7,201 matches
-
poate de clar... Inflamația, ulcerația malignă și nucleul ei cât o bobiță de piper... Poate reușești să-l salvezi pe cale chirurgicală... Că la noi nu m-am încumetat, deși dispun de aparatura necesară! Am avut un pacient cu o operație banală la uretră, eșuată, și apoi la Cluj au fost nevoiți să-i facă bypass la penis!.. Voi sunteți cei mai vestiți medici din toată Dumbrava aceea și din împrejurimi. Numai că nu prea le aveți cu medicina! Ia poftește pacientul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
jinduiesc numai după himerele viselor... Tocmai din cauza asta plec. Și mai plec și pentru că vreau ca și tu să trăiești autentic. Dar nu rămâi singur, Z; te las cu proiectele, cu țintele tale... Andra mă părăsise simplu; cu o filosofie banală, dar eficientă. Experimenta fericit teoria aceea care-i spunea că este adevărat doar ceea ce este util. Dumnezeu, zicea ea, este un lucru de care ne folosim! Hahahaha! Dacă Dumnezeu ne este de folos, este adevărat; dacă nu... Ticăloasă, dar pragmatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fi un strigăt care nu poate amuți, un ecou aruncat din spaimă în marea spaimă, o tăcere care ar urla etern? Andra cocheta însă cu absurdul și nu putea îmbrățișa o secundă ideea că amintirile noastre nu pot deveni niște banale cadavre. Eu trăiam la polul opus: nu puteam transforma nici măcar iluziile în cadavre. Ce mult aș fi vrut... Aș accepta dacă iluziile mele ar putea deveni cadavre aș accepta să fiu administratorul unui cimitir al iluziilor. Dar iluziile nu mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
colțul gurii, ca-ntr-un prim-plan al uimirii, și-a scărpinat ușor o pătrățică neagră de șah din zona țâței stângi, a dat să spună ceva măreț, dar s-a răzgândit și m-a dezamăgit aruncând, puțin scârbită, ceva banal și de neînțeles pentru mine: "Pe dracu! Astea și amantul Dej! Așa au plâns toantele și la moartea lui Stalin, tot cu ochii beliți la Rubin!" Ce mai tura-vura: Nineta era inteligentă și trebuia să accept că nu pot pricepe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lasă rugată prea mult. Am cântat refrenul și am cucerit definitiv inimile cartierului. Numai nea Onuț, modest cum era, părea puțin îngândurat. Avea aerul unuia care spunea că nu prea merita să-i facem o așa primire, la o întoarcere banală din concediu, mai ales că el pleca des la refacere. S-a lăsat cu mare ecou spectacolul pregătit de tablagii, cu participarea extraordinară a grupului meu vocal. Până și sectoristul, un nene care-și stăpânea greu burta, folosind o curea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
interpretează mai bine decât mine această piesă! Vă rog să-mi permiteți o substituire de prim-solist..." Când te-am văzut că te îndrepți către mijlocul orchestrei, am crezut că vei nominaliza o violonistă... miss. Ai numit însă un domn banal, între două vârste, care s-a arătat mai mirat decât cei din sală. Te-ai așezat în pluton, în locul lui, și ce a urmat a fost de vis: sala a aplaudat în picioare interpretarea anonimului. Cred că unele aplauze îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
responsabilității. De pildă, cunoscând fragilitatea genului feminin, era mereu ochi, urechi și mâini la exercițiile pe care fetele le făceau la cal, ladă sau pe saltea. Supraveghea orice mișcare și intervenea chiar și atunci când nu exista pericolul ca o săritură banală să pună în primejdie securitatea unei domnișoare eleve. Uneori, pentru a evita orice risc, domnișoara se trezea, la aterizarea de pe lada de gimnastică, în brațele profesorului. Omul era de o responsabilitate ieșită din comun. Știa să opereze și cu distincții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
bine și primea complimentele fără mândrie de om prost, dar și fără falsă modestie. Nu îi plăceau extremele și, tocmai de aceea, nu se apropia deloc de ele; aurea mediocritas 1 era deviza lui. Nici caracterul său nu era unul banal, sau așa îi plăcea să creadă cel puțin, căci, prin acesta, educația primită la dulcea și la luminoasa vârstă a copilăriei sale îi ieșea bine închegat și echilibrat la suprafață. Unele persoane spuneau despre dânsul că este poate prea mândru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
