o numeau „Asociația Yamato”. Dacă tînărul acesta era șeful, ceilalți din templu constituiau probabil garda personală a defunctului. Ia stai puțin! Insigna băiatului era asemănătoare cu a fratelui... Semăna ca formă și cu cea purtată de Bărbie Ascuțită, dar diferea culoarea. Insigna mortului fusese albastră, cea a lui Bărbie Ascuțită era bej. Mortul fusese mai În vîrstă, așa că diferența de culoare nu Însemna probabil deosebire Între superior și subordonat, ci o diferență de subdiviziune. Presupun că banda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
șeful, ceilalți din templu constituiau probabil garda personală a defunctului. Ia stai puțin! Insigna băiatului era asemănătoare cu a fratelui... Semăna ca formă și cu cea purtată de Bărbie Ascuțită, dar diferea culoarea. Insigna mortului fusese albastră, cea a lui Bărbie Ascuțită era bej. Mortul fusese mai În vîrstă, așa că diferența de culoare nu Însemna probabil deosebire Între superior și subordonat, ci o diferență de subdiviziune. Presupun că banda fratelui clientei mele devenise organizație independentă În cadrul „Asociației Yamato”. Oare ce spera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ți se rupea sufletul cînd Îl priveai și-n viața mea nu mai văzusem pe cineva zguduindu-se de plîns În halul ăsta. Cred că l-a impresionat demonstrația. Era cald și mult praf și lacrimile ce-i curgeau pe bărbie În jos erau negre ca apa stoarsă dintr-o cîrpă murdară. Cred că Înnebunise, bietul de el, dacă a ajuns să se simtă atît de trist și singur cînd i-a văzut pe oamenii ăia trecînd pe-acolo. — Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
din greșeală să-mi vorbească despre posibilitatea tranzacțiilor la bursa neagră. — Vă rog să mă scuzați că v-am făcut să mă așteptați, se auzi brusc o voce seacă și negustoreasca. Era o fată cu un ten pămîntiu și o bărbie proeminentă, Îmbrăcată Într-o rochie lungă, largă, de un roșu aprins și cu bordură bleumarin. Cu excepția părului lung, nimic altceva nu aducea cu fata din fotografie. E și greu să reconstitui o femeie numai din bucățele. Lăsînd la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
am continuat eu. Îmi plăcea aici. Dacă mai ai timp la dispoziție, ți-l las pe Tashiro. Nu ai altceva mai bun de făcut, nu? Îmbujorarea provocată de alcool se extinse de pe fața lui Tashiro spre gît. Doar nasul și bărbia Îi rămăseseră albe, ca și cînd ar fi fost separate de rest printr-un scut de sticlă. Atitudinea lui ciudată, nici de refuz, nici de acceptare, am considerat-o În cele din urmă ca Însemnînd acceptare. După cîte văd, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
era cu totul imposibil ca semnificația ascunsă, a ispitirii ce mă Încerca să fie dată tocmai de sarcina de a o cuceri. Privind În fereastra-oglindă, mi-am aranjat cu mîna un smoc de păr răvășit de la tîmple. Mi-am Întins bărbia și mi-am Îndreptat nodul de la cravată - nu era ea prea scumpă, dar avea un imprimeu modern. Nu mă puteam lăuda că aș fi un educator nemaipomenit, dar mă aflam Într-o poziție cert avantajoasă... ca o simplă ecuație chimică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
plâns în hohote. Mi-aduc aminte de el în fiecare vară, când apar primele cireșe prin piețe. Știi, eu nu cred deloc în viața de dincolo, dar dac-ar fi, aș vrea să fiu cireș, să-și frece un copil bărbia de mine și, din când în când, să-mi povestească. Apoi îmi amintesc de prima zi de școală. Tata era emoționat, nervos, se tăiase cu lama, de dimineață, în timp ce se bărbierea. A venit cu mine în clasă, m-a așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
