2,363 matches
-
fato ? Te omor și te arunc în Prut, răcnea Anghelina, viitoarea bunică. Ileana ar fi spus Eugen, dar golanul acela ar fi omorît-o în bătaie. Dacă spunea Vasile, ăla arăta ca naiba și nu-l dorea de bărbat. Bătută azi, bătută mîine, chiar și poimîine și răspoi mîine, Ilenei îi cade drag Vasile pînă la urmă. Bătaie se mută în familia Ciupercă și fiind făcută cu tehnică rudimentara, nu doar azi și mîine, ci vreo două săptămîni la rînd și pînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
îngerașii Domnului și care frumusețe dispărea instantaneu la cea mai mică încruntare a cuiva. Se apropia de oameni cu neîncredere și dacă mișcai brusc mîna, sau corpul, ea își ascundea imediat căpușorul sub mînuțe. Faptul că nu plîngea cînd era bătută îi enerva și mai mult pe părinții ei și aceștia își dublau efortul pentru a-i crea durere. Floricica se atașa de animale mai mici, puișori de găină, mieluți sau purceluși. Îi mîngîia gingaș, îi ținea în brațe și chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Obosește și se așază pe o crenguță. Cum or fi ouțele tale și cu ce penișoare reușești să le clocești, fiorosule? Rîd. Am ajuns de rîsul curcilor. Mi-am găsit nașul. Încerc să fentez, dar adversarul este vigilent. Mă întorc bătut. Dacă pe alei nu-i chip, atunci o să sar un gard viu. Numai că foșcoteala pe care o fac sperie o lighioană ca șobolanul. Avem șobolani?! Ei, bine, diseară pun capcana, îmi spun hotărît. Adevărul este că urăsc șobolanii, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
am voit ...și am început și am zidit a noastră sfânta mănăstire...în numele sfinților Trei Ierarhi...Si am dat și am miluit a noastră mai sus numită mănăstire, când încarcă caru și marfa să aibă a lua câte doi potronici bătuți, precum se lua și până acum. Si acei bani să fie la sfânta mănăstire pentru alte trebuințe...” Această danie a fost reînoită și întărită de Gheorghe Ghica voievod la 22 mai 1658 (7166), de Gheorghe Duca voievod la 18 iunie
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ca să ne dea de-a dzecea din mori; el nu a vrut...ce au stătut la Divan cu noi înaintea lui Iliiaș vodă...Iar popa Nistor dac-au vădzut aședzare mare, el încă ne-au mai dat șeasedzeci de lei bătuți, cari bani fac cu toți, dați cu cei dintâiu, 120 de lei bătuți; ce acești bani toți au mersu în treaba svintei mănăstiri.” - Mărite Spirit, te rog să mă ierți, dar am să-ți amintesc că preacucernicii egumeni de la mănăstirile
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
au stătut la Divan cu noi înaintea lui Iliiaș vodă...Iar popa Nistor dac-au vădzut aședzare mare, el încă ne-au mai dat șeasedzeci de lei bătuți, cari bani fac cu toți, dați cu cei dintâiu, 120 de lei bătuți; ce acești bani toți au mersu în treaba svintei mănăstiri.” - Mărite Spirit, te rog să mă ierți, dar am să-ți amintesc că preacucernicii egumeni de la mănăstirile Hlincea și Aron Vodă purtau în suflete sămânță de vrajbă încă din vremea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
camerei unde va avea loc șezătoarea, coboară de pe pat și privește spre a avea o lumină corespunzătoare pentru fiecare participant la șezătoare. Pregătește două ceaune, unul pentru fiert julfa, iar celălalt pentru fiert grăunțele în amestec cu grâul, ambele bine bătute și vânturate de cojile devenite pleavă, pentru a « înflori » mai repede, dând un gust dulce și aromat, consumat cu multă plăcere de către cei ce foamea le va da « târcoale ». Toate sunt gata. E timpul să vină și cei ce și-
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
discurs, semidoctismul lui, încântat să manipuleze grandilocvent cele mai obosite locuri comune ale retoricii naționale: noi care am suferit, noi pe care „ei“ vor să ne distrugă, noi care suntem creștini de două mii de ani, noi care nu ne dăm bătuți, noi care doinim, jelim și învingem, noi. Totul asezonat cu câteva citate prost asimilate și cu un fel de sfătoșenie șugubeață, pastișând, fără har, stilul Petre țuțea. Ființa fragedă a credinței, umbra discretă a smereniei lipsesc cu desăvârșire din acest
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
unul, ci majoritatea deținuților, în Vinerea Patimilor, „au preferat să postească”. Legat de rugăciune și importanța ei avem nenumărate mărturii. Astfel, uluitor, dar minunat este momentul evocat de Virgil Maxim, în care un grup de deținuți, după ce au fost rău bătuți și dezbrăcați, au fost aruncați într-o cameră înghețată, iar aceștia s-au salvat lipindu-și trupurile și rostind continuu rugăciunea inimii. Am spus că este uluitor, pentru că grupul avea în componență un evreu și mai mulți atei declarați. Un
