1,999 matches
-
acum, strălucitor de alb, cu dantelă pe la margini, poate are și monogramă, degetele ei ude punând în grabă clama de lemn, cântecul oprit pentru câteva clipe cât se-aude o altă rufă scuturată în aer, apoi reîncepe cu aceeași plăcere, bade pălărie nouă, șiadiradirara, tu mi-ai rupt inima-n două, șiadiradirara, tu mi-ai rupt-o tu mi-o coase cu fir roșu de mătase, Ochii mei atrași magnetic de colțul acela, umbra feminină văzută prin cearceaful ud, creanga de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
albul florilor de prun și-n albul din cearceaf, clama de lemn fixând pe frânghie cearceaful și totul într-o tehnică realistă, am deja în minte tabloul, Cu cât mai mult te apropii de lucruri cu atât devin mai misterioase, badea-i om de omenie, supradimensionarea detaliului până la adevărata lui viziune, o privire de albină, o privire de fluture, îmi schimb ochii cu cei ai altor viețuitoare și lumea văzută de ochiul meu omenesc nu e cu nimic mai reală decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe ochi și clefăind din cizmele lui largi de cauciuc. Galan se opri dincolo de șanț, în dreptul roibilor, potrivindu-și, pe trupul înalt, chimirul lui de piele, cu care era încins pe mijloc. Grăi cu unele mlădieri în glas: Noroc bun, bade Petrea, acolo unde călătorești! Să ne dea Domnul avere de sănătate. Că alte averi le iau rușii și nu ne mai trebuie... Numai sănătatea-i de bază. Taman un calic trebuia să mă întâmpine, acuma, când mi-am luat traista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
află mare povară. Fierul ar trage greu" gândi el, amintindu-și de Lanz-Buldogul lui Petrea Păun (tractorașul acela nemțesc, vechi de un secol, care mergea totdeauna tacticos pe drum, fumegând ca dintr-o lulea). Da' "Bondocul", cui l-ai lăsat, bade Petre? mai întrebă Nicanor Galan. Și glasul lui răsună pe vale, ca din clanaretă. Apăi, îl las cui o să-i trebuiască, răspunse Păun, înăbușit, pășind pe lângă roțile moi de cauciuc, ale căruței. Da' sămânța asta?... Ce să fac cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
neobrăzațiviermăraie care ridica din drum, cu picioarele goale, un praf imens, înălțându-l până la cerul roșu, ce amurgea. Da' s-a ivit și s-a evidențiat Pepenoaica! protestau obrăznicăturile! S-a arătat că e în lotul dumitale, de folosință personală... Bade, Pepenoaica cea mare este în lotul dumitale... În țeasta cu creier de nevoiaș, devenit mijlocaș în tranzit și recent colectivist goldăneștean, a lui Nicanor Galan, sfârâi ca o scăfârlie de chibrit aducerea aminte și înțelegerea. Dădu înapoi, cedând terenul în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
undeva, o vână de apă! Și pe canalul de scurgere, fiind montat un aparat antigrizutos (agheu), care purta un turbosuflător de aer, trebuia întrerupt curentul, ca să fie scos de sub tensiune agheul, care era amenințat de apă Iar eu am zis: Bade Enea, până te duci dumneata să anunți pe electricianul din șantier, cale de 1 km, eu mai sap cu sonda vreun metru Și a plecat Enea Căpută și peste câteva minute vine înapoi, zicând să dăm bătăi, mai departe, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
certa, pe el însuși și vorbind în pilda cuiva Zicând: ne-am robit foalelor și nu ne-am putut înfrâna, să nu gustăm slănina cu ceapă roșie, în timpul programului, că dacă nu mă duceam la traista cu mâncare a lui badea Enea, să-l ajut să-și desfacă nodul de la baieră și la scos merindea și să prânzim în afara amiezii, terminam pușcatul la timp și acuma nu ne mai găseam în măruntaiele cele dușmănoase și pline de puhoaie ale Muntelui Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Braiule, vreun filozof din ăia, care nu știu ce zice poporul, deoarece vorba populară e așa, dacă tăceai, filozof rămâneai Iar Cornel Braiu a scuturat din coama lui, care-i iese de sub casca de miner, în ciuda secretarului de partid Zicând și el: Bade Pamfil, dacă aș tăcea nu ai avea de unde să afli și dumneata o treabă anume... Dar s-a stropșit Pamfil Duran, înjurând, ca mârlanul și zicând: îi fi știind și tu, de ceva de la 'mă-ta.. Ne-am temut atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tu, de ceva de la 'mă-ta.. Ne-am temut atunci, că Cornel Braiu, care-i tinerel, dar curat la inimă și