11 seara, care mi se uita în ochi pe o verandă în Sinaia când eu o luasem pe tobogan în jos, zicându-mi: - You must like yourself! You must love yourself! Don’t punish yourself so much! Mă prindea de bărbie și-mi întorcea ochii din gol înspre soare. Îmi descleșta degetele care se frământau unul pe altul, îmi punea în mână the glass of red wine: - Please, come back, Mihaela! Uite așa, pe neașteptate, Ursula mi-a deschis o dimensiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o să ne întâlnim după ce termin. De-abia atunci cred că o să-mi depășesc inhibiția față de dumneavoastră și o să pot să vă spun cu adevărat ce însemnați pentru mine. Florica m-a privit drept în ochi și m-a prins de bărbie, ca-ntr-o mângâiere, ca-ntr-o reținere. Am plecat spre colegii mei plutind, de parcă mă binecuvântase o sfântă. La banchet mă tot uitam spre ușă să o văd intrând. Eram agitată fiindcă, după cum îți închipui, fusesem printre cei puțini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Epicur și Montaigne. Nimic nu s-a schimbat de atunci în mine în raport cu această față a „ginomorfozei” mele, cum o numesc eu. Florica e la fel de discret prezentă. Poate doar că de data asta îi rețin mâna cu care îmi ține bărbia ca într-un căuș și îi sărut podul palmei. Mircea, azi mă opresc aici. Cred că mi-ai pus real o întrebare bună: cum de te-ai folosit de filosofie ca să înțelegi lumea, nu s-o ocultezi? Nu-i situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
șosele goale și mici vile cu storurile trase. Un rai pustiu pe malul românesc: doar sălbăticie în toată splendoarea ei. M-am întors la masă în colțul meu de lângă lăutar. Din partea opusă, cu scaunul dat pe spate și capul cu bărbia sus, ca al unui leu și cinșpe bani, strigă peste masă senatorul V.: - Ce, doamnă, nu veniți să continuăm discuția? Și-mi face semn spre scaunul din fața lui. Eu i-l arăt pe cel din fața mea: - Dacă vreți să continuăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
invite, sau un act de înfruntare față de mine?” Soțul îi vorbi ceva, ea se trezi ca din somn, și revenindu-și, râse cuprinsă de veselie încât el, înduioșat de privirea ei, îi sărută mâna stângă de care ea își rezema bărbia. Se simțea iubit. Vorbiră veseli, însă veselia ei era jucată: un cinism ca o lamă subțire de venin i se mișca în voioșia vorbelor adresate soțului; însă cinismul era față de mine, eu trebuia să-i aud vorbirea apoi să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
din loc, vorbisem mai mult decât trebuia. - De unde știți? se ridică a doua oară rezemată în pernă, și repetă întrebarea. Nu știu, îmi închipui, pentru că e prescurtarea familiară a numelui, răspunsei mințind, neîndemânatec, în timp ce ea, dezamăgită, își lăsă capul în bărbie, apoi spuse, cu vocea tot mai scăzută: - Credeam c-ați cunoscut-o; așa sunt mamele, dar îmi dau seama că n-ați avut de unde s-o cunoașteți... Sunt șapte ani de atunci... în 1941, cam la timpul acesta, o lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
concret în marea icoană din față, pentru că absența bunicului în ochii căruia mă privisem altădată lărgise acum spațiul bisericii parcă spre infinit. Isus, pictat, stătea cu mâinile bătute în cuie pe lemnul orizontal al crucii, fața Lui era căzută în bărbie ca durerile acestei lumi, iar picioarele și mâinile rănite simbolizau nu numai inima poporului evreu din mijlocul căruia se ridicase, ci și... Dar clopotele, sunând, rarefiară gândurile, în lumea suprafirească ce plutea deasupra, încât nu le mai putui prinde sensul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
țuică, domnule... Un pahar, două, trei, cât ai dumneata bunătate... și afacerea s-a încheiat! îți spui eu! pe onoarea mea! Eu, domnule, am fost caporal în oaste, la artilerie!... Mă cheamă Sandu Popescu! Și mă privi tăcând deodată, cu bărbia în piept, parcă voia să-mi vadă mai bine mirarea. Apoi zâmbi și-și mângâie cu un singur deget, arătătorul de la dreapta, mustățile scurte, negre, care erau trase cu cărbunele parcă pe fața-i roșcovană și plină. Mă privi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]