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
fie tunsă în monahism sub numele de Teodosia, făcând parte și din Consiliul de conducere al mănăstirii. În contextul politic nefericit al vremii, maica Teodosia este arestată de securitate la 30 martie 1955, anchetată și de 4-5 ori pe zi, bătută, umilită, ajungând într-o stare fizică ce o trimite la spital. În februarie 1956 este transferată la Spitalul penitenciar Văcărești și, datorită situației medicale grave, e eliberată în 9 august 1956 pe caz de boală, având totuși domiciliu forțat la
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
până îmi ostoiam lacrimile. Știa Maia ce știa. Seara nu mai aveam nimic, îmi făcea plăcinte cu brânză și stafide rulate în cerc și înăbușite cu iaurt de capră, să nu fie prea gras, iar aproape de final arunca câteva ouă bătute bine. Când sosea bunicul, familia era reunită, Maia răsturna mămăliga pe fund și o felia totdeauna cu ață de papiotă. Indiferent ce am fi avut la masă, brânzeturile erau nelipsite la masa de seară și prânz. Doamne, mi-aduc aminte
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
a locuitorilor, pe care i-a pregătit pentru luptă, dând Țării Moldovei și prima dinastie, cea a Mușatinilor. Încercările repetate ale regilor maghiari de a ocupa Țara Moldovei au fost zadarnice, deoarece românii moldoveni i-au aruncat înapoi peste munți, bătuți și umiliți, ori de câte ori au încercat să cuprindă Moldova. Toți Voievozii Țării Moldovei, de la Bogdan Întemeietorul și până la cel din urmă mușatin, Ion Voievod cel Viteaz, au întărit Țara, au înconjurat-o cu un brâu de cetăți și bastioane de apărare
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
și se suflă cu paiul în ochi. - Anghină. Se vindecă cu rachiu amestecat cu apă de var. - Aprinderea rachiului în om. Se stoarce balegă de cal în lapte dulce și se bea. - Aprindere de creieri. Se amestecă ghințură, două ouă bătute și rachiu de drojdie. Cailor li să dă băutura pe nări, cornutelor pe gură. - Aprindere de ochi (conjuctivită). Se suflă în ochi praf de corn de șarpe sau zahăr pisat mărunt. La miei li se face să sângereze pleoapa superioră
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
pe nime să ne țîie ghine : C-un blid de pâsat, tu ne-ai săturat, C-o oală de poame, la ficiori li-i foame. Tortu ce l-am tors, fie-ți de folos, Să umbli pe munte cu mâneci bătute, Să umbli-n ospețe cu poalele crețe. Găzdiță, găzdiță,ieși până-n portiță Și te uită-n sus, că luna s-o dus, Te uită pe cer, că stelele pier ! Cântec de dor Așa m-aș duce pe-un drum, inima
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
fost bătută de jandarmii unguri pentru că a refuzat divulgarea consătenilor care au aclamat sosirea ostașilor români în Ardeal, Monea Fevronia A fost molestată, arestată și încarcerată la Jandarmeria Sibiu, Monea Laurenția (a lui Dinu lui Simion) Au fost arestați, și bătuți pentru că au arătat simpatie trupelor române : Oana Mihăilă Stoica Pavel Șnaider Gheorghe Tarcea Nicolae (Tărcuț) Au fost nevoiți să se refugieze în Moldova, urmare persecuțiilor ungurești pentru exprimarea fățișă a sentimentele proromâne : Folea Matei, notar la Mândra cu întreaga sa
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
băieți, care avea și ea o cuvenită fântână în preajmă. În spatele casei, mai aproape sau mai departe, erau coșere cu porumb, cotețe pentru găini, staule și grajduri pentru vite și porci, iar gardurile parte din nuiele împletite, parte din scânduri bătute, ca la munte, de-a lungul. Desigur, Eminoviceștii se detașau de ceea ce se numește îndeobște o gospodărie țărănească prin atitudine, prin mărimea locuinței și chiar prin faptul că părinții și fetele dormeau în casa mare. Numai băieții dormeau în atenansă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
este surprinsă convingător într-o remarcă a lui Charles Richter: În orice om de geniu trebuie să existe în același timp sufletul lui Don Quijote și sufletul lui Sancho Panza. Sufletul lui Don Quijote, pentru a merge înainte, a ieși din căile bătute, a face altfel și mai bine decât oamenii obișnuiți; sufletul lui Sancho Panza, fiindcă această originalitate profundă nu duce la nimic dacă nu e luminată de bun simț, de o judecată dreaptă și de noțiunea realului 54. Nimic altminteri la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