care nu suferă vorbe din acestea de la ușa cortului, o să-i crape capul lui Duran Însă el a zis: Bade, ca să te omor acuma, pentru că ești un bou crescut la țăruș, mi-aș face păcat și nu știu dacă mi-aș mai căpăta mântuire sufletului, întrucât nu se știe de-om mai ieși teferi din mina asta de la Pietrosul Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Apăi, nu știu ce gânduri l-or fi scurmat pe Daniel Mărăcinescu, fiindcă, de la o vreme, a început a da drumul la vorbe fără socoată, pe care le mai zisese și altădată, mustrându-l iar, pe Enea Căpută, după cum urmează: Zicând: dumneata, Bade Enea, dacă nu te rodeau așa de tare șoarecii în foale și dacă nu ți-ai fi luat așa de harnic traista cu merinde, poate că în alte feluri se întocmea și triștea noastră Și eu, simțind iarăși prag cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Duran l-a scăpat din mână Și m-am răstit la el, hotărându-i să nu-și facă singur judecată, ca păgânul și ca sălbatecul Și i-am zis: acum, pe Sfânta Dreptate, se cuvine să chemăm la răspundere pe Badea Enea, că avem semn, că prea se iubește numai pe sine! De cum am rostit eu aceste vorbe, așa de tare încât toți le-au auzit cum trebuie, Enea Căpută s-a arătat încă mai nepăsător și așa de liniștit a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tare rău de ce făcusem, fără de a mea știință, l-am luat cu blândețe, spunând că: pentru ce, măi, Aliuță, să fii tu așa de neferice? Pentru ce să ai tu lespede de jale pe inima ta? Ia, mărturisește, tu, lui badea! Ia zi-i, tu, lui nea Ștefan Sturz!... Iar el, stând mult timp în cumpene, s-a înduplecat a zice că: foame mare estem la noi, toți Și eu, atunci, l-am alinat, zicând cum că: nu e mare foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mă miram de așa un gând anapoda, minunându-mă și bătându-mă cu palma peste gură Și simțind fremătarea mea, Cornel Braiu s-a dezmorțit și cercetându-mă prin întunecime, s-a interesat, întrebându-mă cu voce firavă: ce faci, Bade Ștefane, că nu ai astâmpăr? Iar eu i-am răspuns că Ali Străilaș se teme să nu ne întreacă foamea și să facem precum corăbierii rătăciți de soartă pe mare, care răbdând ei, dincolo de puterile omenești și răzbiți fiind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
parte Zicând: d-apoi care să fie secretul? Că numai am răsuflat și iar am răsuflat, toată viața și nici o clipă nu m-am oprit, de a răsufla și iacă-așa, că am trecut răsuflând de suta de ani... Atunci, Bade Pamfile, din această pildă a lui Tata-bătrân zic și eu că avem ordin de a răsufla, fără de contenire, ca să o scoatem la liman, chiar de-ar fi să piară dracul Iar atunci, Pamfil Duran, căruia tot îi mai curgeau lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de altele: cei din cinul domniei tale, cică, sunt jurați, ca și monahii de la noi, să-și petreacă viața numai holtei. Adică, fără de muiere legiuită, cum s-ar zice. Iov sări, ca fript cu un tăciune: N-are a face, bade Vartolomei! Știi cât e de la el, de acasă, până în poarta Mai-marelui lor? Ca o fugă de cal, na! Atâta de aproape!... Toți cei de față clătinară din cap, tulburați de surpriza neașteptatului avantaj și nu putură să mai zică nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cimpoaie detunară, acompaniind un marș șugubăț al furnicilor pedestre, singurul aspect frivol din toată manifestarea. Regina furnicilor ascultă cupletele amuzante, având un zâmbet fin și condescendent: Foicică sânziană În Arca diluviană Coană Noe, ce bocești? Iară, dai apă la pești! Badea Noe, plin de fiere, A plesnit-o pe muiere: Prin al lacrimilor strop, Ai stârnit un alt potop. Numai din pricina asta Ni s-a prelungit năpasta... Era epilogul paradei și regimentele se depărtară, în răpăitul ploii, spre locul de încartiruire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
comercializarea porcilor. Au fost intensificate recoltările de probe, precum și controalele în piețe și la unitățile care prelucrează și comercializează carne de porc, fiind prelungit programul circumscripțiilor sanitare veterinare, inclusiv sâmbăta și duminica. Carnea de porc poate fi comercializată prin piețele: Badea Cârțan și Timișoara 700. În conformitate cu prevederile Ordinului nr. 45/2005, examenul trichineloscopic este gratuit dacă proprietarul are domiciliul pe raza circumscripției sanitare veterinare, în caz contrar percepându-se o taxă de 70 000 de lei. Examenul se execută pe probe