că acum ea așteaptă ceva de la mine, vrea un semn, îmi vrea răspunsul. S-o rănesc?” Ei bine, negreșit, trebuie musai să nu uit a mai aminti în grabă, din fuga condeiului, de încă o întâmplare - am putea crede cu toții - banală, însă care a avut o înrâurire fără seamăn asupra eroului povestirii, răspândind cu generozitate lumina vie a adevărului în sufletul său zbuciumat, căci așa se petrece întotdeauna: întâmplările mărunte, aparent neînsemnate, schimbă cel mai puternic mersul lucrurilor. Într-o zi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
copilei i se contura tot mai clar în minte. Simțea insistent nevoia reîmpăcării cu sine și cu situația în care ajunsese, prin reîntregirea orgoliului său atât de sălbatic dărâmat. El, însă, nuși dorea să ajungă un criminal de rând, unul banal, ca atâția alții înaintea lui pe lume, pentru că avea oroare față de banalitate; banalitatea îi repugna. Așa încât, se gândi să facă o crimă aparte, una pe cât de teribilă, pe atât de transparentă. Silvestru punea la cale - pot spune - crima perfectă! Și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
înconjurat din toate părțile numai de vrafuri de dosare, ce trebuia - chipurile - a le prelucra cu grijă. Atât. Însă, deși tocmai am descris repede și simplu ceea ce avea trecut el în fișa postului de făcut, pentru Osvald travaliul acestei munci banale, serbede și care nu se schimba niciodată era insuportabil și cu totul respingător, căci el era o fire libertină, nestatornică și iscoditoare, fire ce și-o vedea cum, pe zi ce trecea, îi amorțește și nu mai răspunde la neliniștea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
greș în a mi le sincroniza corect. Sprijinul îmi stă, totuși, în cele trei dungi, care mi-au apărut pe frunte, brăzdândo. Apropie-te și privește. Iată-le! Dermatologii, de bună seamă, ar spune imediat că sunt doar niște riduri banale, și nu cred c-ar greși cumva ei, în felul lor, cu explicația aceasta; eu, însă, spun că sunt semne ale degradării trupești, adică îmbătrânirea, dar, totodată, ale înnobilării sufletești, adică înțelepciunea. Și, lipsit cu totul de înțelepciune, parcă nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în acest locaș, așezată pe un scaun tare și uzat, în fața unui birouaș îngust, foarte vechi și tare hodorogit, lucra în fiecare zi, de mai bine de douăzeci și cinci de ani, Adriana, angajată a Poștei Române. Adriana era o femeie aparent banală, o femeie pe cât de nebăgată de seamă, pe atât, totuși, de interesantă! La o primă vedere, aceasta părea a fi de o vârstă nedefinită, înaltă și uscățivă, aproape costelivă, cu o înfățișare întrucâtva aspră și morocănoasă chiar, din care se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de sens? Cred că nici măcar cel mai ignorant și mai nepăsător dintre muritori nu s-ar putea împăca vreodată pe deplin cu un astfel de trai. Așa stând lucrurile, Adriana știa că nu face altceva, decât că, din cauza serviciului ei banal și mărunt, aproape prostesc și enervant, duce o existență infernală, adică o viață prea grea... Parcă vedea că asistă la o piesă de teatru proastă prea din cale-afară, lipsită de valoare și neînsemnată, dar de la care nu putea nicidecum pleca
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vorbe, pe care le auzea el de fiecare dată, când trebuia să plece la biserică. Nimic nu mai era sacru în inima lui. Pentru el, rugăciunea devenise, pur și simplu, dintr-un dialog tainic, sfânt și special, doar un monolog banal, anost și mărunt, cu totul lipsit de căldura atenției lui. Se putea foarte bine lipsi de el, deși încă nu se hotărâse s-o facă; era o deprindere mult prea adânc fixată în firea lui. De altfel, era pe deplin
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
putu el de lin, pe pat, potrivind-o atent să stea cu fața în sus. Ei bine, cam câtă ironie barbară ne dă soarta să înghițim uneori: cine și-ar fi Istorisiri nesănătoase fericirii 191 putut închipui vreodată că acel banal pat de dormit de ieri se va transforma într-un pat de moarte astăzi?! Da, iată că se întâmplă, se întâmplă rar, dar se întâmplă. Șerban nu înceta deloc s-o slăbească din priviri pe femeia care agoniza. Nimic, din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fi, la prima vedere, "bizar", "straniu". Pentru a ajunge aici, trebuie să-mi imaginez universul în care un astfel de act care mă șochează se poate înscrie și părea normal, în care poate avea un sens, constituind chiar un fapt banal. Cu alte cuvinte, este necesar să străpung, pentru o clipă, imaginarul cultural al celuilalt. Raymonde Carroll Mulțumiri Precum se obișnuiește, ținem să le oferim mulțumiri câtorva persoane fără de care această carte s-ar fi născut mult mai greu. Le adresăm