la Ipotești, înainte de a se naște la Botoșani, din moment ce în memoria sa ancestrală se vede pe sine, copil mic, dormind în tihnă și pace în pură atmosferă și armonie specific ipoteșteană: Că mama ție ți-a face,/ Sub cel tei bătut de vânt,/ Pătișorul la pământ 69 atunci când (se putea altfel?) [...] luna va străbate/ Dulcea ta singutătate 70. Ar fi aberant însă ca, adâncind tipul acesta de demers, să facem din Eminescu un Iisus (se află, oricum, multe... în grădina criticii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
odată.... După ani și ani, l-am vizitat din nou pe moș Toader. Așa surdă cum era, Magdalina auzise de mult chemarea cerurilor, plecând în cealaltă lume. Toader Hrib nu mai avea nici glas, nici putere dar nu se dădea bătut: și-a înregistrat prezentarea muzeului pe casetofonul ce-l purta agățat la gât. Când se ivea vreun vizitator, dădea drumul la bandă și-și însoțea vocea de altădată cu gestică de dirijor, arătând cu cârja, de pe scaun, obiectul despre care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
nu intervenea în texte, plăcerea urmând să-i revină autorului. Unii scriitori se avântau să taie, pentru a grăbi apariția cărții, alții modificau atât cât să nu se sesizeze exact directețea "fitilului". În fine, cei scrupuloși nu se dădeau ușor bătuți și protestau, insistau, trimeteau memorii. În funcție de conjuctura momentului, cenzura își menținea rezervele, ori mai renunța la câte ceva. Trebuie spus că într-o etapă se putea mai mult, în alta, mai puțin. Când era nevoie să se arate că, totuși, exista
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
instalat crucea la căpătâiul lui Mărgărit și, a doua zi... ia-o de unde nu-i! Cântărea mai bine de o sută de kilograme, a tentat hoții de fier vechi, care, peste noapte, au șterpelit-o. Dumitrache nu s-a dat bătut: "Facem alta și-o îngrop într-o tonă de beton!" Într-adevăr, a construit altă cruce-orgă; țevile fiind de alte dimensiuni și tăiate drept, vuietul stârnit de vânt era mai grav și mai adânc. Ce s-a întâmplat mai departe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
accesibilă: înainte de 1990, prețul unui exemplar se stabilea, strict, prin calcule matematice și era constituit exclusiv din adiționarea costurilor de producție. Chiar dacă știai că opul se va vinde cât ai zice pește, indiferent de preț, cifra ieșită din calcul rămânea bătută în cuie. Cu toate acestea, sistemul editorial, în ansamblul său, se susținea material singur. Ideea general acceptată potrivit căreia vechiul regim subvenționa cartea este falsă: titlurile de mare și foarte mare tiraj susțineau aparițiile cu pierderi dar aceasta se petrecea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
parchet) vreme de cel puțin jumătate de oră. Și, în vremea asta, eu, care dormeam la primul etaj, săream din pat, mă rădeam și făceam un duș. Apoi coboram la micul dejun. De obicei, dimineața, predominau: laptele dulce sau laptele bătut, fulgii de cereale, diverse feluri de brânzeturi și gemuri. Când terminam de sorbit cafeaua, pe la orele 8,30, sosea, cu mașina, și cu cei doi elevi ei mei din delegație, Marius și Georgel, un colaborator al gazdei mele, Michael Romanoff
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
pentru construcția de puțuri, canalizări ori instalații pentru irigat grădini. Nu ducea moșu’ lipsă nici de materiale, iar de clienți nici atât. Mai greu Îi era cu forța de muncă, formată din zilieri pe care-i plătea la bucata de tub bătut. Ăștia erau Îndeobște muncitori de la Granitul și apăreau după ora trei, nu mai mult de patru-cinci inși cu constituții de ocnași În cariere de piatră, iar după cum Îi țineau și pe ei curelele reușeau să-i ia lui moș Victor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
până-n prânz. Atunci a apărut Pepino. Pepino era un băiețaș la vreo douășcinci de ani, slab de vedeai prin el și fără pic de cur și lat În umeri cât un bilet de tramvai. Avea o uitătură ca de cățel bătut, de-ai fi zis că-și cere iertare continuu, mă rog, vedeam c-a Întârziat, dar Îi era de-ajuns cât Îl mustra Steluța cu mâinile. Era ca dezlănțuită Într-o demonstrație de arte marțiale, pândind doar o tresărire a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]