Agenda2005-50-05-general5 () [Corola-journal/Journalistic/284482_a_285811]
-
negustorul, breslașul sânt în același mod popor; nimeni din aceștia nu e mai mult ori mai puțin popor decât fiecare din ei. D. de Bismarck e tot atât de bine popor german ca și d. Liebknecht, și popor român e tot atât de mult badea Toader ca și cutare ori cutare prinț sau proprietar mare. Dar alături cu clasele pozitive ale societății române mai există și oameni cari nici au ceva, nici au învățat vro carte acătării, nici știi de unde până unde a răsărit pe
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pericole într-adevăr există. Sau e organul guvernului atât de naiv să crează că, prin admiterea la drepturi civile a o jumătate milion de vagabonzi, teritorul României devine sacrosanct și, dacă nu s-ar putea mănține un stat apărat de badea Toader, se va putea mănține unul trădat din capul locului de Ițic și de Leiba? Așadar - cu sau fără evrei - pericolele internaționale există și soluțiunea largă a cestiunii izraelite, propusă de Alianță și de redactorii "Romînului" le-ar adăuga numai
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și a scrie. Orașele cari în locul sănătosului Anton Pan citesc dramele nesănătoase ale Parisului ș-așa și-au pierdut tot rostul unei culturi adevărate și vor redeveni într-adevăr românești când vor începe a-și reînvăța limba și obiceiurile de la badea Toader. {EminescuOpX 273} În sfârșit să mai lămurim încă o chestiune. Se face vorbă multă de evrei pământeni, a căror existență o susțin mulți, între care și d. dr. Bluntschli. În realitate însă o seamă de evrei se pot declara
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Poporul român, cu minte și fatalist din fire, a avut totdeuna această credință. Daca te apucai cu un român get-beget la vorbă pe la nămiez, când e soarele-n putere, și-l întrebai: "Măi Mușate, ce e acuma, zi ori noapte? ", badea se scărpina sub căciulă, se gândea câtva, te măsura cu ochii să vază ce fel de negustor îi fi, și-ți răspundea: Apoi de! domnule, zi este". Dar daca, iubitor de cârcotă, de cei cu sămânță de vorbă, vreai să
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
să-i zici: Ce spui tu mă badeo! nu vezi că-i noapte? " Mușat își îndrepta căciula și, fără să mai stea la gânduri, îți răspundea scurt: Apoi de! domnule, o fi și cum zici dumneata". Așa mergea lucrul cu badea Mușat al nostru pe când nu se știa la noi ce fel de negustor să fie acela, avocatul. Astăzi, mulțămită propășirii și civilizației, foiește în sânul poporului român un număr nenumărat de acești răsucitori de vorbe, care de care mai viteaz
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în sânul poporului român un număr nenumărat de acești răsucitori de vorbe, care de care mai viteaz la limbă și mai vrednic a-ți spune de la obraz că la nămiez e noapte. Când, în viața practică, advocatul are să ia de la badea Mușat, atunci două și cu două fac nouă; când are să-i dea, patru și cu patru fac trei. Fatalist ca fatalist, dar de! e vorba de dat și de luat, și după aceea, de când cu formele astea nouă, a trebuit
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cu două fac nouă; când are să-i dea, patru și cu patru fac trei. Fatalist ca fatalist, dar de! e vorba de dat și de luat, și după aceea, de când cu formele astea nouă, a trebuit să-și mai piarză badea câte ceva din rugina lui. S-a încărcat Mușat de Doamne-ajută, a intrat în cârcotă cu avocatul, începe să spuie și el una-două: "Măi neicu liță-n sus, mai omule-n jos, așa să trăiești, mai socotește o dată că nu face
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
S-a încărcat Mușat de Doamne-ajută, a intrat în cârcotă cu avocatul, începe să spuie și el una-două: "Măi neicu liță-n sus, mai omule-n jos, așa să trăiești, mai socotește o dată că nu face atâta... " Și cu cât badea nu se lasă, cu atât i se încarcă mai rău socoteala. În zadar țipă dreptatea în bietul om, geaba tot arată el răbojul și face socoteală lămurită și dreaptă în frica lui Dumnezeu: avocatul îl ia la zor cu gură
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]