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și contemplativă, se "topește" într-un subiect colectiv. Mergem mai departe. Nu puteau lipsi considerațiile privind ritualul ceaiului, adevărat balet al gesturilor și al vorbelor. Tot un dans subtil și hieratic este limbajul hiperpoliticos, utilizat în orice împrejurări, oricât de banale. De la dulciurile japoneze, sărim la arhitectură și la filmele de groază. Un capitol amplu are drept obiect o comparație între primul mare roman japonez, Povestea lui Genji de Murasaki Shikibu, și primul roman românesc notabil, Ciocoii vechi și noi de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
o sticlă cu vodcă ieftină sau câte o țigară fără filtru, erau mai curând excitați de ideea de a fenta "garda" decât de a nimici societatea. Chiar și termenul pe care fragezii înrăiți îl utilizau pentru a-i desemna pe banalii gabori locali (și, prin aceasta, pentru a-și înnobila cauza proprie) face trimitere la An Garda Siochana, poliția irlandeză care se ocupă, între altele, de identificarea și de arestarea membrilor temutei mișcări ultranaționaliste IRA. Dacă întreaga poveste ar fi fost
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
tact, ar putea deranja sau chiar ofensa. Extrapolând, tot o formă de "împachetare" ceremonioasă este constituită de modalitatea de dispunere a participanților la o întrunire oficială, în care rangul este dictat de poziția deținută de individ în cadrul ansamblului. Astfel, aparent banalul ambalaj devine, în ierarhizata societate extrem-orientală, o formă subtilă de manipulare socială, pe care lumea occidentală are tendința de a o ignora complet sau, cel mult, de a o expedia sub titulatura derizorie de "ornament". Desigur, japonezii au tendința de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nu putea să fie o excepție de la regula enunțată. Dacă un lucru este dezarmant de simplu în restul lumii, puteți fi siguri că, în spațiul nipon, el va deveni extraordinar de complex. Să pornim, bunăoară, de la unul dintre cele mai banale aspecte ale sexului: excitația vizuală, indusă de prezența corpului feminin. În Japonia, cea mai erotică parte a femeii era (și mai este încă) socotită ceafa (unaji), mai ales cea descoperită de bordura delicată a unui kimono. Obișnuit cu avalanșe de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
care este hrănită nu poate decât să se deschidă. Și nu deplin, mai ales nu deplin. Esteticii japoneze îi repugnă ceea ce este clar, direct, oferit în totalitatea sa. Întredeschisul, vagul, aluzivul sunt valorile supreme. Până într-atât, încât și un banal show erotic japonez va arăta cu totul altfel decât cel cu care suntem noi obișnuiți. Bineînțeles, abundă și la noi școlărița care le servește pe tavă bărbaților mitul cel mai de preț, Graal-ul începutului absolut. Dar vai, priviți-o pe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a rozelor ce mor, a iernii pe uliță, a verii Ceahlăului scăldat în soare, nu vine și la noi primăvara, cu floricele pe câmpii? Sigur că da, orice existență umană se definește prin acordarea la aceste ritmuri cosmice, evident și banal atunci de ce mă înalț eu într-o neistovită mirare, de ce încep această poveste? Pentru că... atunci când deschizi o carte de bucate românească sau italiană sau franțuzească, nu te aștepți să găsești o prezentare a celor patru anotimpuri, cu fotografii de câmpii
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Să îți aducă, redus la esență, în adevărul său etern care, pentru că poetul ne avertiza de mult, este inseparabil de frumusețea eternă, universul la o aruncătură de braț. În speță, de bețișor japonez. Să nu simți că execuți un gest banal, dar indispensabil naturii tale umane, acela de a îngurgita vitaminele, proteinele, lipidele, glucidele necesare susținerii vieții, nu, să simți că atunci când duci spre gură gingașa prăjitură care anunță toamna, modelată în culoarea și forma castanei, întreaga natură ți se dă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pe fundul unei ape clare, dacă te uiți de undeva de sus". Masako este flămândă de mitul care, încolăcit în inima ei, o face să mă urmărească, împărțită între curiozitate și invidie, cu coada ochiului, atunci când, lângă ea, îmi aleg banalul demachiant pe bază de plante. Și uimirea că, deja, trăind în Japonia sub teroarea constantă a acestor priviri, deconstruită și reconstruită fără încetare, în propriul meu corp neștiutor și suferind, am început și eu, de la o vreme, să zăresc străinul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]